Imposibilitate

Uneori ma invaluie o tacere si incerc din rasputeri sa-mi gasesc vocea. E ca si cum m-as ruga intr-o camera goala si as auzi un ecou grav. De fapt, e un sentiment enervant, ca atunci cand gasesc in sfarsit adevarul, dar nu il inteleg. Un adevar care se trezeste cu mine dimineata si se ascunde dupa soare la apus. Un adevar care face parte din mine.

Adevarul pe care l-am gasit, pe care l-am lipit de mine fara vreo intentie de a-i mai da drumul. Adevarul cuvintelor tale cand imi spui ca va fi bine, adevarul surasului tau atunci cand ma saruti, adevarul imbratisarilor tale. Un adevar la care nu vreau sa renunt.

Dar este un adevar pe care nu-l pot intelege. Asa cum nu pot intelege sentimentul asta de nesiguranta, adevarul gandurilor tale pe care stiu ca mi le ascunzi uneori. Si tot nu inteleg. Asa cum nu inteleg cum pot buzele tale sa rosteasca cuvinte urate, in acelasi mod in care pot canta sonete.

Poate sunt eu batuta in cap, dar incerc asa de tare sa captez in cuvinte ceva ce m-a parasit demult. Adevarul asta, iubitule, este mirosul frumusetii intr-o lune plina de durere.

Vezi tu, loving you, este ca si cum as alerga prea repede sau as cadea prea greu. E ca si cum m-as trezi pierduta in inuneric sau m-as trezi fara sa stiu unde esti. Este ca si cum m-as dezechilibra, as pierde stabilitatea balantei, dar inca m-as simti sigura pe mine. Este un sentiment de acasa si in acelasi timp de aventura. O greseala perfect corecta.

Nu am o harta, dar nu ma supar daca ma pierd.
As vrea sa iti ascult somnul. Dar e ceva imposibil.

Cine ar prinde soarele si l-ar plasa in pieptul lor.
Cine s-ar trezi la zgomotul noptii si ar invita-o in odaia lui?
Cine ar pastra o stea cazatoare sub perna pentru eternitate?
(eu)

You loving me doesn't make sense.

 But it's the most wonderful impossibility I have ever known.