2 Premii, 7 Mistere

Iata ca primavara, alaturi de Seninle olmak istiyorum si B u l i n a , mi-au trimis si mie 2 premii minunate pentru care le multumesc enorm. Cum traditia este sa impartasesc aceasta bucurie cu alte persoane, il voi da mai departe lui Toma Marius , H e r a si Hellen White.

In a doua parte a postarii, am preluat o provocare de la armin, unde va trebui sa va spun 7 lucruri nestiute despre mine. Sa incepem asa.

1. In clasele primare trebuia sa purtam in fiecare zi o cordeluta alba pe cap. Eu, mai uituca de felul meu, o lasam destul de des acasa. Pana intr-o zi, cand iubita mea doamna invatatoare a facut de rost de un elastic al unor chiloti si m-a obligat sa-l port pe cap o ora. Penibil, stiu !
2. In jurul varstei de 5-6 anisori, manata de un spirit de aventura glorios, am avut curajul sa fug de acasa, lucru care i-a facut pe saracii mei parinti sa ma caute ore bune prin toate fantanile, santurile si pe la toti vecinii. Dupa ceva timp m-au gasit la bunici, de unde am plecat in pasi de dans, cu mama pe urmele mele, tinand o nuia zdravana in mana.
3. O alta intamplare penibila a avut loc prin clasa intai, cand, pe o iarna grea si un viscol napraznic, eu a trebuit sa ma intorc de la scoala dezbracata, cu geaca prinsa in jurul taliei. Acest lucru era menit sa acopere pantalonii mei uzi leaorca de pipi inghetat. (nu pot sa nu ma abtin sa rad cu lacrimi chiar si acum)
4. Micuta fiind, la o petrecere unde am participat cu ai mei parinti, in timp ce topaiam si dansam prin mijlocul camerei, un candelabru se desprinde de tavan, aterizand fix in crestetul meu. Dupa aceasta intamplare au urmat cateva saptamani bune in care capul meu era plin de copci.
5. Spre sfarsitul claselor primare (multe nazbatii ale mele s-au petrecut in acea vreme), dupa ce ma declarasem o buna cunoscatoare a literelor, prima carte pe care am vrut sa o citesc, pe ascuns, a fost a autoarei Sandra Brown (nu imi mai amintesc exact titlul). De ce spun pe ascuns , banuiesc ca este evident. Probabil veti reusi sa va imaginati ca dupa primele 50 de pagini am lasat-o balta, neintelegand o iota din ce era descris acolo.
6. Primul prieten l-am avut la sfarsitul clasei a saptea. Am pus ghilimele deoarece nu l-am lasat nici macar sa ma sarute. De ce? Ei bine, eu abia cu vreun an inainte vazusem live 2 persoane sarutandu-se, lucru care mi s-a parut foarte scarbos. Copil idiot ce eram!
7. Am stat putin sa ma gandesc care sa fie ultimul lucru ce merita povestit. Probabil atitudinea lui Danut (tatal meu), cand, de aniversarea numelui meu, intru in curte tinand primul buchet de flori primit vreodata de la un baiat. Merge. Se opreste. Se uita. Se holbeaza. Se stramba. E socat: Numele si adresa lui, acum! :|

Cam astea sunt unele dintre pataniile mele. Dragilor, sper ca v-am distrat. Acum, preia cine doreste. Va salut si o zi cat mai placuta!