Badea Bianca. Un produs Blogger.

miercuri, 28 decembrie 2011

Ultimele scrisori

Intotdeauna in diminetile de iarna imi este cel mai dor de ea. Zapada scartaind sub talpile mele - singurul sunet din tacerea macabra. Adoram sa ii tin palmele reci in buzunarul hanoracului meu si sa-i culeg fulgii de zapada din par. Mi-o imaginez tinand-o aproape si incalzind-o intr-o noapte friguroasa. Dar cuvintele, de mult inghetate, nu voiau sa fie rostite cand era ea prin preajma.

Intotdeauna in noptile de iarna il uit cel mai mult. Cand lumea e pictata in alb si eu sunt nimic mai mult decat o pata neagra si urata. Pot sa dansez pana ma orbeste lumina si nu voi vedea nimic altceva decat urma rosie a minciunilor lui. Pot sa dansez pana dispare si asta insa si pana dispare si el. Mi-a zis odata ca sunt frumoasa si nu-mi dau seama daca am mai auzit vreodata niste cuvinte atat de triste...


In dupa-amiezile de primavara imi amintesc cum obisnuia sa cante sub dus. Ea niciodata nu avea probleme cu exprimarea cuvintelor, cum aveam eu. Dansa pe ritmul propriei melodii si nu se oprea pentru nimic in lume. Ar fi trebuit sa realizez ca nu va avea niciodata timp de mine. Insa gandurile mele continuau sa ii repete numele si sa fredoneze versurile singurului cantec pe care as putea sa-l ascult forever. 


In dupa-amiezile de primavara ma pot afunda in tacere cel mai usor. Ascunzand cuvintele in spatele buzelor imi aminteste de vremurile cand incercam sa ne construim propria poveste. Incuiandu-mi limba in gura e felul meu de a spune imi pare rau dar intr-un mod in care el nu va auzi. Am cel mai mult timp din lume, si cea mai buna atmosfera pentru a diseca adevarul, dar nu pot suporta sa ma uit la el prin amintiri.


Diminetile de vara sunt cele cand dorinta mea e cea mai puternica. Ea era briza racoritoare a oceanului in timpul acelei canicule. M-a construit ca pe un castel de nisip, facandu-ma sa cred ca va fi a mea. Iar cand valurile au sosit pe tarm, nu a mai ramas nimic altceva in afara de speranta. Indiferent cate inimioare am desenat pe nisip, intotdeauna erau sterse de apa.

Noptile de vara sunt cele in care regretele mele ating cote maxime. As putea urmari oceanul jucandu-se de-a lungul stancilor si mi-as imagina ca eu sunt valurile cu un talent pentru eroziune. Cand stele apar incetisor pe cer, imi voi aminti de ochii lui dar si de cuvintele mele destinate pentru a rani. As putea intoarce spatele marii, dar de fiecare data o scoica m-ar intepa in talpa. Cred ca asta ar fi pedeapsa pentru ca am cufundat-o si mai mult in nisip. 


Dupa-amiezile de toamna sunt cele care imi amintesc de rapiditatea cu care ne-am destramat. Imi facusem un adapost din frunze in care imi ascunsesem toate sentimentele. Doar frica si temerile le-am lasat pe dinafara. Rosu, aramiu si galben s-a prabusit peste mine, culorile sentimentelor mele. Am ramas doar cu niste codite de frunze agatate in parul meu.

Dupa-amiezile de toamna sunt cele in care realizez cat de rau am decazut. Si ironia e ca ajunsesem atat de sus...daca eu sunt o culoare, atunci el e curcubeul. Stand in mijlocul frunzelor zburatoare, am realizat ca m-am schimbat prea repede. Nu mai stiu cine am devenit, dar stiu ca el imi lipseste. Mi-am pus o pereche de manusi, dar mainile mele inca sunt reci. Inca sunt rece fara el.

joi, 22 decembrie 2011

Corespondenta

Dragul meu,
M-am trezit astazi si am realizat ca nimic nu este real. Parintii mei sunt doar aer iar prietenii doar un basm. Si tu... tu esti doar pierdut. Daca mi-ai spune ca ma iubesti, ti-as spune ca am petrecut astazi o jumatate de ora spaland vasele. Ti-as mai spune ca uneori cand conduc, am senzatia ca masinile noastre se ciocnesc. Am avut vise in care chiar am simtit coliziunea. Ti-as spune ca si eu te iubesc, dar... sunt prea multi de "dar".

Draga mea, 
Iar eu am realizat ca sunt un nimic. Astazi am o inima, dar maine va fi doar praf. Astazi am un suflet, dar maine voi fi doar un pachet de oase si piele. Deci crede-ma cand iti spun ca te iubesc, dar mi-e teama ca maine dragostea mea nu va mai fi aceeasi cu cea pe care am lustruit-o ca sa ti-o daruiesc. Spui ca suntem un accident de masini, frumos, dar simt ca prin tot metalul incins si cuprins de flacari, totul se reduce doar la 2 ore de trafic intens.


Dragul meu,
Dar eu cred ca traficul intens e ca un compliment. Si mai cred ca este si o minciuna. Nu suntem atat de multe vehicule. Nu suntem suficienti. Locurile goale de parcare sunt doar ochii nostri singuratici si gandurile noastre ratacite. Vreau sa ma lovesti, vreau sa tipi la mine, vreau sa ne certam. Vreau sa stiu ca inca mai avem pentru ce sa ne luptam in relatia asta.

Draga mea,
Am incercat sa tip, dar plamanii mei sunt prea slabiti de fumul de tigara. Am incercat sa te lovesc, dar palma mea s-a oprit. Sunt un nimeni. Nimic din ceea ce tu meriti si nimic din ceea ce nu meriti. Sunt spatiul dintre dintii tai si pauza dintre cuvintele tale - o voce sparta, o promisiune uitata. As lupta cu tine, dar nu am cu ce sa contribui. Nu stiu ce ti-as spune si nu as putea suporta tacerea.


Dragul meu,
Sigur nu ai tipat suficient de tare si nu ai incercat sa lovesti cu suficienta putere. Te iubesc, insa nici nu te mai cunosc. Spui ca ma iubesti, dar nici tu nu ma mai cunosti pe mine. Nu inteleg nimic si sunt sigura ca nici tu nu ai idee ce naiba se intampla. Te iubesc, dar esti doar o fantoma, nu esti real.

Draga mea,
Cred ca tip prea raspicat, lovesc prea tare si iubesc prea mult. Jumatate e dorinta si jumatate e realitate. Ai ochii caprui cand ma uit la tine si verzi cand imi intorc privirea. Esti perfecta si ti-am spus-o de n ori. Iar eu sunt nimic. Sunt un regret, un raspuns gresit, o neintelegere. Iar noi nu am existat niciodata. Te iubesc, dar...

vineri, 16 decembrie 2011

Chemarea trecutului

Mi-as dori sa fiu o calimara, astfel, inima mea de hartie ar sangera doar cerneala.

Mi-am dat seama ca exista femei care ar da totul pentru anumiti barbati, ce nici macar nu le stiu numele. Femei care si-ar lega inima de sinele unei cai ferate si ar astepta ca el sa o salveze.
Mai exista si oameni care considera ca stiu totul despre cineva anume, insa in realitate, acel cineva le permite sa vada doar ce vrea el.

