Badea Bianca. Un produs Blogger.

miercuri, 30 martie 2011

Dear God


Dear God, nu stiu daca esti undeva acolo, dar vreau sa te rog ceva. Imi stii trecutul, nu ? Stii tot ce s-a intamplat cu toate clipele frumoase. Poti sa mi le aduci inapoi? Stiu ca le merit, dar Tu esti cel ce decizi. Uita-te in inima mea. Iti jur, nu o sa mai pacatuiesc niciodata. Vreau doar acele moment de veselie inapoi. Vreau din nou acea speranta.
Dear God, sunt in genunchi, uitandu-ma la cer si sperand ca ma auzi. Nu mai resist. Da-mi totul inapoi sau ia-ma pe mine. Nu mai support abisul asta. Vreau… nu! Stai! Am nevoie de acele momente. Te rog, poti sa mi le inapoiezi?
Dear God, jocul tau este absurd. Chiar ma calca pe nervi! Te-am rugat de atatea ori. Te-am lasat chiar sa intrii in viata mea. Fac tot ceea ce pot sa am incredere in Tine. Daca esti atat de real, de ce naiba ma ignori? Iti face placere sa ma vezi suferind? In fiecare zi e tot mai greu. Ajuta-ma!
Dear God, nu am vrut sa tip sau sa ma enervez. Dar toata chestia asta ma distruge. Absolut tot… spune-mi ce vrei sa fac si o sa fac. Doar da-mi bucuria aia inapoi. Pentru totdeauna, nu doar cateva luni. Iti jur, daca nu ma ajuti voi gasi o alta cale. Asa ca te mai intreb o singura data. Ma ajuti?
Dear Satan, sufletul meu aste al tau pentru eternitate, cu o singura conditie. Imi stergi toate amintirile urate si tot adevarul asta care ma distruge. Iti voi fi sclava atata timp cat urmezi regula. Stiu ca vrei sa ma ajuti.
So, do we have a deal?

joi, 24 martie 2011

Rusinati-va!

Rusinati-va! Sunteti doar oameni! Fiinte dezgustatoare si patetice. Devenind adulti, oamenii nu invata noi moduri de a face bine - a fi bun - ci de a fi rau. In privinta asta ei nu ispravesc niciodata de invatat. Am observat ca fiecare se intereseaza atat de putin de semenul sau, incat pana si crestinismul recomanda sa faci bine din dragoste pentru Dumnezeu.

Si totusi... desi omul e ceva minuscul, un nimic, o cantitate neglijabila, in timp ce Dumnezeu este stapan absolut, este supremul, maretia si nemurirea; cu toate ca El este mult superior, omul are posibilitatea sa-L nemultumeasca, sa-L manie, sa-L indurereze. Cum este cu putinta? Daca noi, cei care ne credem oameni, ne-am da seama cat Il facem sa sufere, doar pe jumatate cat sufera El in fiecare secunda, atunci I-am cadea la picioare si ne-am cere iertare.

Oamenii prefera sa fie ticalosi decat imbecili.
Rusinati-va!


Spin - Amintirea Ta

Asculta mai multe audio diverse

sâmbătă, 19 martie 2011

Feminitate


Un ten mai bine pastrat, accesorii mai alese, maini mai frumoase, un aer de delicatete si curatenie in intreaga ei fiinta, mai mult gust in maniera de a se purta si de a se exprima, o rochie mai fina si mai bine facuta, o incaltaminte mai draguta, panglici, dantele, parul mai bine aranjat.

Sa te pregatesti si sa te slefuiesti cu toata sarguinta pentru a ajunge un cristal. Iar in final sa te sparga in mii si mii de bucatele.



Nu gasesc niciun cuvant de mangaiere. Meriti sa suferi. Tu te-ai ucis singura. Poti sa ma saruti si sa plangi cat vrei. Lacrimile tale te vor arde, te vor condamna. M-ai iubit. Atunci cu ce drept m-ai parasit? Ce ce drept? Raspunde-mi! Pentru un capriciu ce l-ai avut pentru Linton? Caci nici suferinta, nici degradarea nici moartea, nici Dumnezeu, nici Satana nu ne-ar fi putut desparti. Tu, de bunavoie ai facut-o. Nu eu ti-am zdrobit inima. Tu singura ti-ai zdrobit-o, si, zdrobind-o pe a ta, ai zdrobit-o si pe a mea. Crezi ca mie mi-ar placea sa traiesc daca tu... Doamne! Tie ti-ar placea sa traiesti cand sufletul iti e in mormant? (La rascruce de vanturi - Emily Bronte )

M-ai avut in bratele tale si nu m-ai vrut!

luni, 14 martie 2011

Totala decadere morala


Deja sunt cliseice intrebarile care incep cu de ce. Si totusi... de ce acum cand abia se mai stinsese jaratecul din mine, cand abia au fost acoperiti taciunii cu cenusa? De ce exact acum primesc o alta lovitura in fund? Din nou ma cuprinde acel dezgust, sentiment de sfarseala si declin. Si viata, sperantele unde sunt? Pastrez un anumit optimism: nu acuz viata. Consider ca lumea e frumoasa si demna. Dar eu cad din nou. E posibil?

