Criticam. Judecam.

Ma gandesc uneori cat de usor ne este sa criticam si sa judecam. In legatura cu viata altora suntem experti in psihanaliza. Chiar si eu ma surprind spunand lucruri de parca as detine intotdeauna adevarul. Fals! Iar atunci cand trebuie sa luam decizii pentru propria noastra viata nu putem judeca la rece si esuam lamentabil. Abia dupa ne dam seama ce ar fi trebuit sa facem (unii nici atunci).

Odata cu maturitatea si experienta va veni probabil si schimbarea. In cazul meu, cand am fost "judecata" de altii am realizat ca habar nu au cine sunt eu de fapt. Oamneii isi creaza impresii, superficiale de multe ori, dupa care trag concluzia. "Informatia" se imprastie "inflorita", apoi este filtrata prin prisma personalitatii fiecaruia, si asa ajungem sa fim ceea ce nu suntem.

Am observat ca si eu fac acelasi lucru si ma cert pentru asta. Nimeni nu poate sti ce se ascunde in sufletul unui om, sau care sunt motivele pentru care o persoana face ce face sau se comporta cum se comporta. Nu trebuie sa ne grabim sa etichetam in secunda doi. Nu suntem in masura sa facem acest lucru. E frustrant chiar atunci cand oamenii se lauda "a citi" o fiinta imediat, dupa care urmeaza o insiruire de adjective.

Putem afla lucruri noi despre cineva, traind o viata intreaga alaturi. So, let's not judge!

Ce stiu, de fapt?

Credeam ca nu-mi vei mai oferi aceeasi dragoste.

M-am inselat!

Creadeam ca nu as mai putea rade la fel cu tine.

M-am inselat!

Credeam ca apusurile ploioase sunt doar ale mele.

Dar sunt ale noastre.

Credeam ca nu voi putea vreodata sa uit.

Sau sa iert.

Dar tu vindeci!

Ceea ce stiu?

Credeam ca nu vei mai fi acelasi tu.

M-am inselat.

M-am inselat in multe privinte.

Cand ma privesti asa,

nu mai stiu nimic...

Dar tot stiu ceva:

Cand dragostea ta e asa intensa,

Din nou nu mai stiu nimic, dar nu-mi pasa

When all I need is you!

Ceva marunt

Straniu ! Multi isi doresc sa creasca, sa se maturizeze cat mai repede.

Dar eu ? Eu imi vreau verile din copilarie inapoi !

cerul meu frumos

paturica mea

bucata mea de camp imens cu miros proaspat de iarba

somnul la umbra unui pom

jocul cu gazele

prinderea fluturilor

pridvorul vechi de lemn de la tara

acoperisul casei si o carte buna

miresmele imbietoare ale noptii

bunavointa greierilor

sclipirea stelelor

Pacat ca dintre toate minunile de pe Pamant, am ales viciile pentru a fi fericiti.

Parisul noaptea

Parisul noaptea. Fara lumini orbitoare. Doar tacerea si respiratia dintr 2 indragostiti. Fara sunetul masinilor rotindu-se in jurul Arcului de Triumf. Doar Mona Lisa zambindu-mi deoarece stie ca este in siguranta cu mine hoinarind prin parcuri. Notra Dame – plina de ingeri si invaluita de stele. Al meu turn Eiffel – plin de amintiri ce striga in noapte catre cer.

Toata lumea stie ca Parisul este cel ce lumineaza pana si stelele. Insa, sufletul meu cunoaste Parisul ca un oras al magiei, al poziei, al dragostei. Luminile sunt fara libertate, fara sens, fara intelegere.

Nimeni nu stie insa sa patrunda noaptea, in inima orasului, scaldata in sange de ghirotina, intr-o idée revolutionara. Vizitatorii stiu doar ceea ce cauta: muzeul, turnul, Sena, vinul. Doar adevaratii locuitori ai parisului, romanticii, boemii, cauta ceea ce stiu, lasand inima lor deschisa pentru intreaga noapte.

Oamenii insa au uitat. Dar eu nu! Nu si inima mea – inima mea boema. Ea nu va uita niciodata vraja cabaretului, fumul misterios de tigara, miile de strazi intunecate, cantecele pe care obisnuiam sa le cant, dragostea plutind in aer.

Noaptea intotdeauna ma va indrepta spre iubitul meu oras.

I wanted...

I wanted to marry you...