Daca undeva in lumea asta exista o usa, eu nu o pot vedea. Daca exista raspunsuri, eu sunt nestiutoare.
Lucrul care ma sperie cel mai rau, nu este acela ca as mai putea fi din nou ranita si ca inima mea va fi din nou plina de cicatrici. Ceea ce ma infricoseaza este faptul ca eu o sa ma arunc de bunavoie in focul pasiunii, fara nici cea mai mica indoiala. Si faptul ca voi afla cat de slaba, vulnerabila si fara aparare o sa devin este cel mai grav.

O sa plec la razboi fara un scut sau o vesta anti-glont. Si asta doar pentru ca tu ai vrut.
Daca tu esti fumul din mijlocul unei nopti, intr-o padure ce arde in flacari,  eu voi fi cea care va indrazni sa te respire. Eu voi fi cea care va inchide ochii si va auzi sunetul durerii copacilor.

Cred ca voi supravietui fara sa te iubesc. Dar ce se va intampla daca ma insel?

luni, 12 decembrie 2011

Lupta pentru aer

Adevarul nu a ucis niciodata, insa a provocat numeroase lacrimi...
Iar eu mi-am imaginat ca sunt precum o pasare fara aripi.

Inima ta se afla in gura, prinsa printre minciuni si blocata de dinti. Pe a mea o s-o gasesti in palma, zgariata de unghiile-mi ascutite, tremurand din cauza frigului si a durerii.

Ti-am spus Te vreau! Mi-ai spus Am nevoie de tine! Amandoi am spus Te iubesc!
Nu e ciudat cum dupa toate want-need-love-urile astea, inca nu ne avem unul pe altul?

Ne-am luat zborul astazi, dar am cazut dupa 5 secunde. Am numarat bataile inimii si am constantat ca amandoi avem cate un motiv sa plecam. Tu ai numarat secundele si ai constatat ca amandoi avem de 2 ori mai multe motive sa ramanem.

E ca si cum am astepta un milion de ani pentru doar o gura de apa. Sufletul tau e in viata si luminat de o mie de luminite, doar ca sa moara atunci cand ele se vor stinge. Iar atunci cand incerc sa-l readuc la viata, se transforma in scrum sub atingerea mea.

Si atunci stiu ca te gandesti ca viata ar fi mult mai frumoasa singur...
Iar eu ma gandesc ca inima mea imi este asemanatoare cu fata: bucati frumoase, dar puse laolalta formeaza un nimic urat.


Christina Perri - Jar of Hearts

Asculta mai multe audio diverse

Articol inscris la concursul Blog Power - editia a III-a. Tema este Cantecul iubirii si a fost propusa de castigatoarea editiei precedente, Little-Thoughts.

miercuri, 7 decembrie 2011

Super leapsa

Leapsa de la iri:
Imi poti spune: Bia
Mi-ar placea sa ma numesc: Kathy
Daca as fi un personaj de carte, as fi: Hermione din Harry Potter
Melodia mea preferata este: acum ascult Raul Carstea - Ca un fum de tigara (nu e preferata dar nu am stiut ce sa aleg)
Ziua preferata: vinerea
Imi e dor de: liniste
Dintre actori azi il plac pe: Gary Sinise din CSY NY
Urasc scoala pentru ca: sunt a 12a. Pana acum nu am urat-o.
Imi place scoala pentru ca: Mai sunt si lucruri bune de invatat acolo.
Culoarea preferata: grena
Partea preferata a zilei: momentul in care ma asez in pat si dorm
Vampiri, varcolaci, fantome, strigoi: dracu :|
Mi-ar placea sa locuiesc: in Japonia.
Azi sunt fericita pentru ca: e weekend
A fost un cosmar sa vad: fosta catelusa, Bety, murind in bratele mele.
As vrea sa: vina vacanta mai repede.
Mi-ar placea sa existe: sinceritate din partea tuturor.
As vrea sa lucrez in domeniul: armatei
Daca as avea o putere ar fi: invizibilitatea
Imi place numele: Alexander
Prietenii adevarati sunt cei care: te cunosc si te accepta asa cum esti.
Citatul meu preferat e: Cu cat incep sa cunosc oamenii mai bine, cu atat iubesc cainii mai mult. (O. Wilde)
Cel mai frumos sentiment e: dragostea
Viata e frumoasa pentru ca: sunt mult prea multe lucruri...
Planul meu secret e: sa devin un detectiv :))
Serialul preferat: Fringe, The Vampire Diaries, CSI NY
As vrea sa scriu despre: dar chiar scriu despre ce vreau.
Vreau sa iti spun ca: ai avut rabdare mare daca ai citit tot.
Cum mi s-a parut chestionarul: destul de ok

La multi ani, Danut! Te iubesc!

joi, 1 decembrie 2011

Draga mea Silvia

Ca sa incep prin a-ti ura la multi ani si a-ti spune ca esti cea mai buna prietena a mea ar fi prea cliseic si as si minti. Asta pentru ca nu-ti urez zici la multi ani si nu esti nici cea mai buna prietena a mea.

In priul rand, viziunea mea despre un prieten adevarat este aceea ca el este persoana care stie totul despre tine si te accepta asa cum esti. Astfel zis, prietenul meu cel mai bun as putea spune ca e mami; sau tati. Dar nu. Pentru ca nici mami, nici tati, nici tu si nici macar eu nu stiu totul despre mine. Singurul care ma cunoaste pe deplin este Dumnezeu.

In al doilea rand, nu iti urez la multi ani. Pentru ca nu conteaza cati vor fi. Conteaza cum vor fi. Calitatea, nu cantitatea. Sunt sigura ca ai fi mult mai impacata cu tine daca ai avea 45 de ani si ti-ai fi trait viata intr-un mod cat mai placut si linistit, decat sa ai 80 de ani si sa iti blestemi zilele nenorocite pe care le-ai avut. Nu te vreau asa. Te vreau tanara si fericita.

Si nu vreau sa pleci. Nici macar nu vreau sa ma gandesc ca ai pleca la Iasi sau Timisoara. Te leg de mine si mergem amandoua in acelasi oras. Stiu ca e deja cliseica povestea cu planurile de viitor ale liceenilor si cu visele lor de a ramane prieteni pentru totdeauna si asa mai departe. Dar simt eu ca doar cu tine as putea ramane la fel.  Doar cu tine din zecile de cunostiinte pe care le am.

Din nou risc sa spun ceva si sa para a fi o vrajala expirata, dar desi te cunosc de 4 ani, pot sa vorbesc cu tine ca si cum te-as cunoaste de o viata intreaga. In clasa a 9a erai pentru mine o tocilara:)) Dar erai prietena lui varu-meu si asa ne-am apropiat. Mi-am dat seama ca nu erai nici pe departe a nerd, ci din contra, erai foarte prietenoasa si putin timida uneori. Eu pentru tine eram fata care iti manca mereu covrigii:)) Acum, orice avem, intotdeauna ne impartim.

Sa stii ca nu o sa uit de planurile noastre ca la primul salariu sa facem bunjee-jumping. Si o sa ma tin de promisiune cand spun ca in vacanta asta o sa-mi inaugurez  noul aparat cu tine.
Si am uitat.. Stiu ca o sa ma distrugi pentru ca am pus aici fotografie cu tine. Dar o sa te pup de doua ori si o sa-ti treaca:D
Happy Birthday! 

duminică, 20 noiembrie 2011

Activitati de toamna

Daca vara s-a prezentat plina de evenimente frumoase, nu pot spune acelasi lucru si despre toamna, care m-a dezamagit crunt. Ironic este ca incepuse bine. Speram la o noua poveste, un nou basm, de fapt. Dar the Fairytale Gone Bad. Asa ca nu vreau sa mai sper; nu in privita asta.

