Badea Bianca. Un produs Blogger.

miercuri, 5 aprilie 2017

Undeva, candva


Mereu ai spus ca vom ajunge undeva, candva.

--

Ai mai spus si ca "acea zi nu ar fi trebuit sa se intample vreodata".
"Acea zi" a fost cand m-ai dus pe lac, cu ochii inchisi, mana mea intr-a ta. A fost ziua in care mi-ai zambit ca si cum as fi fost ceva frumos.
A fost cand am stat pe banca aceea spre apus si ma rugam sa nu se mai termine niciodata momentul. A fost ziua cand  mi-am gasit speranta doar pentru a o pierde din nou.
Apoi a fost ziua cand mi-ai spus ca ma iubesti.
"Dar acea zi", mi-ai amintit, "nu ar fi trebuit sa se intample niciodata".
Am incercat sa opresc durerea.

--

Mereu ai spus ca vom ajunge undeva, poate in spatiu. Poate am zbura pe o racheta si nu ne-ar mai putea atinge nimeni vreodata.
Sau poate am ajunge un cantec pe care nimeni nu si l-ar mai putea scoate din cap, sau o carte pe care nimeni nu ar uita-o.
"Poate vom ajunge in tara minunilor", ti-am zis eu.
"Cred ca adevarata tara a minunilor e fericirea!".
Eu credeam ca minunea mea era acolo, cu tine.
Mi-as dori sa-mi fi spus ca minunile nu exita si daca o fac, dispar repede.

--

Mi-ai spus "vom fi pentru totdeauna, asta vom fi".
Urasc faptul ca aproape te-am crezut.
Aproape.

--

Ei bine, am ajuns la tacere si amaraciune. Am ajuns la "te urasc" si "nu vreau sa te mai vad vreodata",
Am ajuns la a nu mai vorbi unul cu celalalt si sa pretindem ca nu ne pasa.
Am ajuns totusi si la acceptarea faptului ca ne-am oprit.
Dar nu am ajuns la iertare, si cu singuranta nu in tara minunilor.

--

Mereu ai spus ca vom ajunge undeva, candva.
Cumva, cred ca nu la asta te-ai referit.

duminică, 12 martie 2017

Baietii draguti frang inimi


Uneori cred ca sunt doar un amalgam de linii prost desenate. Sunt doar vene slab inlantuite sub piele de hartie intinata cu cicatrici de la oameni din trecut. Chiar si zambetul intarzie sa apara de multe ori, dar el nu pare sa observe.

Pielea mea raspandita peste schelet e un monoton tipar de pori peste care soarele nu a trecut niciodata. Eu nu pot sa vad frumusetea in multitudinea de cute de pe corpul meu. Dar el o vede.

De ce ma iubesti ?
Ma faci fericit.

Nu mi-am putut da niciodata seama cum. Erau biletelele mele de dragoste pe care uneori nici nu le intelegea? Sau inimioarele pe care le desenam cu unghia pe spatele lui? Dar cred ca era felul cum ii suneam pe o voce joasa, joasa, sub nopti cu stele, ca il iubesc.
In orice caz, imi facea inima sa scape batai in plus si ma facea sa ma simt frumoasa, lucru de care stiu mai mult ca sigur acum ca nu sunt.

Esti asa frumoasa!

Oh, dar ce mincinos bune era. Spunea lucruri asa dragute despre picioarele mele fine, despre parul meu matasos si despre cum ma iubea. Baietii draguti nu iubesc fete urate. Nici macar la televizor.
Am plans de cateva ori in bratele lui si ii inhalam mirosul ca si cum ar fi fost o mostra de parfum scump. Tot ce mi-a putut spune a fost "Aratai asa simpatica atunci cand plangi."
Dar stiu ca nu eram.

Am asteptat un ramas bun. L-am asteptat precum astepti noaptea dupa o zi grea de lucru. Am crezut ca nu va durea asa de tare.

Dar a durut.

