Te las să mă modelezi

Sursă foto

Aș putea scrie un cântec despre colori și curcubee. Te-aș putea ține aproape și ți-aș șopti povești de dragoste, dar cred ca ai adormi. M-aș putea juca cu degetele tale și aș bate ritmul pe clavicula ta, dar cred că ai da drumul la radio ca să asculti ceva mai bun.

Mereu te retragi. De ce?

Te-ai enervat când ai văzut hârtiile. Ai spus că tot ce scriu e prea trist, că fiecare lucru pe care îl citești scris de mine e despre inimi frânte, moarte, nebunie sau suferință. Mi-ai spus că vrei să fiu fericită. Dar dacă chiar ai vrea asta, ai înțelege că inimile frânte nu sunt mereu rele iar moartea nu e mereu urâtă. Nebunia e relativă iar suferința poate fi frumoasă.

Mereu doare

Sursă foto

Acum o oră îți era frică să trăiești.
Acum 55 de minute iubirea vieții tale a trântit ușa din față și a ieșit. Pur și simplu. Iar lumea ta s-a sfărșit.
Stai pe marginea unei prăpăstii și refuzi să sari, ți-a zis înainte să plece. Refuzi să trăiești. Ești condamnată.
Și acum stai pe marginea unui pod întrebăndu-te cu cu ai greșit sau ce nu e bine dacă refuzi să recunoști că iubești. Realizezi căt de greu e să renunți și să sari. Apoi faci calculul și afli că vei mai trăi încă 10 secunde pănă să lovești apa. Și e ok.
Pentru că atunci nu vei mai fi condamnată.

Acum 40 de minute ai dat cu pumnul în peretele din dormitor și ai lăsat o gaură. (dar a rămas o gaură și mai mare în interiorul tău)
Și te întrebai dacă durerea va pleca, dacă ai putea să dai tot ce ai, casa, mașina, jobul, doar ca să nu mai doară.

Dar apoi te-ai gândit că poate asta-i viața. Poate viața înseamnă mai mult decât suferință provocată de alții și poate tu ești cel care are de câștigat. Dar ți-a zis cineva că tot ce ai de câștigat sunt vânătăi și răni pe suflet?

Când suferi, nici soarele nu mai strălucește așa puternic dimineața. Așa că te îmbraci, te urci în mașina pe care nu ai avut curaj s-o dai și mergi buimac pe străzi. Te opreși în fața unui cerșetor, îi dai 5 lei și te întrebi ce s-ar fi întâmplat dacă în altă viață ai fi fost tu în locul lui.
Și speranța îți apare din nou pentru că dacă ai fi fost tu, ar fi venit cinevasă te ajute, nu? Și din nou te gândești că poate asta-i viața. Dar de data asta îi acorzi credit că poate viața îi ajută pe unii doar pentru acel spirit al dreptății.

Dar în loc să-și cumpere mâncare îl vezi pe om cumpărându-și țigări și speranța îți dispare din nou. Viața-i doar trădare, egoism și decadență.

Și acum ești pe pod și sari și așa ironic e cum simți că trăiești.

Singura întrebare e dacă a meritat. Ai fi putut să-ți faci viața mai frumoasă, mai bună, mai fericită?
Dar acum, în alea 10 secunde tu trăiești și nu te mai simți condamnat. Acum zâmbești, te simți liber și simți vâtul prin păr. Ești fericit.

Încă 1 secundă și totul dispare. Vid.

Exista o scurgere in inima mea

Aș vrea să stau dezbrăcată într-o cameră cu tine și să-ți ating doar fața.

Vreau să mă minunez la durerea din ochii tăi și la tremurul din vocea ta rugându-mă să nu plec. Ochii tăi devin ca un fum negru și încep să murmur ceva despre plecări și căderi.

Așa de disperat îmi doresc să închid ochii, să mă închid într-o bilă și să-mi transform viața într-un instrumental. Dar ce se agață de corzile sufletului e doar o mână de te iubesc-uri și nenumărate sentimente de neputință. Nu sunt suficientă pentru tine și tu nu ești suficient pentru mine. Nu va fi niciodată suficient pentru noi în lumea asta. Noi suntem cei dezamăgiți. Noi suntem cei care iubim cu mai mult decât inimile noastre.

Versuri se formează din umezeala buzelor mele și ți le voi cânta fără să mă gândesc de două ori. Mi-e rușine de spărtura vocii mele pe care pretinzi că nu ai depistat-o. Îți strâng mâna sperând dincolo de speranță că timpul și calendarul a făcut o teribilă, teribilă greșeală.

Iubește-o pentru că ea nu se poate iubi singură

1

Sursă foto

.   -   Când plânge până când adoarme în 6 nopți din 7 tu să nu spui nimic. Trebuie doar să o iei în brațe și să o săruți pe frunte, pe obrajii pali și să aștepți până când se deschide în fața inimii tale.