Am pierdut oameni toamna asta. Da, oameni. I-am avut si i-am pierdut. Ciudat este ca nu stiu daca regret sau nu. Stau acum si incerc sa privesc in inima mea si sa imi dau seama daca imi pare rau ca nu-i mai am alaturi. Ma uimeste faptul ca nu am niciun sentiment legat de acest lucru. Totul ma lasa rece. In trecut, cand pateam ceva de genul asta eram foarte afectata. Oare e un lucru bun ca am devenit asa insensibila?

Cu atatea lucruri pe capul meu in ultima vreme, nu cred ca as mai avea timp de sentimente, oricum.
Sunt infundata pana peste cap in tot calvarul asta numit clasa a 12a. O sa ziceti ca ma plang. Da, ma plang, caci ma simt pierduta si am o senzatie urata ca ma voi dezamagi. Pe mine, pe toti. Deja am facut-o in multe privinte si nu stiu cum sa-mi recapat increderea in mine.

Nici macar permisul ala idiot nu l-am luat. Trebuia sa ma duc luni. Dar nu am fost. Mi-a fost mult prea frica. Si asta pentru ca la ultima sedinta era sa arunc un pieton de pe trecere, inapoi pe trotuar. Ce naiba cauta in mijlocul strazi?:)) Intrasem si pe interzis:-j Mi-a murit si motorul. Am fost lame. Nu puteam sa ma prezint la examen in halul ala. Plus ca nu vreau sa fac parte din categoria femeilor care ne fac de ras la volan.

Cred ca o singura chestie mi-a facut placere in sezonul asta. Am fost in Cluj la concert Scorpions pe Cluj Arena si cred ca va puteti inchipui cat de magnific a fost. Mai ales ca a fost my first concert ever. Cand o sa am o dispozitie mai positiva, o sa va povestesc cateva intamplari dragute de acolo. Minunate amintiri am capatat!

In felul asta mi-am petrecut eu toamna. Banal! Simt ca fiecare zi a inceput sa devina o copie mai mult sau mai putin reusita a zilei de ieri. I need a change.

joi, 17 noiembrie 2011

Ciudatenii

Dragutul de Danut-Iulian mi-a pasat o leapsa pe care nu pot s-o refuz, mai ales ca ca nu am mai completat una de mult timp. Ideea este sa scriu 20 de lucruri ciudate despre mine.
1. Ma inrosesc. Dar asta nu mai e o ciudatenie pentru cei ce ma cunosc. Acum sunt alba si in 2 secunde parca tot sangele sfideaza gravitatia si mi se urca in cap:|
2. Am o catelusa - partenerul meu de somn. Da, multor oameni li se pare ciudat ca dorm cu un caine.:|
3. Cand ma enervez incep sa plang. Mi se pare ciudat, pentru ca as vrea sa tip, sa urlu, sa crizez sa ma bat cu cineva. Nu sa plang, ce mama naiba?!
4. Desi sunt destul de slaba (54 de kg) in ultima vreme ma obsedeaza greutatea mea. I suck!
5. Cica sunt rea:-? Mi-a zis o prietena ca ii e frica sa se certe cu mine :))
6. Am gasit pe un vechi carnetel, de cand eram micuta si ma duceam la mare cu parintii, multe autografe ale unor cantareti, inclusiv Guta :|
7. Daca as avea posibilitatea sa jefuiesc ceva fara sa fiu prinsa, as jefui o cofetarie.
8. In generala m-am batut cu o fata pentru ca avea ghiozdan ca al meu.
9. Cand eram mica, i-am spart un ou crud lui Danut in cap.
10. Dau bacul la mate si fizica desi eu urasc matematica si fizica.
11. Am fost emo :| Doamne ce tampita.
12. Nu am fumat si nu m-am imbatat niciodata, si sa fii adolescent in ziua de azi fara sa faci astea 2 lucruri, e o chestie ciudata:))
13. Imi place rozul. Da, chiar a inceput sa-mi placa rozul.
14. Am cel putin un deja vu pe zi. Si asta ma sperie :|
15. Am cautat tutoriale pe youtube ca sa invat sa trag o flegma. Si am reusit :>
16. In prezent citesc o carte in care fraza preferata a personajului principal e Rahaaat! ce pula mea, frate? Ma asteptam la mai mult de la cartea asta. Vorba unei colege, nu se presupune ca ar trebui sa ne imbogatim si infrumusetam vocabularul citind carti?
17. Vreau sa ma casatoresc cu un japonez.
18. Cand eram mica voiam sa ma fac medic legist. Ma fascineaza mortii.
19. Ciudat e ca nu mai stiu lucruri ciudate despre mine
20. Ciudat e ca v-am pus o poza cu mine.

O puteti prelua daca aveti chef.


vineri, 11 noiembrie 2011

Nefrumos

Imi pare rau, dragul meu, dar cred ca am uitat felul in care m-ai invatat sa ma rog. Am mainile impreunate, si buzele intredeschise, dar cuvintele sunt seci si goale. Nu pot sa gasesc profunzimea sa le fac la fel de frumoase si de blande precum le spuneai tu.
Mi-ai marturisit odata ca daca ai putea sa-ti transformi o dorinta in realitate, ai face ca imaginea ochilor mei atunci cand zambesc precum Mona Lisa sa fie mereu intiparita pe retina ta. Asa ca m-am trezit in acea dimineata si am incercat sa refac zambetul acela, dar eu nu sunt Mona Lisa, si ca sa fiu sincera, scumpule, tu nu esti Da Vinci.

A fost o vreme cand imi promiteai nopti pierdute printre stele si constelatii, dar adevarul e ca niciodata nu ti-ai putut respecta acele cuvinte. Si cerul mi-a soptit ca pentru tine sunt ca un cadou pe care ai vrea sa ti-l smulgi din inima, dar ca nu ai destul sange in vene ca sa o faci.
Si imi spuneai ca sunt frumoasa chiar si atunci cand oasele mi se transformau in cenusa si inima in gheata. Iar eu, ca o prostuta ce sunt, imi imaginam ca m-ai putea iubi chiar daca mi-as arunca sufletul la picioarele tale. Dar dragostea ta a fost intotdeauna diferita fata de ceea ce speram eu.
Ti-as lasa un bilet intr-o sticluta, dar daca nu-mi poti inlatura masca de pe chipul meu, nu am nicio speranta ca mi-ai putea citi sentimentele.

Daca m-as ruga asa cum m-ai invatat si daca as zambi asa cum ti-ai dorit, crezi ca ai putea vedea dincolo de aparente si ai invata sa iubesti nefrumusetea mea si ceea ce se afla dincolo de acest scut? Mi-ai zis ca sunt exact la fel de rece ca si stele din noapte, deci probabil ca nu...
Iar ele nu se vor incalzi niciodata...

duminică, 6 noiembrie 2011

Draga Tu

Draga Tu,
Mi-ai spus astazi ca vei fi soarele meu, daca eu voi fi stelele tale. Vom incalzi ziua si vom lumina noaptea cu dragostea noastra. Dar cand mi-ai dat sarutul de ramas bun, nu ti-am spus ca soarele si luna nu se vor intalni niciodata, pentru ca ai facut totul sa sune atat de frumos... Sper doar ca te vei scalda in praful meu de stele asta seara. Mi-am aprins Luceafarul doar pentru tine.

