O altă Eva

Doamne, m-ai plămădit din raze de soare chinezești, din elefanți de hârtie și plante carnivore. Ai luat limba și urechile de la un surdo-mut și mi le-ai dăruit mie. De ce? Pentru a-i auzi pe alții împărtășind cuvântul tău; pentru a putea spune că numele meu e Bianca dar că nu îmi mai amintesc cine sunt.

Doamne, mi-ai dăruit vodka cu suc de roșii când tot ce doream era un pahar de apă în mijlocul nopții. Mi-ai scris un poem și l-ai inserat în mine, dar cuvintele miroseau a mucegai. Ai spus că voi răsări din mizerie într-o bună zi, zâmbind... dar singură.

Doamne, ai creat un bărbat din ramurile unui copac și i-ai poruncit să mă iubească cu ochii închiși. Dar în final, eu am fost cea care am iubit orbește; cu ochii mei maro și gura subțire.

Cum să mă faci să te iubesc

Spune-mi minciuni albe și permite-mi să urmăresc labirintul venelor tale cu degetele mele. Lasă-mă să-mi imaginez că sângele tău curge sub formă de ecstasy lichid.
Când ne sărutăm, lasă-mă să fiu prima care se oprește. Îngăduiește-mi să îmi imaginez că dacă ai avea timp ți-ai petrece restul vieții având buzele îmbrățișate cu ale mele.
Dacă voi plânge, nu mă dădăci. Lasă-mă să-mi înfrunt lacrimile singură, pentru a pretinde că nu am nevoie de tine ca să mi le ștergi și să supraviețuiesc. Promit că voi veni întotdeauna la tine după ce o să termin cu toată melodrama, ca un copil dorindu-și să fie iertat.
Dacă o să cresc prea repede, amintește-mi de visele mele. Citește-mi povești cu Peter Pan și permite-mi să mă gândesc că noi suntem copiii pierduți. Lasă-mă să mă pierd în fantezii și vino cu mine către Tărâmul de Nicăieri.

Dacă aș crede...

Ochii lui de cupru și felul în care își trecea degetele prin părul meu era o revelație.
Are mâini care mă cunosc, care îmi înțeleg fiecare palidă părticică din corp, care mă ating, moleculă cu moleculă. Când mă ține în brațe îi simt palmele cum se odihnesc pe talia mea, ca și când și-ar fi găsit un loc doar al lor, un loc unde aparțin și de unde nu ar mai vrea să plece niciodată.
Are ochi ce îi strălucesc ca tăișul unei săbii, ochi care îmi cunosc sufletul.
Dacă aș crede în el aș alerga către orizont și as înota în lumina soarelui ca într-un vis. Dacă as putea. Dacă aș putea să îmi opresc respirația pentru un moment, doar pentru un moment și să privesc cerul, să uit de mine, cea nevrednică.

Sistemul educațional

Timpul trecea și se auzea fiecare bătaie a ceasului. Încă o zi de școală. Știam că Mr. K. era mai mereu în întârziere așa că și noi stăteam mai mult în pauză. Acest Mr. K. era un om foarte ciudat. Uneori venea în sală plin de furie, alteori prea adormit ca să îi pese iar de cele mai multe ori, întârziat dar fericit. Astăzi așa era.

A intrat ca de obicei, calm și fără nicio emoție vizibilă. Privirea îi era fixată pe ferestră în timp ce se îndrepta spre catedră. A luat o bucată de cretă și fără să scoată un cuvânt a scris pe tablă Sistemul educațional. Hmm, se pare că nu sunt așa de bună la a-i citi stările de spirit din moment ce acum habar nu am ce e în gândul lui.

- Astăzi, spune el întorcându-se, vom vorbi despre sistemul educațional.
Pentru un curs de literatură, studiam surprinzător de puțină literatură.

Fericire ?!

Exista vreun ghid de instrucțiuni pentru fericire? Mi-ar plăcea să scriu unul pentru voi.
Pasul 1: Pictează-ți ochii în culorile stelelor.
Pasul 2: Agață artificii de cuier.
Pasul 3: Transformă-te într-o păpădie și ia-ți zborul.

Inima încearcă să-mi scape din piept.Ok. Sunt vinovată în feluri pe care nu trebuie să le spui cuiva. Nici măcar unor prieteni imaginari; sau reali; sau mie. Freud zice că sunt un iceberg, dar nu-l înțeleg.
Pasul 4: Nu există pasul 4.

Dacă aș fi un iceberg, aș avea nevoie disperată ca cineva să mă încălzească în palmele lui. Nimeni nu o va face, totuși, pentru că scufund vase și înec oameni.
Dar oamenii sunt răi. Ce iubesc ei?
Băieți fără pantaloni și fete cu sâni falși pe un ecran.
Băieți care sărută băieți și fete cu picioare lungi.
Băieți atașați de o fustă.
...

