Moartea... din nou

Sursă foto

Ți-e frică de moarte?
Întrebarea plutea deasupra mea așa cum plutește sabia deasupra capului celui condamnat. Dar mi-am privit mainile, m-am dat un pas în spate și am spus: Ai simțit vreodată durerea de a vedea doi îndragostiți îmbrățișandu-se la finalul unui film? Se presupune a fi un happy ending, dar inima ta le spune plămânior să se oprească pentru o secundă - pentru că nu va fi vreodată happy ending-ul tău.

Ți-e frică de moarte?
O întrebare repetată merită un răspuns. În schimb, mâinile mele încep să-mi tremure în poală și privesc cerneala albastră precum venele, urma atât de fragilă pe care o lasă și care s-ar putea distruge oricând. Știi cum e să te trezești în mijlocul nopții doar pentru a asculta un cântec care să-ți spună că totul va fi bine? Din nou și din nou și din nou, până când incepe să nu mai funcționeze.

Ți-e frică de moarte?

Lasă-mă să-ți fiu poem

Sursă foto

 Lasă-mă să-ți topesc durerea rece de pe piele, să o transform în soare, să-ți încălzească suferința, să se evapore în aburi albi de speranță și să picure viață din norii formați.

Lasă-mă să te ating ca pe prima poveste pe care am citit-o după ce am decis să-mi pierd auzul înainte să las alt sunet să-ți înlocuiască vocea. 

Lasă-mă să șterg fiecare urmă de îndoială din existența ta, folosind greutatea dragostei mele, să distrug orice relevanță cu realitatea care se crease în mintea ta.

Lasă-mă să sculptez găuri negre în cerul nopții, ca să vezi cum universul meu se învârte în jurul alui tău, făcând luna să strălucească mai puternic cu gelozie.

Lasă-mă să te duc în zbor spre cea mai apropiată nebuloasă, ca să fim în sfârșit la fel de înalți cum iubirea ne face să ne simțim.

Genul meu de dragoste

Sursa foto

 Vreau genul acela de dragoste care formeaza aripi colorate in stomacul meu; aripi care zboară în cercuri pentru că sunt dezorientate din cauza bătăilor neregulate ale inimii mele.
Vreau genul acela de dragoste care radiază atât de tare încât nici nu mă încumet să mă uit în direcția ei fără să închid ochii.

O dragoste care sperie frica din viața mea, făcând totul posibil din nou.
O dragoste care întoarce doi adulți la a fi copii, jucându-se cu viitorul lor.

Vreau genul de dragoste care e ca o duminică în mijlocul săptămânii - incomodă.
O dragoste care dansează la o înmormântare - necorespunzătoare.
Dragoste care-i ca o muză pentru un artist - însuflețitoare.

Țigări, droguri, jocuri

Sursă foto

Un străin a venit către mine și m-a întrebat dacă am o țigară. I-am spus că m-am lăsat de fumat și m-a întrebat de ce.
Pentru că persoana cu care obișnuiam să fumez nu mai e. 
Funny, eu tocmai de-asta fumez.

O străină a venit către mine și m-a întrebat dacă am droguri.
Am mai multe chiar: ochii lui, zambetul lui, vocea lui. 
Astea nu-s droguri.
I-am răspuns, cu o urmă de zâmbet pe buze:
Ah, dacă ai știi...

Amintește-ți îngerul

Amintește-ți de îngerul care îți ți-a șters lacrimile și te-a facut să zâmbești. Tu întotdeauna i-ai spus să o lase baltă; ai trăit mereu în negare.
Amintește-ți îngerul care îți cânta până când adormeai și se juca prin părul tău. Nu ți-a păsat niciodată să o ai lângă tine, nici chiar atunci când zâmbeai datorită ei.
Amintește-ți îngerul care a așteptat după tine nenumărate clipe. Tu nici măcar nu observai, asta cred că îți era puterea.
Amintește-ți îngerul care ți-a salvat viața, chiar riscând-o pe a ei. Tu ai fugit și ai lăsat-o acolo singură.
Amintește-ți îngerul care a căzut din rai doar ca să fie lângă tine. Ai marcat-o cu păcatul tău și ai făcut-o să se simtă disperată.

