
Doar amintiri:
Tati sa NU ma trezesti, Te ROG eu frumos ca eu nu pot sa dorm la mine in camera. Sa dormi cu mine ca nu am pureci si NU TE MANANC! Cu drag, fetita ta cea mai cuminte. Semnat: Caprita
Mami, m-am trezit azi noapte si ti-am scris biletelul. Am venit in sufragerie si nu te-ai trezit. Am stat langa pat in genunchi. Nu vreau sa mai dormi in sufragerie. Voiam sa te trezesc si sa vii langa mine. Nu pot sa dorm bine fara tine. Te pupic, Biti.
Dragute amintiri, nu ? Primul biletel i l-am scris lui Danut (tati) probabil acum vreo 10-11 ani cand, asteptand sa vina de la serviciu, am adormit la el in camera. Stiam ca nu ii placea lucrul asta si ca de multe ori se intampla sa ma expedieze la mine in camera asa ca am pus intreg sufletul in scrierea acestui biletel. Si a functionat! A dormit cu mine in acea noapte.
Al doilea biletel i l-am scris lui mami prin aceeasi perioada cred (judecand dupa forma scrisului) poate chiar fiind putin mai micuta. Obisnuiam sa dorm cu ea, insa in noaptea aceea cumplita de vara a fost o caldura inabusitoare, asa ca mami s-a mutat in alta camera. Bineinteles ca am simtit-o si la nici o jumatate de ora am urmat-o.
Am fost placut surprinsa descoperindu-le pe amandoua intr-o agenda, pe un dulap vechi, intr-o camera neumblata, printre praf si mii de panze de paianjeni. Si iata ca asa mi-am dat seama ca nu mi-am pretuit niciodata parintii cum trebuie. Danut, care de fiecare data cand ma vede trista imi spune Caprito, hai sa te bat la o tabla!, care mi-a adus bomboane, ciocolata si acadele de Valentine's day. Danut, care astazi, dupa ce mi-am petrecut aniversarea de 18 ani la meditatie de dimineata apoi vreo 3-4 ore invatand si apoi lenevind in pat, intra la mine in camera: Caprito imbraca-te, mergem la Casa Verde! . Danut, care, saptamana trecuta, stand la calculator, tasteaza de zor, eu il intreb...
Danut, ce faci? Vorbesti cu gagicii mei ?
Da!
Si? :> Ce le spui?
Ca nu te merita! Niciunul! Ca le esti mult superioara!
...reusind astfel sa-mi inveselasca ultimele saptamani. Danut, care anul trecut, pe vremea asta, nu a vorbit o luna cu mine, care se supara mereu cand ii fur sticla cu apa din dormitor, care imi da cele mai bune sfaturi si imi spune Caprito, sa nu mai ai niciodata incredere in barbati. Sunt mizerabili. El e Danut, un tata pe care il iubesc enorm.

Mami. Ea este si va fi intotdeauna cea mai buna prietena a mea. Mami, care aproape incepuse sa planga spunandu-mi
Bitza, tu nu mai vorbesti cu mine delooooc. Care e intotdeauna geloasa
Pe tati mereu il pupi cand iti aduce ceva, pe mine niciodata. Si stiu eu ca l-ai iubit mai mult pe X decat pe mine :(( Care mereu ma intreaba
Cine ma pupa si pe mineee??
O mama pe care o ador si o respect imens.
Acum nu trebuie sa o uit pe Kyrush, care a devenit o parte prea importanta in familia asta pentru a o exclude din aceasta descriere. Kyra, care mi-a mutilat toate gumele de sters, pixurile, un tricou, o helanca si cam toate usile din casa. Care, noaptea, pe racoare, da cu labuta pentru a-si face loc in plapuma, care mereu imi ocupa locul pe perna si care ma trezeste in ficare dimineata cu un pupic. Care doarme pe ghiozdanul meu, pe biroul meu, sau pe fundul meu, uneori, noaptea :))
Si cam in felul asta se prezinta familia mea. O familie frumoasa, ce formeaza un camin calduros si primitor, in care nu ar fi trebuit si nu ar trebui sa ma simt niciodata singura.
Articol inscris in concursul
Blog Power editia a 7a, cu tema
Familia - patria cea mica.