Sursă foto

Conștiința

Dear dumbass,
Da, da tu! Sau un eu mai mic, depinde cum privești lucrurile. Taci și citește! Nu mai pune atâtea întrebări.
Întoarce-te la vremea când eram tu. Amândoi am făcut o grămadă de lucruri stupide; cu adevărat prostești. La cum mă știu... te știu, sunt foarte îngrijorat cum o să supraviețuiești pentru următorii... 15 ani, să zicem, fără să te omori singur.
Așa că lasă-mă să continui cu câteva sfaturi ce îți vor fi foarte utile.

1.Te rog să nu accepți următoarele provocări:
- Să nu lingi asfaltul din fața blocului. Nu are un gust așa bun precum crezi tu. Dar cum tu ești un prostovan, vei crede că are gust de budincă. Ei bine, te înșeli.
- Să nu mănânci acel sandviș. Care? Cel în care haimanaua aia a ta de prieten îți va pune toate condimentele cunoscute de om.

Ce vreau de la tine

Nu vreau să fiu doar o fată pe care ai putea să o ai. Nu vreau să fiu cea pe care ai putea să o săruţi, cea pe care poate ai iubi-o sau cea cu care te-ai întâlni doar pentru o aventură. Nu vreau să fiu co-autorul minciunilor tale și autorul păcatelor tale. Nu vreau să fiu singură în fiecare sâmbătă seara, nu vreau să pierd timpul așteptându-te și mai mult ca sigur nu vreau să fiu doar o colegă de clasă pe care o mai ajuți din când în când la teme.

Vreau să fiu fata pentru care vei lupta. Vreau să traversezi oceane și focuri trei zile și trei nopți doar ca să ajungi la mine. Vreau să fiu așa de irezistibilă încât să înfrunți furtuni ca să mă săruți, să mă iubești, să-mi miroși părul, să-mi spui că îți amintesc de cel mai frumos răsărit din lume. Vreau să fiu fata care e mereu în preajma ta. Vreau să mă tratezi ca pe o prințesă... Ba nu, vreau să mă tratezi ca pe o regină.

Poem fără cuvinte

I-am spus că mi-e dor de ea și a și a doua zi a apărut pe o pană de pasăre într-un stol de cocori.
Era legată cu fundiță roșie între paginile ziarului meu de dimineață și mă întrebam dacă va rămâne așa frumoasă pentru totdeauna.
I-am spus că o iubesc și mi-a zâmbit timid; ador cum sună numele meu pe buzele ei, limba ei rostind fiecare silabă dulce și apăsat, ca și cum mi-ar savura întreaga semnificație a numelui.
E întruchiparea unei melodii, a unei poezii și e atât de frumoasă că nu mă pot îndura să o sărut, la fel cum nu mă pot îndura să nu o fac.
Pot să te ating? m-a întrebat; și i-am răspuns hotărât că da.
Promiți că n-o să mă crezi o ciudată? și bineînțeles că am promis.

Despre oameni

Fata plinuță se uită cu ură

La fata slăbuță cu altă alură.

Iar fata slăbuță se uită-napoi

La fata plinuță cu ochi de vulpoi.

Plinuța vrea un gât subțire,

Slăbuța-i plină de mâhnire

Că n-are sâni prea mari, frumoși,

Ca ai plinuței, cei făloși.

Plinuța se gândește amar

La talia ei, mare coșmar!

Și-ar vrea silueta slăbuței

S-o fure măcar o zi, drăguței.

Dar între atâtea secrete ascunse

În ochii slăbuței surprinse,

Plinuța nu știe de fapt

Durerea din sufletul mat

Și viața slăbuței - corvoadă,

Căci lumea o strigă schiloadă.

Efortul ei intens depus

Să aibă corp exact opus.

Fetele plinuțe le-invidiază pe slăbuțe,

Le cred doar niște fâțe,

Dar ele de fapt doresc

Forme pline, ce nu le definesc.

Fetele sunt groaznice

Dacă aș fi știut ce urma să se întâmple în acea zi, probabil că m-aș fi despărțit de el prin telefon. Nici măcar nu e problema mea, e problema lui. A întârziat. Mereu întârzie. Nu așa mult, dar nu contează. Întârziase și știa că o să mă supăr. Dar nu eram supărată pentru că știam că tot ceea ce o să-i spun va fi: S-a terminat. Nu vreau să te mai văd vreodată, mă dezguști, mă despart de tine.
Așa că nu m-a deranjat că a întârziat 5 minute sau o oră sau oricât. Nu m-a deranjat pentru că eram sigură că aia va fi ultima dată. (Mi se face rău când mă gândesc, eram așa de aproape!)

Să continuăm... Stăteam pe terasa cafenelei înainte ca soarele să apună. Îmi amintesc perfect. Încă simt cum razele îmi băteau în ceafă. La masa alăturată era o doamnă cu o pălărie imensă și cu un cățel lățos la picioarele ei. Parcă îl și aud lătrând. De fapt, de oricâte ori aud un câine lătrând, îl aud pe acel câine și iar îmi amintesc de cumplita după-amiază.