Draga Tu,
Stiu ca am sustinut mereu ca distanta a fost mult prea mare si ca sufletele noastre nu au fost suficient de puternice pentru a zbura deasupra granitelor. Dar acum cred ca doar dorul nastrusnic de tine imi facea inima mult mai extenuata decat ar fi facut-o calatoria pana la tine. Daca ti-as trimite printr-un porumbel un zambet, te-ar deranja daca l-ai pastra pentru totdeauna? Mie nu-mi mai apartine, oricum.

Draga Tu,
Am stat in mijlocul unor licurici azi-noapte si i-am privit cum straluceau. Mai tii minte cand ai pus o cana cu jaratec pe masuta din gradina? Mi-ai spus ca vrei sa-ti imaginezi ca mai degraba au scapat de acolo, decat sa incerci sa-i prinzi. Mi-am dat seama astazi ca as da orice ca sa ma poti prinde in palmele tale. Si am zambit...

Draga Tu,
Ti-am auzit vocea astazi la celalalt capat al firului. Mi-a luat ceva sa realizez ca de fapt nu erai tu, dar ascultand aceeasi cadenta si ritm, mi-a facut inima sa tresara si plamanii sa se blocheze. Cred ca o iau razna din moment ce aud vocea ta in vocile strainilor, dar... Living in a world without you...

Draga Tu,
Ma ingrozeste gandul ca as putea sa uit trasaturile chipului tau si numeroasele tale alunite. Am facut oare o greseala prin a ne intoarce la vechile noastre vieti? Nu stiu. Stiu doar ca vad imaginea ta miscandu-se in campuri invaluite de ceata, iar ochii tai ii vad reflectandu-se in stelele pe care m-ai invatat sa le descifrez. Esti pretutindeni.

Draga Tu,
Am realizat azi ca suntem doi poli opusi la acelasi magnet. Avem amandoi dorinta de a fi impreuna, fara posibilitatea logica de a reusi. Ar fi trebuit sa stiu asta inca de la inceput. Asa ca te-am lasat sa pleci, punand o cana plina de jaratec pe raft langa poza ta. Poate te vei intoarce si tu asa cum ne imaginam ca se intorc licuricii.

Dar iti promit ca intotdeauna vei fi soarele meu.

marți, 1 noiembrie 2011

Numarand infinitul

Ziua 1
Ti-am scris niste versuri astazi, care s-au evaporat din strafundul inimii mele. Te-as putea simti, practic, alergand prin amintirile mele, dar cand am inchis ochii tot ceea ce am putut simti a fost mirosul amarui al distantei si sentimentul ca povestea noastra n-a avut nici macar un inceput, deci ar fi ilogic sa ma gandesc la un sfarsit. Urasc logica asta. Mai mult chiar decat te urasc pe tine.

Ziua 5
Daca mi-as inchide creierul si mi-as dezlega picioarele, cred ca as alerga toate milele alea fara oprire pana la tine. Ti-am spus odata ca as sta sa ma joc in parul tau blond pentru eternitate, iar tu ai inceput sa razi. Ti-am spus ca nu vei putea ascunde niciodata frumusetea ochilor tai caprui, dar cred ca am uitat cum sutele de km pot ingropa perfectiunea.

Ziua 11
Am stat toata noaptea in pat, cu imaginea ultimului tau zambet imprimat pe retina, amintindu-mi mirosul de decizii gresite in care erai invaluit. M-am trezit cu gandul sa ma duc sa-mi cumpar un sac de pene, sa mi le lipesc de brate si sa zbor pana la tine. Dar nu mai aveam motorina in masina si sincer, intotdeauna mi-a fost cam rau de inaltimi.

Ziua 27
Mi-ai spus odata ca preferi roscatele, asa ca m-am dus sa-mi reinonesc vopseaua rosiatica a parului. Dar eram prea obosita sa pretind pentru tot restul zilei ca sunt frumoasa, asa ca doar m-am aruncat in pat numarand zilele de cand ai plecat, dar am pierdut numaratoarea pana sa adorm.

Ziua 35
Mi-am dat azi seama ca eu doar incercam sa asociez cele mai rele lucruri cu tine, cand de fapt eu doar ucideam cele mai bune lucruri din mine. M-am uitat pe ferestra si am crezut ca iti vad hanoracul in carouri dupa coltul strazii. Trebuie sa recunosc ca sunt o lasa si ca mi-am alungat imaginea aia din minte inainte sa ma conving ca ai fost de fapt acolo.

Ziua 59
Ma pierd...

Ziua-in-care-am-pierdut-numaratoarea
Am terminat cu scrisorile astea nenorocite. Ai spus ca te vei intoarce, dar banuiesc ca nu-ti vei tine nici promisiunea asta, pentru ca eu sunt inca singura, iar tu esti in sfarsit ascuns.

miercuri, 26 octombrie 2011

Surse de trafic

De ceva timp incoace am inceput sa am foarte multe vizualizari pe blog, asa ca m-am gandit si eu sa-mi aflu sursele de trafic. Si iata cum am ramas pur si simplu stupefiata sa aflu aberatiile pe care le scrie lumea pe google, ajungand intr-un final pe blogul meu.

Ce inseamna nymphetamine? Ei bine, da, de acord, multi m-au intrebat chiar personal de la ce vine numele blogului meu. Nu, nu, dragii mei, nu are nicio legatura cu drogul propriu zis. Titlul l-am ales de fapt de la melodia Nymphetamine Fix - Cradle Of Filth Lamuriti?

Te-am iubit, fraiere - Mdeah, nu vreau sa jignesc pe nimeni acum, dar chiar am fost in situatia asta :)) Si se pare ca nu-s singura, din moment ce s-a scris destul de des fraza asta pe google pentru a intra la mine pe blog.

Maseur sex - Acum e acum :| Ce legatura au cuvintele astea 2 cu ceea ce scriu eu aici, nu-mi dau seama. Dar se pare ca aterizeaza o gramada de persoane aici, ajungand sa citeasca despre problemele mele existentiale, cand de fapt ei voiau sa gaseasca doar un ... maseur sex (ce-o fi asta:|?)

Ochi acoperiti - Sa va spun sincer, nu-mi prea amintesc daca am folosit sintagma asta pe undeva prin cele 100 de postari ale mele, dar din cate observ, lumea e cam chioara (si la propriu si la figurat), inclusiv eu :))

Ghirotina - In sfarsit ceva ce stiu sigur ca are legatura cu una din postarile mele, o gasiti aici Parisul Noaptea.

Si alte cuvinte mai mult sau mai putin ciudate cu ajutorul carora am facut eu vizualizari prin intermediul motorasului google ar mai fi: cine a zis ca dragostea, decadere morala, dezgust de viata, despre dracu (straaaaange), dezamagire in viata, trecut, cine ma iubeste buzz (don't ask), momente de ratacire, fotografii modificate.


