Critici

Niciodata nu am sustinut ca sunt o artista; sau o scriitoare; iar ceea ce am scris nu a fost niciodata genial. Dar atunci cand am scris, am scris pentru mine. Mi s-a reprosat ca nu ar trebui sa ma dezvalui in halul asta in fata tuturor, pentru ca devin vulnerabila.
Mi s-a mai spus ca ar trebui sa-mi tin gandurile pentru mine, iar sentimentele sa nu le impartasesc cu nimeni. M-au intrebat multi chiar de ce m-am apucat sa scriu pe blog despre mine, ca nu e frumos, ca nu ar trebui sa stie toti si ca sunt prea deschisa; ca asa imi arat personalitatea adevarata si ca nu e indicat sa ma poata citi toti ca pe o carte deschisa, la propriu.
Si ma intreb oare de ce are tendinta lumea sa fie asa rea? Pana la urma, toti se prefac ca tin la mine, cand de fapt in suconstient le pasa decat de ei si de buna lor stare. Si eu chiar am incercat sa fiu buna, sa arat afectivitate, sa imi dau silinta in tot ceea ce fac, inclusiv in ceea ce scriu pe blogul asta. Am incercat sa fiu cat mai sincera si cat mai onesta; sa nu fac persoanele de langa mine sa sufere; mai bine suferinta aia sa ma afecteze  pe mine. Si de multe ori chiar asa s-a intamplat.
In definitiv, daca nu le place ce scriu si daca nu sunt de acord cu faptul ca o fac, atunci de ce se mai obosesc sa citeasca? De parca le-ar pasa lor de parerile mele, oricum.
Si sa stiti ca nu voi inceta sa scriu pentru ca asa vor ei.

Eu sunt un om care scrie.

Si daca nu scriu ceea  ce gandesc, atunci de ce s-o mai fac?
Most Wanted