Era o durere pneumonica ce traia in plamanii mei si se manifesta cu fiecare respiratie. O durere ce a inceput in talpile mele si a rupt cateva coaste in drumul ei catre inima. A fost o durere ce mi-a tipat in ureche "Baietii draguti frang inimi".

pretty boys break hearts. Mi-am tatuat asta pe picior, doar ca sa nu uit vreodata.


sâmbătă, 28 ianuarie 2017

Să nu crești niciodată


Aveam un monstru care trăia sub patul meu.
Avea pielea de broască, ochi din care se vedeau vene mov bulbucate și o colecție de dinți galbeni, uneori lipsă. Jucam scrabble din când în când.

(Prima dată era doar un zgomot mecanic din spatele ghivecelor cu flori, apoi doar un miros de verde ars sau un norișor deasupra patului. Apoi a devenit vântul. Respiram  eu, și el respira înapoi, tare și greoi, exact ca un monstru.)
Vobea mereu un majuscule. MONSTRII SUNT MULT PREA ÎNSPĂIMÂNTĂTORI PENTRU LITERE MICI. Asta m-a informat într-o noapte sub păturica roz iar eu i-am bagat lumina de la lanternă în ochi până când s-a culcat.

Câteodată îmi vizita visele. Iarba devenea culcată pe unde pășea el, iar vietățile din pădure se ascundeau pe după copaci. UNDE E ÎMBRĂȚIȘAREA MEA? Își ținea membrele de monstru desfăcute așteptându-mă în căldura lor. Iar eu încercam să îl trag de urechi ghemotindu-mă în brațele lui.
Obișnuia să mă țină trează cu întrebări care nu avea răspuns. Mereu mă întreba de ce, de ce, de ce, iar ochii îmi clipeau nedumeriți căci nu știam nimic, dar încercam, și îi răspundeam așa cum știam.

Știa despre Tom, despre pupicul grăbit, strângerea de mână, sunetul numelui meu pe buzele lui. Știa cum îmi făcea inima să zburde la fel cum a știut și când mi-a frânt-o. Mă asculta printre sughițuri și lacrimi, mângâindu-mă cu degetele lui de broască.

I-am zis că îl iubesc într-o seară iar ochii i s-au luminat, obrajii s-au îmbujorat și gura i s-a lărgit într-un zâmbet larg. ȘI EU TE IUBESC. A murmurat cât de drăguț ar putea-o face un monstru. Apoi l-am luat de mână, l-am scos de sub pat și am adormit amândoi.

SĂ NU CREȘTI NICIODATĂ. Mi-a șoptit chiar când credeam că adormise. Niciodată, i-am răspuns zâmbind.

Niciodată.

marți, 3 ianuarie 2017

Prin ce vieți am trecut în 2016

Să fac sau să nu fac un top al cărților citite? Cred că doar am să le listez random, căci toate mi-au devenit tovarăși de nădejde în seri și nopți cu povești sau weekenduri de relaxare. Iată cele 15 vieți prin care am trecut în acest an:

1. Fluturi (vol. I, II și III) de Irina Binder - Foarte faină prima parte, dar treptat, spre volumele II și III a început să mă dezamăgească și chiar să mă obosească. Mă gândesc serios dacă să cumpăr sau nu noua carte a autoarei, Insomnii.




 
2. Seria After de Anna Todd
a. După ce ne-am întâlnit
b. După ce ne-am certat
Le-am pirmit cadou de Moș Nicolae anul trecut și am început 2016 cu povestea Tessei si a lui Hardim, doi tineri ce se îndrăgostesc dar personlitățile lor complet diferite și contradictorii le pun bețe-n roate relației. Mi-am cumpărat de la târgul de carte Gaudeamus acum 2 luni și volumul al treilea, După ce ne-am îndrăgostit. Am așteptări cam joase căci mă aștept să o cam dea în bară spre final și Anna Todd, la fel ca Irina Binder.


3. Călătoarea de Diana Gabaldon - Primul volum din seria Outlander, l-am cumpărat de la târgul de carte Kilipirim după ce auzisem numai de bine chiar și despre serial. Extraordinară carte, i-am dat 5 steluțe pe Goodreads și probabil o sa încep 2017 citind al doilea volum, Talismanul.




4. Zece respirații scurte de K.A. Tucker - După seria After a început să îmi placă stilul Young Adult. Sunt destul de asemănătoare ideile, o poveste între doi adolescenți încăpățânați, dar cu un happy end. A fost nebunie pe Facebook când a apărut prima dată în librării și nu m-am putut abține să nu o iau când am făcut rost de un cod voucher pe elefant.ro.