Sunt de toate. Cert e un singur lucru: ca multi nu intra aici pentru ca le-ar placea prea mult ce scriu, ci din pura coincidenta sau intamplare. Ce ti-e si cu tehnologia asta !

vineri, 21 octombrie 2011

Povara batranetii


Batranii-au adunat printre plavani
Sudoarea muncii sutelor de ani
Testament - Tudor Arghezi

Imi doresc mult sa gasesc acum cuvinte potrivite pentru a crea un text in care sa vorbesc despre imensa recunostiinta pentru bunicii mei. Dar am in suflet un amalgam de sentimente, amintiri, regrete sau sperante pentru viitor incat nu pot sa le pun pe toate cap la cap.
Gasind niste fotografii vechi dintr-un album de familie m-a izbit pur si simplu dorinta asta arzatoare sa ma duc din nou pe campul ala verde de la tara, sa stau sub acel cires imens cu o carte in mana si sa ma bucur pana la extaz de aceasta bucurie. Vreau din nou sa stau cocotata pe bucataria de vara si sa ma joc cu pisica, sau sa-mi petrec ore in sir prin podul casei, cautand caiete vechi de-ale parintilor, din timpul studentiei lor. Caietele si cartile alea, pastrate cu sfintenie de catre mamaie. Stau si ma gandesc... oare asa o sa pastreze si parintii mei lucrurile mele din perioada asta? Nu puteam sa inteleg atunci lacrimile acelei femei, ce nu invingeau gravitatia si isi lasau umezeala pe cate-o litera veche tiparita. Nu puteam sa inteleg sarutul ei plin de tristete, atunci cand isi apropia buzele de cate-o coperta prafuita si o strangea apoi la inima, vrand parca sa-si imprime scrisul de pe pagini, pe inima. Imi spunea: Caietul asta il avea in clasa a 10a, cand a dat treapta. Se descurca bine la matematica. Si cate amintiri se ascundeau atunci in acei ochi scaldati in lacrimi... Iar eu... eu nu intelegeam. Varsta mea nu-mi permintea sa fac asta, desi daca eram un copil destept as fi stiut s-o iau in brate si sa-i spun ca si eu si mami o iubim. Acum.. cat as mai vrea sa fac lucrul asta, sa stau cu ea la focul plitei si sa ma invete poezii, uneori chiar sa mai iau bataie ca nu tineam minte versurile:)) Si ceea ce este ironic este ca nu e nimic concret care sa ma impiedice sa ma urc in masina maine, sau poimaine, sau oricand si am ca destinatie acea curte plina de pasari, de gaste, pisici si animale de casa. Mi-e rusine de mine, mi-e rusine ca acum ma duc pe la ei, pe la bunicii mei de 2-3 ori pe an. Mi-e rusine sa le vad chipul schimonosit de poverile vietii, atunci cand se lumineaza dintr-o data la vederea copiilor si nepotilor. Imi plec ochii, ii sarut, ii imbratisez si le zic: Sarut mana, mamaie, sarut mana, tataie! Mi-e rusine de faptul ca, spre deosebire de altii, am noroc sa am toti bunicii in viata, dar sa nu ii pretuiesc deloc.
Doamne si cat imi placea sa stau acolo. Imi placea sa ma joc cu animalele, sa ma duc cu tataie cu vaca (desi o data m-a impuns zdravan:)) ) Imi placea sa ma duc sa culeg flori in fiecare primavara. Ma simteam bine... Dar acum? Nu mai imi place sa fiu fericita, sau ce s-a intamplat? Imi apare un zambet fugar la fiecare amintire ce-mi revine privind albumul asta. Si cate peripetii... Desi am sustinut ca nu beau alcool si nu m-am imbatat niciodata, trebuie sa recunosc acum ca nu e adevarat. Aveam o strabunica ce deh, mai cu una, mai cu alta, se mai ducea prin pivnita si mai lua cate o canuta de tuica. Eu, copil mic si rasfatat, neinvatat sa stau singura nici un minutel, ma tineam dupa ea si o urmaream. Dupa ce pleca de acolo, imi luam si eu portia din butoi si o dadeam pe gat:)) Lucrul grav e ca la un momentdat nu ma mai opream. A trebuit sa ma gaseasca mamaie acolo, pe jumatate lesinata. Mi-a mai dat si 2 palme de mi-a sarit bulionul fix pe perete si vedeam numai stele verzi, asta ca sa ma invat minte sa nu mai beau. Ca sa nu mai spun de amenintarile pe care le primea saraca femeie, ca bag degetele in priza daca nu sta cu mine in casa. Si deh, femeia mai avea treaba, mai cu un porc, mai cu o gaina, trebuia si orataniile sa manance, nu? Ei bine, n-avea decat tataie sa inchida curentul, ca sa nu gaseasca desteapta curentata prin camera.
Desi acum, cand ma duc pe acolo spun un simplu Sarut mana batranilor ce ii intalnesc pe strada, eu imi amintesc. Si fiecare dintre ei reprezinta pentru mine piloni importanti in cresterea mea ca om. Ei... ei nu-si mai amintesc de mine. Nu-si mai amintesc de nepoata lui tanti Maria, care obisnuia sa strige tot satul mamaie Tanta, mamaie Didrina, mamaie Florica, mamaie Anita, tataie Damian...
Cat iubesc amintirle astea si nu as renunta la ele pentru nimic in lume. Cat imi iubesc bunicii, cat iubesc locul ala, pentru ca da, sunt o fata crescuta la tara, printre oameni asa cum vedeti in cele doua imagini, oameni simpli, oameni ce isi duc sudoarea batranetii printre boli si dureri si lacrimi amare. Oameni care acum traiesc cu speranta ca traiesc de pe-o zi pe alta ca le mai da Dumnezeu inca o zi, si poate ca in acea zi copiii si nepotii ii vor vizita.
Doi oameni care mi-au facut copilaria memorabila. Doi oameni carora le datorez ceea ce sunt acum. Bunici scumpi...

duminică, 16 octombrie 2011

Critici

Niciodata nu am sustinut ca sunt o artista; sau o scriitoare; iar ceea ce am scris nu a fost niciodata genial. Dar atunci cand am scris, am scris pentru mine. Mi s-a reprosat ca nu ar trebui sa ma dezvalui in halul asta in fata tuturor, pentru ca devin vulnerabila.
Mi s-a mai spus ca ar trebui sa-mi tin gandurile pentru mine, iar sentimentele sa nu le impartasesc cu nimeni. M-au intrebat multi chiar de ce m-am apucat sa scriu pe blog despre mine, ca nu e frumos, ca nu ar trebui sa stie toti si ca sunt prea deschisa; ca asa imi arat personalitatea adevarata si ca nu e indicat sa ma poata citi toti ca pe o carte deschisa, la propriu.
Si ma intreb oare de ce are tendinta lumea sa fie asa rea? Pana la urma, toti se prefac ca tin la mine, cand de fapt in suconstient le pasa decat de ei si de buna lor stare. Si eu chiar am incercat sa fiu buna, sa arat afectivitate, sa imi dau silinta in tot ceea ce fac, inclusiv in ceea ce scriu pe blogul asta. Am incercat sa fiu cat mai sincera si cat mai onesta; sa nu fac persoanele de langa mine sa sufere; mai bine suferinta aia sa ma afecteze  pe mine. Si de multe ori chiar asa s-a intamplat.
In definitiv, daca nu le place ce scriu si daca nu sunt de acord cu faptul ca o fac, atunci de ce se mai obosesc sa citeasca? De parca le-ar pasa lor de parerile mele, oricum.
Si sa stiti ca nu voi inceta sa scriu pentru ca asa vor ei.

Eu sunt un om care scrie.
Si daca nu scriu ceea  ce gandesc, atunci de ce s-o mai fac?
Most Wanted

marți, 11 octombrie 2011

Nicio lacrima

Daca te vei trezi vreodata intr-o dimineata si iti vei simti sufletul mort, nu voi varsa o lacrima si nici nu voi fi surprinsa. Te-ai hranit in fiecare zi cu minciuni si te-ai ingrasat de la atata ura. Si desi ai fi in stare sa juri ca poti sa aduci luna pe pamant, cred ca nici limba ta manipulatoare nu e capabila sa-ti creeze un loc de salvare.

