Badea Bianca. Un produs Blogger.

marți, 30 septembrie 2014

Prince Charming



Trebuie sa încetezi să faci asta.

Să fac ce?

Să scrii despre mine.

De ce?

Pentru că... mă sperie. Nu eu sunt tipul ăsta despre care scrii. Nu sunt vreun fel de Prince Charming sau o mare de bunătate, sau orice zici tu că vezi în ochii mei.

Serios?

Da. Chiar trebuie să mai lucrezi la percepția ta despre oameni pentru că greșești. E ca și cum nu m-ai cunoaște deloc.

Și de ce nu mă corectezi, iar eu o să scriu despre tine așa cum dorești.

Ok... În primul rând sunt o persoană supărăcioasă. 

miercuri, 24 septembrie 2014

Dementa lucrare a unei boli


L-am visat azi. Era sănătos și mă ținea în poala lui, exact ca atunci când eram mică și o certa pe bunica atunci când mă mai altoia... copil neastâmpărat ce eram!
Probabil sunt o nepoată rea, căci uneori uit. Uit de ei și îmi amintesc doar în zilele triste, ca asta, atunci când un vis îmi zdruncină liniștea. Mă uit la toți oamenii ăștia mărginiți, care nu văd mai departe de lungul nasului, care se gândesc doar la bani și politică și încerc să nu îi judec. Dar tot ce îmi trece prin minte este faptul că nu își merită fericirea; că mi-aș dori să le-o smulg și să le-o ofer oamenilor pe care îi iubesc. Mi-aș dori să îi dăruiesc bunicului un pic din viața lor plină de de toate pe care poate că a așteptat-o întoteauna. Acum nu mai așteaptă nimic... decât moartea.

Am citit undeva că viața e un deal pe care îl urci și apoi îl cobori. În prima parte tot ce îți dorești este să ajungi în vârf. Acolo găsești fericirea, punctul culminant, apogeul vieții. Atunci te simți împlinit. Apoi, după un timp, când extazul se mai domolește, începi să vezi ce e înaintea ta: o imensă coborâre la finalul căreia te așteaptă moartea. Și toată lumea știe că urcușul e întoteauna mai greu decât coborârea, care trece într-o clipă.