Prima oprire: groapa de gunoi

Sursă foto

 "Azi au fost 43 de grade și a venit un copil foarte mic, cu buzele crăpate, să mă întrebe dacă am să-i dau apă. Mi-au dat lacrimile, pentru că nu aveam nici apă și nici bani. Iar el plângea."

Holocaustul a fost o atrocitate în istorie pe care lumea nu o s-o uite vreodată. A fost o vreme când milioane de oameni au fost supuși ideii lui Hitler de curățare etnică, soluția lui finală pentru genocid. Inumanitatea a mers foarte ușor mână în mână cu nebunia dictatorului, demonstrând lumii că oameni sunt capabili să comită acte așa crude și teribile împotriva semenilor. Iar cei care au ucis milioane de inocenți sunt la fel de vinovați ca cei care au stat și au privit măcelul. Abia după eliberarea campusurilor morții și încheierea proceselor de judecată de la finalul războiului oamenii au promis că nu vor mai permite vreodată ceva asemănător holocaustului să aibă loc. Și totuși, în Sudan și alte țări din Africa un nou holocaust se întâmplă. Milioane de oameni sunt afectați și mor zilnic în ciuda tuturor promisiunilor făcute. Națiunile lumii continuă să pună un efort minim în evenimentele din țările subdezvoltate din Africa, deși probleme s-au conștientizat demult.

Miercurea fără cuvinte - O veche zi in Portugalia

Nevoia de iubire

Dragă tu,

Da, tu, cea care îți mângâi depresia cu palma tremurândă! Ziua de mâine nu merită să fie așteptată. Sigur, va fi soare (cu o mică șansă de ploaie), sigur, vreun copil în parc va zâmbi și sigur, viața merge mai departe.
Dar nu e ca și cum cuiva chiar i-ar păsa.

Tu doar vrei ca cineva să te iubească. Cu certuri, cu lacrimi, cu tot tacâmul. Poate nu ți-ai mai petrece sâmbetele ghemuită sub pătură încercând să urmezi tiparul de inspirat-respirat. Poate nu ai mai număra secundele, dar problema e că nu vor fi niciodată de ajuns. Problema e că nu există nimic acolo afară ce să poți iubi și mai ales care să te poată iubi.

Nimeni nu ascultă.

Premiul Liebster - legături între bloggeri

Am primit o provocare drăguță de la Alina Rădoi, se cheamă Liebster Award și am fost foarte bucuroasă să o accept.  E vorba de un mic proiect prin care se dorește crearea de legături între bloguri cu mai puțin de 500 de urmăritori. Există și niște pași simpli ce trebuie urmați:

• mulţumeşte persoanei care te-a nominalizat scriind link-ul către blogul ei în postare;
• răspunde la toate întrebările primite;
• nominalizează 11 bloggeri care au sub 500 de followers;
• formuleaza 11 întrebări pentru cei nominalizaţi de tine;
• nu poţi nominaliza persoana care te-a nominalizat pe tine;
• trimite-le nominalizaţilor un link la postarea în care i-ai numit, să se informeze cum trebuie.

1. Preferi să citești o carte sau un film?
Prefer cărțile deși mă uit și la seriale destul de des. De cărți am nevoie atunci când sunt tristă în mod special. Sunt singurul lucru care mă pot deconecta de la probleme și pe care mă pot baza mereu.

Viol. Următorul pas e moartea.

Sursă foto

Sora mea e foarte draguță, o cheamă Ana și are un păr de catifea.
Nu sunt sigură câți ani are dar o tot aud pe mami spunând Adolescenții din ziua de azi așa că poate e destul de mare, dar nu mai mare decât mami și tati.
Ana se poartă foarte frumos cu mine, îmi citește în fiecare seară câte o poveste și dimineața îmi aranjează părul ca al ei, iar asta mă face să mă simt și eu o fetiță mare.

Dar încă de când a ieșit zilele trecute în oraș Ana s-a schimbat. Nu mai zâmbește, ochii nu îi mai strălucesc, stă foarte mult în camera ei, mie nu îmi mai citește și nici măcar nu i-a păsat când am început să plâng.
Am vrut să îi spun lui mami dar nu m-a ascultat. A zis doar că Ana trece printr-o fază și că va fi bine. Nu am înțeles, voiam să îi spun că surioara mea nu e o fază, ci e o fată dar m-a rugat să mă duc în camera mea, așa că am ascultat-o.