Se pare ca asa trebuie sa fie mereu: sa mi se formeze coaja pe rana, apoi sa vina cineva sa mi-o redeschida si sa mi-o sfasie provocand o si mai mare durere. Dar acum am luat o decizie importanta: o sa transform aceasta cumplita depresie in criza trecerii la maturitate. O sa-mi scriu nenorocirea printr-o decisiva renastere in proza. O sa invat sa primesc aceasta distrugere, aceasta obositoare infrangere ca pe un dar binecuvantat. Voi izbuti oare?

Va veni totusi si sfarsitul. Si atunci?
Pe cine sa blestem in ziua cand totul se va termina?

Conexiuni-Mai ramai putin

Asculta mai multe audio diverse

joi, 10 martie 2011

Resemnare

Cea mai mare placere pe care o am cand scriu este ca imbin doua bucurii: sa vorbesc singura si sa vorbesc in fata unei multimi. Am asternut pe paginile astea, pe rand, sentimente de fericire, iubire, speranta, frica, deziluzie, neputinta, durere, uimire, dezamagire, tradare, furie, ura si dispret. Acum, a venit randul resemnarii sa ma impinga sa manzgalesc cuvinte in fata voastra.

Mi-am dat seama ca am gresit mult. Prea mult. Si, invatand din greselile mele, va spun voua, dragii mei: nu trebuie sa plangeti daca persoana pe care o iubiti se comporta uneori ca un dusman, calcandu-va in picioare sau facandu-va sa suferiti. Nu plangeti! Pretuiti cu maretie fiecare amaraciune pe care o aveti. Va vor servi sa va indulciti durerea in ziua cand acea persoana va va lipsi.

Daca aveti de reprosat ceva unei persoane care a disparut nu vindeca durerea disparitiei, ci dimpotriva, o mareste. Daca acea persoana v-a facut sa suferiti peste masura, reprosul nu slabeste legaturile care va unesc cu ea, ba mai mult, adauga disparitiei sale o dorinta de razbunare care nu se va putea infaptui niciodata. Acesta este chinul inferioritatii neputincioase.

Orasul acesta nu mai are amintiri.

duminică, 6 martie 2011

Adolescent normal


Iata cateva solutii pentru a deveni un adolescent cat se poate de "normal":
  1. Primul pas este foarte simplu: nu gandii! Niciodata. Nimic. Lasa-i pe altii sa gandeasca in locul tau. De ce sa iti obosesti tu micutele celule ale creierului cand ar putea sa o faca altii pentru tine.
  2. Acum sa vorbim despre muzica. Iti place un gen mai special? Not anymore! De-acum incolo trebuie sa asculti aceleasi sunete repetitive, cu aceleasi si aceleasi cuvinte baby, yeah, ohh, miau, ham si altele de genul. Lucky you!
  3. Ca sa fii normal, trebuie sa te imbraci normal. Daca esti fata, trebuie neaparat sa iti iei o pereche de strampi mai grosi (colanti cica), fie ca e iarna fie ca e vara si tricouri din care sa tai ca sa ti se vada cat mai mult minunatul buric. Daca esti baiat freza este o necesitate alaturi de pantalonii atarnati pe jumatatea fundului cu scopul de a se vedea elasticul boxerilor. Trendy!
  4. Acum ca am discutat si despre modul banal de a te imbraca, sa trecem la relatia cu parintii. Cu prima ocazia cand iti vor cere o mica favoare, arunca cu ce apuci prin bucatarie, spune-le cat de mult ii urasti si cat de putin respect au pentru individualitatea ta. Asigura-te ca stiu si faptul ca ti-ai dat seama ca nu te iubesc si ca si-ar fi dorit sa nu te fi nascut. Apoi alearga in camera ta, tranteste usa si incepe sa tipi in gura mare ce parinti idioti ai.
  5. Ca sa fii sigur ca esti o persoana cunoscuta, cel mai recumandat este sa iti petreci 24 de ore pe zi pe facebook, purtand cu exact aceleasi persoane, aceeasi stupida conversatie: buna, cf? bn tu?
  6. Daca cineva iti ofera o bautura alcoolica, trebuie neaparat sa o bei. Nu poti sa pari ca un ratat ce nu se distreaza. Dupa ce te imbeti ca un porc, o sa te duci si o sa bati mar primul pusti care iti iese in cale. Ca doar esti boss.
  7. Ca tot a venit vorba de minunatii tai prieteni ce te invata cum sa fii cool, o alta regula este sa stii intotdeauna ce se petrece in viata lor si ei in a ta, asa ca schimba-ti statusul de fiecare data cand manaci, te culci, iesi de la baie sau intrii la baie.
  8. Foloseste cel putin o data pe zi cuvintele: lol, ca**t, prost, fuck, wtf, plm, pnm, sex etc.
  9. Singurele cuvinte pe care le citesti trebuie sa fie de pe ecranul calculatorului, telefonului sau la tv. cartile sunt pentru tocilari, bineinteles.
  10. Daca iei note mici la scoala suspecteaza-ti profesorul ca te uraste in secret, ca nu te suporta si ca vrea sa iti distruga viata. Asta chiar daca tu nu ai auzit de teme in viata ta.
Gata! Felicitari, ai devenit normal~!