I wanted to grow old with you

I wanted to live in a tiny house and have only you, because you it's all I ever needed

I wanted to tell our children how strong our love is

I wanted to know who won the bet about our baby being a girl or a boy.

I wanted to burn your dinner and watch you eating it with a fake grin on your face.

I wanted to watch horrible suppy films with you, knowing you won't make a big deal out of me crying at them.

I wanted to introduce you at my dead as the man I love.

I wanted to take our dog for a walk together.

I wanted to get mad at you for coming late from work.

I wnated to dance with you at our wedding day.

I wanted to fall asleep in you arms for the rest of our lives.

I wanted to come home from work and have you meet me at the door with an ice-cream.

I wanted you to watch me graduate from the Academy.

I wanted to listen to you and my mother arguing over silly things at the table.

I wanted to hold your hand watching the first sunrise together.

I just wanted you, but I guess sometimes we don't get what we want.

I wanted all ... and I have nothing.

Vis

Poate intr-o zi mi se va implini si visul asta.

De fapt, singurul care a mai ramas...

Si stiu ca daca o sa muncesc, o sa reusesc.

Poate intr-o zi nu va mai fi doar un vis

Este tot ce imi doresc.

Mi-am promis ca o sa reusesc si asa o sa fac.

Incepem de la zero.

Zambet

Sentimentul pe care il ai cand iti zambeste cineva nu se poate descrie. E ca atunci cand esti atat de fericit incat iti vine sa canti si sa dansezi pe strada, ca atunci cand asculti o melodie ce iti aminteste de cele mai frumoase momente din viata ta, iar pielea ti se face de gaina, ca atunci cand iti dai seama ca cineva se gandeste la tine, sau cand stai intins pe iarba si simti cum te incalzeste soarele.

Eu am facut o persoana draga mie sa zambeasca in cele mai neplacute momente.Cea mai buna modalitate este sa incerci si tu. Haide! Zambeste-mi! Make me happy with your smile.

Noua

9 secunde de viata

9 clipe pline de speranta.

9 cuvinte spuse, nesoptite,

9 alte ganduri innegrite.

9 nopti de insomnie,

9 ore petrecute-n inertie.

9 zambete la momentul potrivit,

9 vorbe aruncate cand erai tampit.

9 ani de tacere si rabdare,

9 minute pentru ruinare.

9 carti citite intr-o vara-ntreaga,

9 scrisori pentru ca el sa-nteleaga.

9 grade afara, iar eu tremur,

9 opinii care ma fac sa ma cutremur.

9 poezii scrise in ultimul hal

Si 9 septembrie... intr-un final.

Sentimente de toamna

Ma sperie toamna. Ma apasa. Ma umple de nostalgie si ma zapaceste cu amintirea vremurilor bune. Ploaie ei nu e linistitoare si calda, ea nu face altceva decat sa trezeasca la viata mortii, sa readuca in suflete chinuri de mult uitate, chinuri cu masti hideoase si aroma de viata irosita. Se innegreste cerul cu soare visceral, iarba cu miros de smoala si norii cu forme de demoni. Nu ma lasa sa visez. Stoarce din mine bucati din inima, le amesteca cu putina duritare si le serveste la rece. Ma asterne pe frunze colorate in nuante seci si ma acopera cu gri. Imi refuza dreptul la caldura ucigatoare si imi interzice sa mai vad marea, in toata frumusetea ei. Urasc faptul ca marea ramane singura, inghetata, neconsolata, precum un copil orfan, uitat de toti. Ah cat de cruda si nepasatoare ! Striveste totul, ucide iluzii, alimenteaza suparari si hraneste depresii.

Stiu, stiu, draga mea, nici mie nu-mi place toamna.

Nu uita

Nu uita ca esti o fiinta deaosebita, ca esti unica.

Nu cauta sa fii ca altii; incearca sa fii tu.

Nu-i asculta pe cei care-ti contesta deciziile.

Mergi pe drumul pe care l-ai ales si nu privi inapoi cu regret.

Nu uita sa-ti asumi riscuri pentru a-ti indeplini visele

Adu-ti aminte ca este mereu timp sa schimbi drumurile in viata.

Acorda-ti timpul necesar pentru a-ti da seama ce vrei cu adevarat.

Nu uita ca din fiecare greseala vei invata lectii importante.

Fii multumit de felul in care esti.

Esti cea mai scumpa fiinta de pe pamant.