Badea Bianca. Un produs Blogger.

miercuri, 31 octombrie 2012

Zâmbete

Îmi zicea odată o doamnă pe care din păcate o cunosc doar aici, în lumea blogosferică: Cred în inocență pentru că mă face să zâmbesc. Și sper să o văd curând, pe zâmbetul copilului meu.

Dorința i-a fost împlinită într-un fel care mă încântă pe zi ce trece. Mă uimește cum, indiferent cât de supărată ar fi, zâmbetul Ioanei îi înseninează fața și nu se poate abține să nu îi zâmbească înapoi.
Și asta m-a pus pe gânduri. De ce ne este așa de greu să zâmbim? Zâmbetul este un reflex automat, e implantat în noi încă de când ne-am născut.

Răspunsul e simplu. Zâmbim pentru că alegem să nu o facem.
Sună oribil, nu ? Da, chiar este oribil. Atât de mulți dintre noi suntem strânși în lucrurile negative ale vieții încât am devenit obișnuiți cu ele. Vedem oameni care zâmbesc, sunt fericiți și asta ne înfurie și mai tare, pentru că noi nu putem fi ca ei. E un lucru incredibil de murdar și de egoist să fii gelos pe cineva doar pentru că e fericit.


Zâmbetele ne eliberează de frustrări, dureri, furie sau pierderi. Ne fac să ne amintim lucrurile bune și momentele bune. Nu faci aproape niciun efort când zâmbești, în schimb depui foarte mult atunci când te încrunți. Mi-aș dori ca toți oamenii să fie meniți să fie fericiți, nu triști, să zâmbească, nu să se încrunte. Suntem făcuți să simțim bucurie, nu ură, să ne adaptăm și să trecem peste, nu să renunțăm și să ne dorim ca lucrurile să stea altfel. Lucrurile vor sta diferit doar dacă NOI le vom face diferite.

Văd oameni, de la copii până la vârstnici care se țin de mână, se întorc și își zâmbesc. Expresiile lor, simpla bucurie că sunt unul în compania celuilalt este atât de evidentă și creează o atmosferă de o pace nemărginită ce vine atât din exterior cât și din interior. Așa ar trebui să fie viața.

Îmi povestea doamna cu pricina cum ciripitul păsărilor dimineața o înveselește și cum cuibul de rândunele din spatele garajului e întotdeauna plin. Mama rândunică zboară cât e ziua de lungă pentru a-și hrăni copilașii și ea stă mereu pe verandă ascultându-i cum țipă după mama să se întoarcă acasă, e împăciuitor, e real. Nu își închide garajul, nu până când păsările nu se mută toamna. Întotdeauna râde când îmi povestește asta. Cum poate să n-o facă? Are un copil în casă și copii în garaj. Vieți noi care cresc, învață, iubesc și trăiesc. E o bucurie de nedescris să vezi cum dragostea e acolo constant.

Ioana râde și se amuză din orice. Pentru ea totul e nou iar mami și tati sunt universul ei. Se joacă cu ea, o învață, o hrănesc, o fac să zâmbească și ea îi face pe să zâmbească la rândul ei.

Am realizat că cu cât învățăm mai multe despre noi și despre întreaga lume, cu atât uităm bucuria de a trăi pur și simplu, de a zâmbi pentru că putem. Cred că suntem atât de acaparați de viețile pe care încercăm constant să ni le îmbunătățim, încât fericirea a devenit ceva mult prea greu de atins. Și eu am o grămadă de lucruri care mă fac să mă încrunt dar încerc sa evit pe cât posibil lucrul ăsta pentru că ador să zâmbesc.

Ar trebui să ne provocăm pe noi înșine, să găsim ceva pentru care să zâmbim în fiecare zi. Cel puțin un lucru, orice ar fi el. Să zâmbim la propria noastră reflexie în oglindă, să zâmbim câinelui sau pisicii, să zâmbim copiilor sau copiilor de rândunele.
Să zâmbim pentru că putem, nu să ne încruntăm pentru că vrem.

Just take a moment everyday and smile!
Articol scris pentru Blog Power ediția 45, referitor la tema Zâmbește, ți se potrivește! propusă de Liviu
Alte articole: Sa zambim, Sa zambesti e esential, Zambiti, va rog, Un zambet nu moare niciodata, Zambet cusut pe suflet

24 comentarii:

  1. Lucrurile vor sta diferit doar dacă NOI le vom face diferite. - vor sta diferit daca noi vrem si le lasa altii sa la facem diferite.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ca sa citez un "clasic": "eu nu beau de ciuda ca sunt eu suparat, eu beau de ciuda ca sunt altii fericiti" :))
    Sincer acum, e cea mai mare prostie ce ai scris tu. Nu intelege gresit, e o idee buna si apreciez efortul, dar iti spun sincer ca atunci cand problemele se aduna si esti presat de timp te doare in cot ca rasare soarele sau ciripesc pasarelele sau mai stiu eu ce... Cat despre copii, o grija in plus (de fapt, o multime de griji in plus). Doamna respectiva este una dintre acele persoane norocoase care si-a gasit atat jumatatea, cat si rostul pe Pamant. Dar noi, cei multi, inca mai cautam macar acea firimitura de fericire... poate o vom gasi, poate nu. Dar in nici un caz nu ar trebui sa fim invidiosi pe ceilalti. Si pe mine ma deranjeaza sa ii vad pe altii fericiti, dar nu pentru ca mi-e ciuda, ci pentru ca stiu ca eu nu pot fi asa. Si incerc mereu "sa fac sa fie bine", dar e al naibii de greu. In fine, am aberat cam mult, s-ar putea sa scriu si eu un articol pe tema asta si acolo am sa spun mai multe. Si scuze inca o data, dar pentru mine optimismul nu difera prea mult de pesimism. Ambele au acelasi rezultat. Nu tine de cum gandesc oamenii, ci de cum actioneaza. Ca visezi pasarele si iepurasi sau ca ai cosmaruri cu facturi si oameni rai, e tot una daca stai doar sa aberezi...

    RăspundețiȘtergere
  3. " Vieți noi care cresc, învață, iubesc și trăiesc." Foarte frumos.Te astept si pe la mine.

    RăspundețiȘtergere
  4. Pf...scris gri pe font gri se citeste cam greu...

    Ai mare dreptate ... eu una ador cand vad o fata zambind e asa frumoasa, si pare mai copila. Eu una ma simt asa bine, asa frumoasa, asa tanara si inocenta cand zambesc.

    Oricum in ziua de azi sunt multe persoane care vand doar zambete false, numai gasesc puterea de a zambi din cauza tristetile din viata lor...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La mine nu trece o zi fara sa nu zambesc cel putin o data. Nu stiu sincer de ce iti apare tie gri pe gri ca de fapt am font alb si scris negru.

      Ștergere
  5. Da este frumos să zâmbeşti, dar nu toţi se nasc cu acest dar. Îl văd pe Daniel. Zâmbeşte rar, iar de râs râde şi mai rar. Este plin de viaţă şi este fericit, dar nu este făcut să zâmbească. Este făcut să rămână serios şi când se bucură.

    Să ai o zi liniştită.

    RăspundețiȘtergere
  6. Chiar ai dreptate ,nu vrem sa zambim ,suntem atat de pierduti in problemele vietii incat nu realizam ca ea nu e vesnica,nu realizam ca frumosetea ei vine din zambetele ce ne apar pe fata ori de cate ori simtim.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. frumusetea* Imi cer scuze pentru greseli,pur si simplu tastez gresit.

      Ștergere
    2. Nu-i nimic, nu moare nimeni din simple greseli de tastare.
      Nu realizam si asta ne amaraste zilele cu totul.

      Ștergere
  7. De ar fi asa usor... Eu cand incerc sa zambesc, sfarsesc in lacrimi :D
    Si mi se spuna "ras cu plans, baliga de manz" :)) ç__ç

    RăspundețiȘtergere
  8. "sunt fericiti si asta ne infurie si mai tare, pentru ca noi nu putem fi ca ei."- dar de ce trebuie sa fim ca "ei"? vezi, asta e problema, spiritul de turma, trebuie, nu stiu de ce, sa facem mereu ceea ce fac si altii. putem pur si simplu sa zambim pentru ca asa simtim, pentru ca este in noi, pentru ca e un mod de exprimare...
    si dupa parerea mea, toti oameni sunt meniti sa fie fericiti, dar tocmai pentru ca se sinchisesc de fericirea altora, ajung sa fie nefericiti.
    si ai dreptate, cu cat descoperim mai multe despre lume, uitam sa traim, pentru ca vrem sa stim mereu mai mult, si uitam ca defapt viata inseamna sa te bucuri de ceea ce ai...

    Sa zambim! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu cred ca e vorba de spirit de turma in dorinta de a fi si noi fericiti atunci cand ii vedem pe altii. Daca toata lumea ar fi trista, nu cred ca as vrea sa fiu ca ei.

      Ștergere
  9. frumoasa tema.
    ar trebui sa nu ne mai temem sa zambim:)

    RăspundețiȘtergere
  10. Din experienta mea , iti pot spune ca poti trece prin viata, peste probleme mai usor cu zambetul pe buze. Oricat de greu ne-ar fi, sa nu uitam niciodata sa zambim. Sunt multe persoane care ne pot aduce zambetul pe buze, noi doar trebuie sa-i lasam. Plus, poti avea inca o cantitate de inocenta, dar probabil e ascunsa sau acoperita de grijiile si problemele de zi cu zi. Eu ma simt ca la 18 ani, desi am trecut de aceasta varsta. Zambesc , chiar daca pe obrazul meu sunt lacrimi. Nu uita, noi avem o paleta cu acuarele si ramane la alegerea noastra in ce culori vrem sa ne pictam viata. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Imi amintesti de o alta bloggerita draga mie. De fiecare data cand vorbeam cu ea si foloseam emoticonul ":)" imi zicea "invers paranteza" :)
      Si uite asa am invatat sa pun paranteza nu doar in scris, ci si pe fata mea reala.

      Ștergere

Va ascult!