Asa ca vreau sa canti astazi, dragul meu. Canta-ti o serenada si priveste-te in oglinda cum te transformi in cenusa . Simte ghearele ridicandu-se din pamant pentru a-ti fura tot aerul din plamani. Canta atunci cand te doare si canta atunci cand sangerezi. Arunca versurile in aer si asteapta sa-si gaseasca destinatarul.

Dar sa nu fii sigur de succesul tau. Acum lumea stie your true colors, stie cat de acru iti e sufletul si deasemenea stie ca esti inconjurat de izul cadavrelor. Toti si-au dat seama ca nu esti regele inimilor, asa cum pretindeai ca esti. Lumea stie, lumea asteapta, lumea e nerabdatoare sa te inhaleze si sa te scuipe afara.

Haide, sapa-ti mormantul si ingroapa-te acolo precum un vultur ce esti; un virus; o minciuna.

Bonnie Tyler - Its A Heartache

Asculta mai multe audio diverse

joi, 6 octombrie 2011

Ai ratat

Ma intreb uneori daca iti place sa tragi cu arma doar pentru a auzi zgomotul glontului.

Alteori am impresia ca vrei doar sa simti metalul greu in mainile tale sau sa mirosi praful de pusca ramas pe maini
Cruzimea unui copil prins in ghearele unei minciuni.
Linguseala sarpelui gasit de Eva.
Tradarea unui ocean linistit dar lovit de o furtuna puternica.
Esti doar fum reflectat intr-o oglinda.. Suficient de egoist pentru a trage pamantul spre umbra doar pentru ca tu nu mai poti simti soarele.

Si totusi, chiar daca esti imbibat in gandurile mele si inradacinat in visele mele, tot reusesti sa ma aduci la suprafata. Sunt impinsa cu forta la realitate (munca unui artist trebuie laudata si cine sunt eu sa-ti refuz placerea asta?) Sunt obligata. Si e ciudat. Mintea mea se roteste atat de rapid in anumite parti dar asa de incet cand e voba de lucruri importante.

Razi de distrugerea mea si ma intreb unde e partea amuzanta. Am cunoscut frumusete in haos si minuni in nebunie, dar nimic nu seamana cu ce simt acum. Asta e un fel de bucurie in durere; extaz in agonie. Cred ca imi cauzez in mod intentionat si deliberat sperante dureroase.

Asta e opera ta: o tragedie.

Nu pot sa nu observ degetul tau pe tragaci si faptul ca nu vreau sa ma ferescu. Ba chiar inaintez spre tine. Si tip. Tip la tine sa apesi odata.
Ai tras!
Ai ratat!
Incearca din nou si dovedeste-mi ca vorbesti serios.

Arata-mi ca ai puterea si ai arma si ca poti sa ma ranesti de cate ori vrei doar pentru ca .. poti. Pentru ca te amuza. Pentru ca esti rece; si intunecat; si urasti umbra de lumina care imi inconjoara fata. Urasti soarele pentru ca ma atinge mereu. Asa ca apasa odata si observa cum ma prabusesc. O sa ajungi glorios in fata fiintei pe care ai creat-o si in fata regatelor pe care le detii. Pentru ca esti un artist.

Si totusi nu o sa poti vedea; nu ai puterea asta inca.
Iar la sfarsit... eu am fost cea care a apasat tragaciul ala nenorocit, pana la urma.
(dar mai trage odata; ai ratat inima)

sâmbătă, 1 octombrie 2011

Imi pare rau

Imi pare rau nu sunt ceea ce ai asteptat de la mine.


Imi pare rau ca nu sunt delicata sau finuta, punctuala sau organizata, precisa sau amuzanta. Si imi pare rau ca nu pot sa scriu altfel; nu am cum sa scriu ceva si sa mint ca e frumos. Nici macar in privinta literaturii nu ma pot ridica la regulile si asteptarile tale. Dar am incercat...


Dupa ce plec de la scoala, nu am cum sa nu ma intorc alergand in urmatoarele 5 minute pentru ca mi-am uitat umbrela sau vreo carte. Imi pare rau pentru aiureala mea. 
As putea sa plec de acasa si sa ma duc pana la mazaginul de pe colt, fara sa cumpar nimic, dar macar simt ca am o destinatie proprie. Imi pare rau si pentru asta.


As vrea sa fiu diferita. As vrea sa pot purta numai rochii, corsete, pantofi cu toc si coafuri elegante. As vrea sa incetez sa intarzii la scoala si sa incep sa fiu mai exacta. Si as mai vrea sa nu mai scriu tot felul de lucruri inutile pe la sfarsitul caietelor. Mi-as dori sa nu ma mai indragostesc. Si sa ignor totul. Mi-as dori prieteni...


Nu o sa pot schimba niciodata faptul ca sunt o simpla greseala si ca sunt doar o umbra inutila. Deasemenea, nu o sa pot schimba faptul ca am esuat in situatiile in care altii au reusit atat de des. Si nu o sa schimb nici faptul ca mi-am construit idealurile pe spatele unor cuvinte tremuratoare, cand tot ceea ce ar fi trebuit sa fac este sa pun caramida peste caramida in educatia si viitorul meu. 


In acelasi timp o sa ramana neschimbata si ratacirea mea printre vise fara o harta, caci as considera ca asta ar strica toata magia. Nu o sa ma schimb niciodata. Pentru nimeni. Intotdeauna o sa petrec mult prea mult timp mirosind paginile unei carti vechi si devorand apoi cuvant cu cuvant. Intotdeauna o sa fiu cu 10 minute in intarziere, 2 octave mai sus, incoerenta, prea agitata, visatoarea, suparacioasa si neglijenta. Intotdeauna o sa te fac doar sa-ti irosesti timpul cu mine. Sa irosesti totul...


Imi pare rau, dar tot voi continua sa alerg primavara pe campurile umede. 
Si intotdeauna voi vedea doar un ocean de libertate in fata mea, fara nicio restrangere.
Nu pot sa fiu altceva decat ceea ce sunt.


Leapsa primita de la iri: Ideea e sa scriu cate un blog pe care il citesc frecvent, plecand de la fiecare litera a prenumelui meu.
N - Naufragiat in inima ta
Y - Lectii de viata cu Any (nu urmaresc niciun blog cu Y asa ca am gasit unul care sa contina.)
M - Mademoiselle D
P - Paradis in destramare
H - H e r a
E - Fata care aduce ploaia (aceeasi regula ca la Y) 
T - Travel and Adventure
A - Agonie sau Extaz
M - Meadows of Heaven
I - Idei de gay
N - Never Back Down
E - Praf de stele

luni, 26 septembrie 2011

Cuvintele si tacerea

Cuvintele sunt cele ce ne-au adus impreuna.

Visele sunt ceea ce au dat cuvintelor viata.

Prezentul glorios in romanta noastra - a iesit o legenda din toata povestea asta. Eram inconjurati chiar de mandrie. Mandrie ca inimile noastre, impreuna, vor reusi sa gaseasca orase pierdute in oceane antice. Mandrie ca vor reusi sa stea in fata timpului si sa stramute kilometrii dintre noi. Insa toata mandria noastra a palit in fata realitatii.

O poveste ca a noastra nascuta din tacere, intuneric si distanta e imposibila...
Acum e doar foc in tacerea asta.

Insa nu ne e dor de cuvinte si de zgomot. Suntem multumiti sa ne cocolosim in caldura noastra intima si in miracolul unei atingeri. Si nu e nevoie de explicatii.
Hotarele sentimentelor deja nu mai exista.

