Badea Bianca. Un produs Blogger.

miercuri, 17 august 2016

A se citi suflet, nu oase

Surso foto

Mi s-a spus ca m-am nascut cu patru spini. Stau acolo, doi pe-o parte si doi pe alta parte, infipti in spatele meu, poate fiind si motivul pentru care am mereu postura mai dreapta ca tine. Asa ca atunci cand spatele a ineput sa mi se arcuiasca, oamenii au observat.

Parintii mei au fost primii: Arati diferit. Imi spuneau odata la 2 saptamani cand ma duceam acasa. E ceva in neregula? Esti bolnava? ma intreba mama.

Le-am ascuns totul pentru ca spunandu-le adevarul ar fi fost mult mai devastator. Cum sa le spun de faptul ca oasele mele, coloana mea, partea pe care o admirau cel mai mult la mine se desfigura.
Banuiesc ca problema cu majoritatea relatiilor e sa ai incredere in cineva, stiind ca ii vei minti la randul tau cu buna stiinta, doar sa ii protejezi de aceeasi durere pe care o simti si tu. Toti facem asta si cei care pretind ca nu o fac mint doar pentru ca minciunile lor sunt mai marunte. I-am mintit pentru a-i proteja de consecintele cunoasterii adevarului.

Treaba cu oasele este ca sunt in interiorul tau si cresc in orice directie vor. Tu nu ai ce sa comentezi. La fel cum nici eu nu am avut nimic de spus atunci cand am inceput sa te iubesc. Ai inceput sa cresti in interior, destul de rasucit incat sa patrunzi prin toate organele.
Erai un obiect ascutit si dureros, format din ceva mai puternic decat granitul. Toti cei patru spini ai mei au avut de furca cu tine si tot nu ti-au putut face fata. Si s-au rupt. Iar cand nu ai mai avut ce sa rupi, ai decis ca ai nevoie de ceva ce nu era stricat ca sa o iei de la capat.

Osul uman e la fel de puternic precum granitul. Citeam asta candva. Si faptul ca un os in forma si marimea unei cutii de chibrituri poate sa sustina noua tone - iar asta e de patru ori mai mult decat poate sa sustina betonul.

Pot doar sa-mi imaginez cat de dificil a fost pentru tine sa-mi distrugi intreg scheletul care ma forma.

8 comentarii:

Va ascult!