Mi-am dat seama ca am gresit mult. Prea mult. Si, invatand din greselile mele, va spun voua, dragii mei: nu trebuie sa plangeti daca persoana pe care o iubiti se comporta uneori ca un dusman, calcandu-va in picioare sau facandu-va sa suferiti. Nu plangeti! Pretuiti cu maretie fiecare amaraciune pe care o aveti. Va vor servi sa va indulciti durerea in ziua cand acea persoana va va lipsi.
Daca aveti de reprosat ceva unei persoane care a disparut nu vindeca durerea disparitiei, ci dimpotriva, o mareste. Daca acea persoana v-a facut sa suferiti peste masura, reprosul nu slabeste legaturile care va unesc cu ea, ba mai mult, adauga disparitiei sale o dorinta de razbunare care nu se va putea infaptui niciodata. Acesta este chinul inferioritatii neputincioase.
Orasul acesta nu mai are amintiri.
e foarte adevarat ce ai scris, as mai adauga o chestie la ultima fraza.... "Orasul nu mai are amintiri....", "....nici oameni veseli."
RăspundețiȘtergereImi place ca inveti, cu pasi marunti, ce e mai bine pentru tine ... :D
RăspundețiȘtergereuau, ce diferenta intre postarile vechi si cea de acum. Se vede cum ti se vindeca suferinta si dezamagirea..superb!
RăspundețiȘtergereidem Oandi.!
RăspundețiȘtergerefelicitari.! :*
chiar se vindeca suferinta?, mie mi se pare ca reiese din aceasta postare ca inca nu e vindecata rana dar poate gresesc eu...
RăspundețiȘtergereAi dreptate, Lavi, nu e vindecata inca. Dar cum spune si Marius, invat incet, incetisor cum sa o controlez.
RăspundețiȘtergereai grija..poate reuseste sa te controleze 100% :))
RăspundețiȘtergereDaca ar fi lacrimile dulci asa mi-as indulci durerea, ar fi mai ceva ca mierea hmmm..Daca orasul nu mai are amintiri fa in asa fel incat sa aiba fericire.
RăspundețiȘtergerePoate ai nevoie de ceva nou... sa iesi din atmosfera in care te afliii! PWP:X
RăspundețiȘtergereintersant articol:D
RăspundețiȘtergereresemnarea e un lucru bun :) rana nu se vindeca usor :D dar se vindeca sigur
RăspundețiȘtergerePrima parte mi se potriveste perfect ,si eu am doua placeri cand scriu pe blog si vorbesc despre toate acele sentimente pe care le-ai insiruit tu,dar nu mi se mai potriveste la partea cu resemnarea .Sigur ca nu trebuie sa plangi ,dar uneori lacrimile sunt singura modalitate de a te elibera ,lacrimile pot fi ca o crema ,uguent cu care iti dai rana ca sa se vindece mai repede .Poate rana s-a vindecat ,dar cicatricia e inca acolo si pare ca va mai dura pana se va mai diminua.
RăspundețiȘtergerestii cat de multe nu ti-ar spune altii deci pana nu faci insuti tu greseala si nu o simti pe pielea ta,pana in acel moment nu esti capabil sa faci diferenta dintre ceea ce e bine si rau...
RăspundețiȘtergereimi pare rau ca treci prin asa ceva, insa nimic nu te invata mai bine decat propriile tale greseli..
Iti doresc din inima sa simti mereu in sufletel iubire si fericire!
Frunos din partea ta, Anushka. Iti multumesc frumos!
RăspundețiȘtergere...resemnarea poate produce doua tipuri diferite de reactii asta in cele din urma... Poate insemna o mare de tristete ce te invaluie din ce in ce mai subtil, si din care nu vei reusi sa iesi decit cu mare greutate. Sau poate declansa o anumita stare de intelegere a lucrurilor, chiar daca amara, ce duce in timp catre a incheia capitolul si a porni spre mai departe... Resemnarea presupune recunoasterea realitatii ...In concluzie, resemnarea este ceva deosebit de util pentru ca in lipsa ei ranile vor refuza cu indirjire sa se inchida...iti doresc sa se inchida cat de repede
RăspundețiȘtergereAdevarate vorbe rostesti, Iulia :)
RăspundețiȘtergere:)Fara durere viata ar fi mult mai plictisitoare...din fiecare cadere poti scoata un lucru bun si uneori prin cadere te ridici mai sus...frumos articol :)
RăspundețiȘtergere