Unul cate unul, regatele imaginatiei noastre se naruie. Dar pe noi tot o sa ne gasesti undeva, mergand si visand impreuna, pe nisipuri aurii, in spatele oricarei realitati.

Of all the weapons in your arsenal, silence is your sharpest sword.

miercuri, 21 septembrie 2011

Degradare

Ai maini iuti si buze periculoase. Esti doar un corp fara oase si o gura fara cuvinte. Esti nimic.

Sufletul iti e imbibat in regrete si incerci sa-ti acoperi trecutul hidos. Realitatea te-a pierdut. Si te-ai ratacit.

Esti doar un corp de lemn manevrat de un papusar neiscusit.

Inghiti o alta pastila. Da... stii tu de care pastila. Doar pentru ca poti. Doar pentru a-ti inlatura tot intunericul din minte.
Nu te misca, pentru ca o sa se invarta camera! Misca-te si lumea se va misca impreuna cu tine. Apoi sopteste-i numele, dar cu o urma de vodka pe buzele tale.

Renunta! Da-te batuta, B.! Priveste-ti sufletul in oglinda si invata din nou sa urasti.

Inca o inghititura iar peretii incep sa sangereze. Nu e bine sa gandesti prea mult acum. Asa ca opreste-te!
Totusi... nu esti beata. E doar imaginatia ta. Nu esti drogata. Doar influentabila.

Du-te dracu'!

Strecoara-te in noapte si dizolva-te in ceata. Dar pana maine dimineata trebuie sa te regasesti.
Vino inapoi azi, ca sa te pierzi din nou maine.
Voi fi moarta maine dimineata. Dar mai vie decat sunt acum.

Emeric Imre - Nebun de alb!!

Asculta mai multe audio folk

vineri, 16 septembrie 2011

Imposibilitate

Uneori ma invaluie o tacere si incerc din rasputeri sa-mi gasesc vocea. E ca si cum m-as ruga intr-o camera goala si as auzi un ecou grav. De fapt, e un sentiment enervant, ca atunci cand gasesc in sfarsit adevarul, dar nu il inteleg. Un adevar care se trezeste cu mine dimineata si se ascunde dupa soare la apus. Un adevar care face parte din mine.

Adevarul pe care l-am gasit, pe care l-am lipit de mine fara vreo intentie de a-i mai da drumul. Adevarul cuvintelor tale cand imi spui ca va fi bine, adevarul surasului tau atunci cand ma saruti, adevarul imbratisarilor tale. Un adevar la care nu vreau sa renunt.

Dar este un adevar pe care nu-l pot intelege. Asa cum nu pot intelege sentimentul asta de nesiguranta, adevarul gandurilor tale pe care stiu ca mi le ascunzi uneori. Si tot nu inteleg. Asa cum nu inteleg cum pot buzele tale sa rosteasca cuvinte urate, in acelasi mod in care pot canta sonete.

Poate sunt eu batuta in cap, dar incerc asa de tare sa captez in cuvinte ceva ce m-a parasit demult. Adevarul asta, iubitule, este mirosul frumusetii intr-o lune plina de durere.

Vezi tu, loving you, este ca si cum as alerga prea repede sau as cadea prea greu. E ca si cum m-as trezi pierduta in inuneric sau m-as trezi fara sa stiu unde esti. Este ca si cum m-as dezechilibra, as pierde stabilitatea balantei, dar inca m-as simti sigura pe mine. Este un sentiment de acasa si in acelasi timp de aventura. O greseala perfect corecta.

Nu am o harta, dar nu ma supar daca ma pierd.
As vrea sa iti ascult somnul. Dar e ceva imposibil.

Cine ar prinde soarele si l-ar plasa in pieptul lor.
Cine s-ar trezi la zgomotul noptii si ar invita-o in odaia lui?
Cine ar pastra o stea cazatoare sub perna pentru eternitate?
(eu)
You loving me doesn't make sense.
 But it's the most wonderful impossibility I have ever known.

duminică, 11 septembrie 2011

Numeste-ma!

Numeste-ma nebuna.

Nu o sa-ti tin gura inchisa. Nu o sa-ti blochez calea. Spune-mi ca n-am inima si o sa-mi deschid pieptul pentru a-ti arata ce pulseaza. Zgariata, crapata, faramitata, dar inca in viata - inima mea. O sa-ti arat arsurile si cicatricile. O sa-mi dau parul la o parte si o sa-ti arat taietura de pe gatul meu. Am fost suficient de prostuta pentru a avea incredere intr-un cutit la gatul meu.

Numeste-ma slaba.

Nu o sa neg acuzatia si nici nu o sa ma apar. O sa stau si o sa absorb fiecare cuvant, pentru ca stiu ca tu oricum nu o sa intelegi. Te voi lasa sa ma arunci intr-un colt si nu voi pleca de acolo. Ba chiar o sa-mi deschid bratele catre soare, lasand lumina sa-mi usuce sangele.

Numeste-ma victima.

Nu o sa iti spun ca nu ai dreptate. Doar o sa-mi ridic tricoul si o sa-ti arat gaura din pieptul meu lasata de durere. O sa-ti arat vanataile lasate de circumstante cand realitatea a fost prea dura iar eu prea inceata pentru a ma feri. Apoi o sa-ti arat urmele lasate de metalul gloantele voastre. Si atat!

O sa-ti arat cum am dansat in flacari si cum creaturi hidoase mi-au lins ranile. Dar o sa te las sa-mi mangai pielea unde carnea mi-a fost smulsa de ghearele suferintei. Atunci o sa ma ridic deasupra apei plina cu ura si o sa-ti proiectez fiecare greseala pe care am facut-o. O sa-ti iau mana si o sa te pun sa simti si tu zgomotul remuscarilor.

Apoi o sa te duc in locurile unde am alunecat, am cazut si am inotat in regrete. O sa te plimb incet, incet prin fiecare loc in parte si asta doar ca sa vezi cat de rau a decazut sufletul meu.

La final, o sa ma asez tacuta pe scarile vietii mele si o sa te las sa ma numesti nebuna, slaba si victima.
Dar eu deja o sa stiu lucrurile astea, asa ca nu o sa-mi plec capul din rusine.
Pentru ca stiu cine sunt eu cu adevarat.
Tu stii?
Si mai presus de toate... vrei sa ma ai asa cum sunt?
Slipknot - Snuff

Asculta mai multe audio diverse

marți, 6 septembrie 2011

Fotografii proprii

Asa cum v-am promis, am sa va arat cateva realizari de-ale mele intr-ale fotografiei.
Claudia si Alina

Photoshop
 
 
Alexandra

Megatone
 
Si eu:))


 
Scuzati aranjarea anapoda in pagina dar nu prea am avut timp:D Enjoy si click pentru imaginea la dimensiuni normale:)
Aaa.. si va rog, daca doriti sa folositi o anumita fotografie undeva sa ma anuntati.







joi, 1 septembrie 2011

Realizari de vara

Scriam acum fix un an fara cateva zile aici cat de mult ma intristeaza toamna. Ei bine, sentimentele mele de atunci nu s-au schimbat prea mult, mai ales ca acum am motive si mai obiective sa regret venirea ei. De aceea nici nu o sa vorbesc despre ea, ci din contra, o sa va impartasesc si voua cate ceva din activitatile mele din vara ce tocmai a trecut.