2.       În zilele când își dorește să se afle printre stele, spune-i că nu o lași să plece. Spune-i că sunt mult prea multe lumini pe cer și că încă una va fi uitată în momentul în care îți iei ochii de la ea. Spune-i că e perfectă așa cum e: complet umană.

3.       Nu o lăsa să se gândească la cicatricile pe care doar ea le poate vedea. Dacă spune Sunt rănită, zâmbește-i ca și cum i-ai cunoște secretul și spune-i Nu, te vindeci. Dar nu încerca să o repari, căci trebuie să facă asta singură. Tu fii acolo doar pentru a o încuraja.

Oportunitatile din viata

Te rog invata-ma, l-a rugat cu o voce blanda.

Sa te invat ce? Si privea prin ferestra spre nimicul de afara iar privirea ei a coborat spre podeaua rece de sub talpi. Reflexia lui din oglinda sparta arata nerabdare dar ea nu s-a clintit in fata racelii din vocea lui. 

Iar ochii ei, ochii unei nimfe a lunii ce se ineca, se uitau in ochii lui, ochii unui zeu al marii ca o ineca. Invata-ma despre viata.

Fugind

Sursă foto

 De ce ți-e teamă? a întrebat-o în timp ce stăteau întinși sub geamul care oglindea un cer mov spre asfințit. După câteva minute ea și-a ridicat mâna și i-a atins degetele. S-a uitat la mâna ei în timp ce se gândea că nu și-a dat niciodată seama până atunci cât de mult îi adora mâinile.

Vrei să știi adevărul? Sau o să te mulțumești cu o minciună? o voce dulce a șoptit. Încă nu îl privea, dar mâna ei era strâns legată de a lui.

Adevărul. Întotdeauna voia să știe adevărul. Nu voia gunoaie sau ocolișuri care doar distrugeau ce reușiseră să construiască în atât de mult timp. Vedea relația lor ca pe un diamant, iar adevărul ca pe un șlefuitor de diamante.

Încep și sfârșesc cu tine

Sursă foto

 Cum reușești să explici dragostea cuiva care nu a simțit-o niciodată? Cum pui în cuvinte dulceața primului sărut, tristețea primului la revedere, sau sutele de emoții pe care le simți când sunteți împreună? Dacă aș încerca, nu aș începe cu prima îmbrățișare, prima atingere, primul te iubesc sau prima plimbare ținându-ne de mână.

Nu.
În schimb, aș vorbi despre prima dată când m-ai învâțat ceva. Aș vorbi despre cum am stat în aerul nopții de iarnă, cum mi-ai băgat mâna rece în buzunarul pufos al gecii tale - ca și cum ar fi fost cel mai familiar loc pentru mâna mea - și cum te-ai aplecat spre mine ca vocea să îți fie cât mai șoptită. Nu îmi mai amintesc ce mi-ai explicat, dar îmi amintesc căldura ce m-a cuprins. Nu a fost dragoste de trup și nici chiar de spirit; a fost dragoste de minte. O minte spațioasă, plină și strălucitoare cu idei. O minte care provoca, ascuțea și intriga. Așa că dacă ar fi să explic dragostea, de aici aș începe. Aș începe cu inteligența care m-a atras, cu prima respirație pe care nu ai mai simțit-o cu fum în plămâni. Totul a fost ca și cum aș fi găsit apă în deșertul în care trăiam.

Perdeaua depresiei

Sursă foto

Continuă să respiri, îți spune toată lumea. Dar tie îți e prea greu să-ți urmărești cicatricile, chiar și în lumina lunii. În mintea ta tu dansezi liberă, cu ochii închiși, așteptând să te ciocnești de ceva, orice. Ai urechile astupate, sângele rece ca gheața, visele întunecate, plămâni înfundați, iar ei îți spun să respiri.
Doar că acum nu mai ai timp să asculți la lucruri pe care nu le înțelegi.

Viitorul e compromis

Sursă foto

Micile noastre secrete întunecate nu se pot compara cu dezgustătoarele voastre păcate fragile.
Vom vedea asta, nu-i așa?

Te prăbușești.

Dragă Românie, împărtășești marșuri cu luminile disperate ale orașului și totuși tu ai oasele fragile ca ghioaca unui ou. Ai cicatrici și urme de cenușă pe pielea ta drăguță. Sângele îți năvălește prin vene neștiute.

Și te aud cum te prăbușești.

Arzi.

Orasul luminilor

Sursă foto

Astăzi m-am trezit cu o durere de cap și o lipsă de inspirație. Am făcut un colier din bucăți de fructe și semințe, apoi l-am dat unei fetițe în parc pentru că părea tristă. M-am întrebat dacă eu mă gandesc uneori de ce suntem oameni. În fiecare zi, i-am spus.

A fost una din acele zile când vremea a fost prezisă greșit și ajung acasă plină de ploaie. M-am plimbat pe pod cu parul lipit de față și degetele în buzunare deși n-avea niciun efect, căci și ele erau ude. Atunci m-am gândit că dacă aș sări suficient de repede, m-aș confunda cu picăturile și nimeni nu m-ar vedea.