Nu vorbi cu mine

Îmi pare rău, i-am spus.

Și mie! mi-a răspuns, cu expresia lui plină de durere. A urmat o lungă pauză.

Până acum două zile, nici nu puteam sta în aceeași cameră fără să sărim unul la gâtul altuia. am recunoscut evitându-i privirea.

Da, dar uită-te la noi acum. spunea cu o licărire în ochi.

Și totuși acum 2 luni eram cei mai buni prieteni, de data asta m-am uitat direct în ochii lui, insistent.

Nu a știut ce să spună, așa că am rămas amândoi în tăcere prefăcându-ne că ascultăm muzica de la petrecerea de absolvire.

Mă pierd

E dimineață și lenevesc în pat. Ascult soarele plouând în fereastra mea, păsările cântând și sunetul viselor mele părăsindu-mă. Pătura mea miroase a tine, a ceva ce merită să-mi apară în vise. În câteva minute mă ridic, pregătesc cafeaua, dansez în șosete pe gresia din bucătărie, îmbrățișez sentimentul ăsta ce-mi înflorește în vene și încerc să nu-l scap.

E după-amiază și stau la birou. Mă holbez la o coală albă, la un post-it de la tine lipit de dulap și semnat Love, la o ceașcă goală de cafea și la ceasul de pe perete care se mișcă prea repede.
Îmi imaginez că ești aici, că mă săruți pe ceafă, că mă întorci cu scaunul către tine, că îmi arunci toate responsabilitățile pe fereastră.
Ar trebui să mă duc la treabă, să termin proiectul acela, să fac rezervarea și să încetez a mă gândi la tine.
În schimb, îți desenez numele pe spatele unui caiet, mă uit la pozele tale, îmi mușc limba și roșesc.

Casa bunicilor

Casa asta nu mă mai primește. Are drugul tras și porțile larg deschise, dar sufletul și-l ține încuiat. Demult, vântul bătea a ploaie, astăzi bate a lacrimi - lacrimile unor vieți ce s-au scurs printre găurile gardului. Atunci era liniște iar florile primăverii prevesteau recoltă și voie bună. Acum florile prevestesc morminte - morminte săpate în mijlocul curții, în fața verandei înconjurată de geamuri murdare.

Imaginea unui copil cu părul blond, tuns bob, cu ochelari de Harry Potter și bube la gură trece tristă printre perdele îngălbenite de timp. Copilul se uită lung la mine și-mi spune să plec. La fel și cocoșul din fundul grădinii care odată avea graiul mai blând și aducea pe aripi dimineața. Astăzi țipătul lui îmi zgârie inima. Cântă cu ură și se aliază cu pisicile ce fug în mijlocul prafului ridicat de vârtej. Totul pare un ritual făcut parcă să mă alunge dintr-un loc ce acum mi-e interzis.

Așa cum sunt

Sunt un vulcan,
sunt un uragan,
sunt un amalgam de violență frumoasă,
un pumn de cenușă vulcanică aruncată în aer.

Sunt toate vocile lumii adunate,
un țipăt, o șoaptă, un oftat.
Sunt frumusețea pământului,
un foc sălbatic divin prin distrugerea lui.

Sunt puternică.
Sunt mai puternică decât greutatea pe care o port pe umeri.
Sunt mai puternică decât goliciunea din pieptul meu.

Miercurea fără cuvinte - Căței

Herăstău - pe pufos îl cheamă Schwatz

O urâtanie de câteva luni se-așeza instant la șezi!

Mamaie la spovedit

Știu că se apropie Paștele dar cum nu prea sunt eu adepta postărilor ăstora tradiționale, m-am gândit să scriu totuși ceva legat de această temă. Nu știu de fapt cât de mare-i legătura cu faimoasa sărbătoare, dar voiam să vă povestesc și vouă o întâmplare de acum vreo 15 ani, pe care mamaie mi-a povestit-o la rândul ei.

Iată că așa cum ziceam, acum mai bine de un deceniu, mamaie împreună cu o vecină, mamaie Tanța (spuneam aici că obișnuiam să strig toate femeile din sat mamaie ) pleacă din satul lor către o mânăstire, în săptămâna mare cu gândul să se spovedească la un popă... mai bine plasat.
Prima intră mamaie Tanța. După ceva timp de confesări, amabilul părinte ajunge la concluzia că nu poate să o împărtășească pe biata femeie, având în vedere că păcatele ei erau prea mari.

