Badea Bianca. Un produs Blogger.

vineri, 30 octombrie 2015

Orasul luminilor

Sursă foto
Astăzi m-am trezit cu o durere de cap și o lipsă de inspirație. Am făcut un colier din bucăți de fructe și semințe, apoi l-am dat unei fetițe în parc pentru că părea tristă. M-am întrebat dacă eu mă gandesc uneori de ce suntem oameni. În fiecare zi, i-am spus.

A fost una din acele zile când vremea a fost prezisă greșit și ajung acasă plină de ploaie. M-am plimbat pe pod cu parul lipit de față și degetele în buzunare deși n-avea niciun efect, căci și ele erau ude. Atunci m-am gândit că dacă aș sări suficient de repede, m-aș confunda cu picăturile și nimeni nu m-ar vedea.

vineri, 23 octombrie 2015

Dragostea în procente

Sursă foto
Ce faci?
Cred că în final mi-am dat seama care-i treaba cu procentajele.
?! Le-am învățat în clasa a treia.
Dar dar ne-am plâns mereu că nu le folosim în viața reală.
Și știi cum să le folosești în viața reală acum?
85 la sută.
Ce e ăsta?
E procentul meciurilor de table pe care le-ai pierdut în fața mea.
Dar nu-i corect, erai mai experimentat tu.
52 la sută.
Ăsta-i procentul cu care erai mai bun decât mine?
Nu, ăsta-i pentru când îți pierdeai controlul vorbelor și intrai în belele.
Ha, foarte amuzant.
23 la sută.
Lasă-mă să ghicesc. Așa de tare te enervez?
Ăsta-i procentul timpului în care băiatul acela ți-a spus că te iubește în loc să o facă cu adevărat.
...

duminică, 18 octombrie 2015

Iubirea nu învinge întotdeauna

Sursă foto
Vindecă-mă, te rog! șoptea dorințe îngerești în timp ce degetele i se strecurau printre ale lui și lacrimile își făceau loc pe obraji.
El a zâmbit dulce și și-a apăsat buzele reci peste fruntea ei fierbinte, prefăcându-se că ar putea face ca totul să fie bine doar cu șoapte calme și strângeri de mână. Dar în structura lui inutilă nu exista magie și nu va fi vreodată capabil de miracole.
Ea îl credea atunci când ar fi trebuit să nu o facă.

Și-au irosit după-amiaza de joi alergând după un curcubeu, sărutându-și nasurile roși și cântând versuri ce se doreau a fi vesele.
Oricât de mult și-ar fi dorit, sperat, visat să dureze, totul se îndrepta doar spre calea unui dezastru, nu a unui curcubeu. Nu pentru ei, unde viața era mai mult ca o tornadă.

miercuri, 14 octombrie 2015

Un Brașov al iubirii, al aventurii și al generozității

Ne-a întrebat lumea dacă ne-am potolit cu atâtea plecări prin alte țări. Le-am spus tuturor că da, e vremea să ne mai plimbăm și prin țara noastră, că prea e frumoasă și nu mulți sunt conștienți de asta.
Am hotărât să vizităm Brașov. De fapt am ales Brașovul pentru că deține cel mai fain parc de aventură din Europa de Est și atât de mult voiam să ne cățărăm prin copaci încât am fi mers oriunde pentru parcul ăsta. Mi-a zis cineva că am destui copaci și prin București să-i folosesc pentru a-mi exersa abilitățile de capră (pentru cei care nu sunt la curent cu ce se întâmplă pe aici pe blogul meu, capră e apelativul pe care îl folosește tati încă de când a observat talentul meu de copil neastâmpărat de a nu sta locului o clipă și de a se urca pe oriunde apucă).
Bun, copaci aveam destui, oriunde, dar nu și hamuri si frânghii care să ne asigure în caz ca ne hotărâm să cădem și să ne rupem vreun os sau să ne spargem vreun cap. Din fericire hotărârea asta n-a luat-o niciunul din noi, dar nici nu ne-am încumetat să mergem pe traseul negru, cel mai dificil și înalt traseu din copaci. Inițial vorba era că nu plecăm de acolo până nu le încercăm pe toate, dar când am ajuns pe la jumatea traseului roșu, cel de dinaintea traseului negru, curajul ne-a părăsit și am plecat cu coada între picioare (care cam tremurau, ce-i drept) și cu realizarea că nu suntem așa cocoși cum ne credeam.
Ne-am îndreptat spre tiroliană, cu care am zburat prin juma' de pădure și deaspura unui lac. Zburau lacrimile mele în urmă de la viteză și vânt ca-n desene animate în slow motion. Așa de fain a fost și ne-am promis că o să mai mergem o dată să încercăm și bunjee jumping.

luni, 5 octombrie 2015

Inspirația mea

Sursă foto

Lumea mă întreabă ce mă inspiră. Și tu mă întrebi uneori, așa că o să-ți spun ce vrei să auzi.

Este o fată care nu-i prea isteață, dar e isteață în ceea ce știe și un băiat pierdut dar care știe exact încotro se îndreaptă.
Este mirosul de parfum, de fum, de sex și niște oameni care își ascund inima în toate lucrurile astea.
Este o femeie care a crezut întotdeauna în iubitul ei, dar care va fi din nou dezamăgită.
Este un bărbat bolnav care e fericit totuși alături de soția sa.
Este scriitorul care și-a găsit o nouă muză și imaginea pictorului asupra iubitei lui.
Este poetul a cărei încredere a fost reînoită și căldura cuvintelor lui când compune din nou despre iubire.