Now... Go shoot yourself!

marți, 1 martie 2011

2 Premii, 7 Mistere


Iata ca primavara, alaturi de Seninle olmak istiyorum si B u l i n a , mi-au trimis si mie 2 premii minunate pentru care le multumesc enorm. Cum traditia este sa impartasesc aceasta bucurie cu alte persoane, il voi da mai departe lui Toma Marius , H e r a si Hellen White.


In a doua parte a postarii, am preluat o provocare de la armin, unde va trebui sa va spun 7 lucruri nestiute despre mine. Sa incepem asa.

  1. In clasele primare trebuia sa purtam in fiecare zi o cordeluta alba pe cap. Eu, mai uituca de felul meu, o lasam destul de des acasa. Pana intr-o zi, cand iubita mea doamna invatatoare a facut de rost de un elastic al unor chiloti si m-a obligat sa-l port pe cap o ora. Penibil, stiu !
  2. In jurul varstei de 5-6 anisori, manata de un spirit de aventura glorios, am avut curajul sa fug de acasa, lucru care i-a facut pe saracii mei parinti sa ma caute ore bune prin toate fantanile, santurile si pe la toti vecinii. Dupa ceva timp m-au gasit la bunici, de unde am plecat in pasi de dans, cu mama pe urmele mele, tinand o nuia zdravana in mana.
  3. O alta intamplare penibila a avut loc prin clasa intai, cand, pe o iarna grea si un viscol napraznic, eu a trebuit sa ma intorc de la scoala dezbracata, cu geaca prinsa in jurul taliei. Acest lucru era menit sa acopere pantalonii mei uzi leaorca de pipi inghetat. (nu pot sa nu ma abtin sa rad cu lacrimi chiar si acum)
  4. Micuta fiind, la o petrecere unde am participat cu ai mei parinti, in timp ce topaiam si dansam prin mijlocul camerei, un candelabru se desprinde de tavan, aterizand fix in crestetul meu. Dupa aceasta intamplare au urmat cateva saptamani bune in care capul meu era plin de copci.
  5. Spre sfarsitul claselor primare (multe nazbatii ale mele s-au petrecut in acea vreme), dupa ce ma declarasem o buna cunoscatoare a literelor, prima carte pe care am vrut sa o citesc, pe ascuns, a fost a autoarei Sandra Brown (nu imi mai amintesc exact titlul). De ce spun pe ascuns , banuiesc ca este evident. Probabil veti reusi sa va imaginati ca dupa primele 50 de pagini am lasat-o balta, neintelegand o iota din ce era descris acolo.
  6. Primul prieten l-am avut la sfarsitul clasei a saptea. Am pus ghilimele deoarece nu l-am lasat nici macar sa ma sarute. De ce? Ei bine, eu abia cu vreun an inainte vazusem live 2 persoane sarutandu-se, lucru care mi s-a parut foarte scarbos. Copil idiot ce eram!
  7. Am stat putin sa ma gandesc care sa fie ultimul lucru ce merita povestit. Probabil atitudinea lui Danut (tatal meu), cand, de aniversarea numelui meu, intru in curte tinand primul buchet de flori primit vreodata de la un baiat. Merge. Se opreste. Se uita. Se holbeaza. Se stramba. E socat: Numele si adresa lui, acum! :|
Cam astea sunt unele dintre pataniile mele. Dragilor, sper ca v-am distrat. Acum, preia cine doreste. Va salut si o zi cat mai placuta!