Frumoase și sănătoase

Cu siguranță încercarea de a slăbi a fost și este o provocare pentru foarte multe femei. Fie că vrem să scăpăm doar de câteva kilograme, fie că vrem să dăm jos un întreg morman de grăsimi adipoase, curele de slăbire ne fac zile fripte din ce în ce mai des. Culmea este că oricât ne-am strădui să nu se întâmple asta, pe lângă kilogramele pierdute (în cel mai bun caz), ne pierdem și buna dispoziție, uneori chiar și sănătatea.

Aud din ce în ce mai des răspunsuri care îmi displac atunci când o femeie primește complimente: "Frumoasă pe naiba! Nu vezi că m-am îngrășat?", " Mai am de dat jos câteva kilograme până să fiu frumoasă!" , " Uite ce urât stă fusta asta pe mine!", " Am mâncat toată săptămâna doar mere ca să slăbesc și m-am îmbolnăvit."
Din păcate aveam și eu o perioadă în care dădeam răspunsuri din astea, însă mi-am dat seama că mă înșel. Dragele mele, oare e chiar atât de greu să recunoaștem faptul că suntem cu adevărat frumoase? Cum de nu putem vedea ce e mai bun din noi? Îmi doresc acum să vă fac sa observați cât de minunate sunteți și cât de frumoase puteți deveni în continuare.

10 lucruri pe care le urăsc la mine

1. Urăsc că nu pot să mi te scot din minte. Cum atunci când ești aici lumea se oprește din a se roti și mă pot uita în ochii tăi să văd unde s-ar presupune că ar trebui să fiu. Urăsc când mă uit la tine ca și cum aș aștepta ceva.
2. Urăsc când te împing să faci anumite lucruri; să ai încredere în tine, în noi. Știu că uneori ți-ai dori să-mi țin gura închisă, dar nu o s-o fac totuși.
3. Urăsc felul în care mă uit la mine -  ca și cum nu sunt persoana potrivită pentru tine.
4. Urăsc că uneori îți urăsc vocea; și că-mi doresc liniște; sau doar un sărut. Urăsc atunci când primesc întrebarea Ce ai pățit?. Cred că o să fac alergie la ea.
5. Urăsc că uneori sunt atât de indiferentă și că asta te face să suferi.
6. Urăsc că nu pot să-ți produc mereu acel zâmbet irezistibil pentru care aș face orice și urăsc că în unele momente am impresia că mă mint atât pe mine, cât și pe tine.

Doar despre el

Știu că poate deja exagerez cu așa de multe fotografii personale, dar parcă prea mult îmi place poza asta ca să nu mă mândresc cu ea... și cu el... și cu trandafirul :D
Ziceam aici cât de multe lucruri iubesc eu la el. La un el care întotdeauna face tot posibilul să mă ajute, indiferent cât de mult efort trebuie să depună. Un el care nu-și poate ascunde suferința atunci când se întâmplă ceva rău. Un el care încearcă mereu să învețe lucruri noi pentru a mi le transmite și mie.
Un el care deși nu se înțelege bine cu orele de sport de la școală, vine mereu cu mine să-mi țină companie.
Un el care atunci când zâmbește, totul în jurul meu se liniștește. Un el căruia nu îi place să vorbească în public, dar are curajul să o facă de fiecare dată când e nevoie.

100 de lucruri pe care le iubesc la tine

1. Cum mereu mă faci să zâmbesc
2. Cum mă inspiri
3. Cât de adorabil ești
4. Blândețea de care dai dovadă
5. Cum ești mereu acolo pentru mine
6. Că susții lucrurile în care cred
7. Cât de deschis ești cu mine
 8. Că îmi iei respirația
9. Că am mereu mintea la tine
10. Cât de dulci îmi faci visele
11. Când ești nervos sau trist
12. Cum miroși
13. Când mă ții de mână
14. Să mă pierd în ochii tăi
15. Sunetul vocii tale
16. Când mă săruți
17. Fluturașii pe care mi-i dai
18. Toate darurile de la tine