Visele sunt ceea ce au dat cuvintelor viata.
Prezentul glorios in romanta noastra - a iesit o legenda din toata povestea asta. Eram inconjurati chiar de mandrie. Mandrie ca inimile noastre, impreuna, vor reusi sa gaseasca orase pierdute in oceane antice. Mandrie ca vor reusi sa stea in fata timpului si sa stramute kilometrii dintre noi. Insa toata mandria noastra a palit in fata realitatii.
O poveste ca a noastra nascuta din tacere, intuneric si distanta e imposibila...
Acum e doar foc in tacerea asta.
Insa nu ne e dor de cuvinte si de zgomot. Suntem multumiti sa ne cocolosim in caldura noastra intima si in miracolul unei atingeri. Si nu e nevoie de explicatii.
Hotarele sentimentelor deja nu mai exista.
Unul cate unul, regatele imaginatiei noastre se naruie. Dar pe noi tot o sa ne gasesti undeva, mergand si visand impreuna, pe nisipuri aurii, in spatele oricarei realitati.
Frumoasa postarea! :)(si imi place si noua tema a blogului)
RăspundețiȘtergereSuperba :X Like always!
RăspundețiȘtergereVa multumesc amandurora :*
RăspundețiȘtergere,,Cuvintele si tacerea''frumos:X
RăspundețiȘtergereAhaaa, deci de la cuvinte incepe totul!
RăspundețiȘtergeresuper postare si citatul de la final e minunat :x
RăspundețiȘtergereps: ti-am lasat o mica leapsa daca ai chef :D
Danyela, doar titlul e frumos?:))
RăspundețiȘtergereMonica, da, asa e, pacat ca uneori tot din cauza cuvintelor se si termina totul...
Iri, sper doar sa nu uit, ca am o gramada de cu lepse :))
Foarte frumos
RăspundețiȘtergereImi place...
ai un stil foarte frumos de a spune lucrurile:)
RăspundețiȘtergereImi place cum scri:)
Anekcahapa, multumesc
RăspundețiȘtergereDenisa, toti avem un stil propriu :)
Si ati trait fericiti pana la adanci batraneti;))
RăspundețiȘtergereimi place mult cum ai scris...
RăspundețiȘtergereGoda, sau nu...
RăspundețiȘtergereMultumesc Lavi :*
ah.. de cand n-am mai trecut pe aici ... :(
RăspundețiȘtergerereusit articol .. imi place.:)
Bine ai revenit, Anna :*
RăspundețiȘtergere