5. Seria Contours of the Heart - Tammara Webber
a. E ușor să te iubesc
b. E ușor să te rănesc
Același stil, aceeași poveste nebună de dragoste. Cred că treceam printr-o fază de romantism total când eram disperată să tot citesc cărți din acest gen. Dar nu regret, mi-am dat seama că îmi place și cu siguranță a luat locul stilului clasic în preferințele mele.


6. Nascută din fum și os - Laini Taylor - Datorită acestei cărți m-am dus în Praga pentru o mini vacanță de sărbători. Acțiunea are loc în faimoasa capitală a Cehiei și este atât de captivantă încât practic am fost în Praga de două ori: în imaginație, apoi în realitate. Este o carte cu elemente SF, comice și romantice, dar și cu multe învățături.




7. Căutând-o pe Alaska de John Green - Am văzut filmul Sub aceeași stea fără să știu că există și carte. Am aflat după, însă urăsc să citesc cărțile după filme, așa că am ales să citesc un alt volum al autorului. Să vă spun drept, nu prea m-a impresionat dar sunt mulțumită că am reușit să o duc până la capăt.




8.De 19 ori Katherine - John Green - O carte destul de amuzantă dar nu prea am multe de zis despre ea. E ușoară, se citește repede dar nici de data asta Green nu m-a prins chiar atât de tare pe cât voiam. 




9.Orașe de hârtie de John Green - E adevărat, mai bună decât cele două anterioare. Am descărcat și filmul dar nu prea am avut tragere de inimă să mă uit la el. Am înțeles ideea cărții dar nu sunt de acord cu ea și nu am rezonat nici cu personajele prea mult. Eu nu aș mai citi niciuna din aceste trei cărți dar le recomand totuși pentru momente de plictiseală



10. Fata din tren de Paula Hawkins - Am primit-o de la un prieten de ziua mea. Este foarte asemănătoare cu Fata dispărută, același suspans și mister de la început până la sfârșit. Tocmai am pus la descărcat și filmul, abia aștept să văd dacă se ridică la înălțimea așteptărilor.



11. Surorile Boleyn de Phillippa Gregory - Încă o carte minunată, am savurat fiecare rânduleț din cele 700 de pagini. Ni se prezintă grozava istorie a Angliei în domnia regelui Henry VIII prin ochii lui Mary Boleyn, sora faimoasei Anne. Nu e doar o poveste, ci o întreagă istorie tragică, scrisă așa de frumos și de real încât uneori, pentru câteva secunde mă pierdeam în regalitatea Angliei din acele vremuri.



12. Viața pe un peron de Octavian Paler - Cât mi-am dorit să citesc ceva de Paler!! Doamne, visam la cărțile lui. Asta a fost prima dar și ultima. Nu prea am experiențe bune cu autori români și mă așteptam ca Paler să îmi întoarcă opinia. Greșit! Cred că o să rămân doar la citatele lui de pe net.





13. Iubirea secretă a Annei Frank de Ellen Feldman - Cred că ar fi trebuit să citesc întâi Jurnalul Annei Frank dar cum nu mi-a intrat în mână, am început volumul lui Feldman. A fost ok, i-am dat 3 steluțe dar cum vă așteptați probabil, m-a lăsat cam rece. E adevărat că am aflat multe lucruri noi reale chiar dacă acest volum este doar pură beletristică.




14. Ce ne spunem când nu ne vorbim de Chris Simion - Și cartea asta o aveam în plan de vreo doi ani și abia acum am reușit să pun mâna pe ea. Nu cred totuși că am citit-o într-o perioadă potrivită. Este foarte bună, într-adevăr, doar că nu aveam starea de spirit necesară ca să mă identific cu sentimentele personajelor. Aștept și eu să găsesc un autor român pe care să nu-l mai pot lăsa din mână...



15.Cimitirul animalelor de Stephan King - Absolut deloc genul meu dar trebuia să citesc și eu măcar o carte de renumitul Stephan King. Ce pot să zic? Nu-i pentru mine la fle cum nu sunt nici filmele horror. Nu-mi venea s-o citesc seara așa că m-am întins destul de mult cu ea dar am reușit totuși să o termin și sunt mândră de mine,