Am avut o vara frumoasa, agitata, plina de evenimente frumoase sau mai putin frumoase. Insa mi-a placut. Vacanta e drept ca nu prea s-a facut simtita, fiind totul atat de agitat si rapid. Am intrat in vara cu engleza bazaind prin capul meu. Am invatat de zor pentru CAE (Cambridge Advanced English), am sustinut examenul la Bucuresti si l-am luat cu o nota foarte buna :D (da, puteti spune ca ma laud :)) )

Pe la mijlocul lui iulie munceam din greu pentru a-i ajuta pe ai mei parinti, si asa am reusit sa am parte si de primii bani castigati pe munca mea, bani de care sunt foarte mandra ca i-am obtinut pe cont propriu :D Well, banii astia s-au cam dus pe taxa scolii de soferi, caci, da, mi-am platit singura orele :> Si din nou, sunt mandra de mine :)) Mai am ceva pana o sa dau examenul, dar sper din suflet sa nu fiu o soferita proasta (deja am visat de doua ori ca am stricat masina instructorului:">) Si se pare ca o sa-mi inchei vara, exact asa cum am si inceput-o, adica invatand. (de data asta pentru legislatie)

M-am uitat la filme; muuulte filme. Si pot sa va fac si cateva recomandari: Ghost (film ce trebuie vazut la locul potrivit cu persoana potrivita, just like me :-"), Limitless, Grease, Arthur, Tess of The d'Umbervilles Anime-uri, manga-uri si carti. Aaa da, si CSI NY :)) Sa va zic si ce carti am citit, daca tot suntem la capitolul asta: Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, Patul lui Procust, Cartea cu ochi albastri, Femeia pierduta iar acum o sa recitesc Poveste de dragoste. (cam putine vara asta, stiu)

Nu stiu cati dintre voi stiti, insa ma pasioneaza fotografia.Mult. Am avut cateva sedinte foto vara asta, care mi-au iesit foarte bine (zic eu) - urmatorul post o sa fie doar cu poze personale (ca sa ziceti si voi:)) ) Le-am chinuit un pic pe Claudia, Alina, Alexandra si pe cei de la Megatone, insa cu ocazia asta am invatat sa folosesc mai bine Photoshopul. (si deja am inceput sa strang bani pentru un aparat foto profesionist, si poate dupa ce termin liceul o sa fac si niste cursuri de fotografie:D) Am planuri mari, stiu :))

Mai departe... pot sa zic ca am fost putin si dezamagita de anumite lucruri vara asta, in special de sistemul PROST din tara (nu ca ar fi ceva nou, dar acum am simtit-o pe propria piele). Am tot oscilat intre a pleca la facultate din Romania sau a ramane in Romania :)) M-am gandit si m-am tot razgandit si am ramas la varianta a doua (pentru moment:)) ) Poate reusesc totusi ceva cu Academia Militara sau cu Politehnica. Sunt cam confuza in privinta viitorului meu...

And last but not least... I LOVE !! Again. And I am happy. It was a beautiful summer, afterall :)


sâmbătă, 27 august 2011

Nu e ceea ce crezi

E ceva aievea, nu intelegi? Am baut prea mult aseara si prea repede. Am stat in picioare cand ar fi trebuit sa stau intinsa. M-am plimbat in soare prea mult timp. Am alergat prea repede si mi-am terminat plamanii. A fost o greseala. Nu e ceea ce crezi.

Inima mea bate doar putin mai repede; nu te ingrijora. Am mancat prea multe seminte si sarea m-a ametit un pic. Am vrut sa tai un mar dar m-am taiat la deget. Mi-am muscat limba cand fugeam sa prind autobuzul. Am stat sub dus prea mult iar aburii mi-au facut rau. Dar sunt bine, serios.

Simt doar o durere in gat. Nu e contagioasa, stai linistit. Am mers desculta prin ploaie si aproape ca am cazut in piscina rece. Nu am baut prea multa apa azi si sunt un pic dezhidratata. Din greseala am intrat intr-o usa de sticla la un  magazin. Apoi am dat cu capul de tocul ei. Si m-am impedicat de prag. Insa am fost doar putin neatenta. Mi-am invatat lectia.

Stii ce? Nu-mi spune ca sunt indragostita.
Iti jur ca nu sunt.
Nu pot sa fiu....

I would say that my heart grows cold at the thought of you, but if that were true I would most likely be dead.

marți, 23 august 2011

Nebunie

- Esti nebuna!
- Probabil. E vreo problema?
- Inca nu stiu. Depinde de categoria de nebuni in care te incadrezi.
- Si nu ai aflat asta pana acum?
- Inca cercetez. Vrei sa-mi dai cateva indicii?
- Nu, nu in mod special.
- Bine, atunci rebela nebuna e ok?
- Nu esti deloc destept. Rebelele nebune ar trebui chiar sa conduca gasca.
- Sau poate tiganca nebuna.
- De unde ti-a mai venit si ideea asta?
- Tiganii nebuni sunt genul de oameni care isi misca picioarele si cand stau jos, iar tu... tu esti genul de nebuna in ochii careia nu se oglindesc lacuri, ci salbatice oceane. Esti o nebuna cu vreo 1000 de km in fata altora si fara intentii de a incetini. 
- Asta doar pentru ca sunt o lasa. Iar lasii fug repede.
- De ce fugi? Fugi de mine?
- Poate. Fug pentru a nu gasi pe cinvea care sa se apropie de inima mea si apoi sa aflu care are colti ascutiti. Fug pentru a nu gasi locul destinat mie si mult asteptat, doar ca sa aflu dupa ca va fi demolat in curand. Tu crezi ca alerg pentru ca sunt o aventuriera, insa adevarul e ca alerg pentru ca sunt speriata de moarte.
- Iar asta e un motiv sa  te numesc nebuna pradatoare.
- Poftim? 
- Uneori privirea din ochii tai ma lasa sa inteleg ca doar-doar in urmatoarea secunda ai distruge cea mai apropiata cladire, doar ca sa respiri aerul curat al unei paduri. Ca si cum singura ta optiune ar fi sa iei primul cutit la indemana si sa il infigi in pieptul cuiva.
- Crimele astea se comit doar la gelozie.
- Atunci vei fi sotia nebuna.
-  Dar nu am niciun sot.
- Sa iti spun de ce. Cand te alfii intr-o multime, afisezi un zambet, dar eu pot sa observ ca de fapt iti musti buzele pana la sange pentru a nu izbucni in lacrimi. Deoarece atunci cand te aflii printre cunoscuti, vorbesti mereu foarte elegant dar eu stiu ca inauntrul tau esti plina de dezgust
-  Deci ceea ce incerci sa imi spui e faptul ca sunt o persoana falsa? De ce naiba nu ti-ai facut bagajele inca, atunci?
- Pentru ca imi plac provocarile.
- Atunci joaca-te Sudoku.
- Am sa ignor asta. Imi place faptul ca ma faci sa alerg si eu dupa tine. Imi place faptul ca daca las garda jos o sa iei cutitul si o sa ma sfasii intr-o clipa. Imi place ca nu renunti niciodata in a lupta pentru ceea ce iti apartine. Imi place ca te poti camufla, dar ca sub acea masca se afla o vipera cu fata de soricel. Imi place ca esti periculoasa, dar, in mare parte iti pastrezi veninul doar pentru tine
- Deci iti place faptul ca intr-o zi, ma voi putea trezi din senin pentru a-ti smulge inima?
- Imi place sa stiu ca ai putea, dar nu ai face-o.
- De fapt TU esti cel nebun.
- Probabil. E vreo problema?