Nu scriu despre tine

Astăzi nu o să scriu despre tine.
În schimb o să scriu despre nisipul sărat din fața casei bunicului și despre culoarea valurilor la apus: aurii și sângerii în lumina razelor. O să scriu despre cum am intrat printre ele îmbrăcată în mijlocul iernii și cum atingerea lor de gheață mi-a furat suflul, mi-a paralizat pielea și mi-a amorțit plămânii. O să scriu despre singura amintire pe care o am: să fiu aruncată dintr-un val în altul ca un copil ce își plimbă bucata de pâine dintr-o mână în alta. O să scriu despre toată durerea adusă la viața de inconștiența apelor tulburi ca în momentul când mi-am dat seama că o să te pierd, ghemuită pe mocheta din acea cameră veche cu unghiile înfipte în piele.

Nu, astăzi nu pot să scriu despre tine.
În schimb o să scriu despre perioada din spital, despre pereții palizi și inimile sterilizate, despre cum toate produsele de curățare din lume nu m-au putut scăpa de toate astea. O să scriu despre mirosul clorului pe care mi-l doresc picurat în ochi, în gură, pe piele și pe orice parte a mea imprimată cu urmele spitalului. O să scriu despre cearceafurile aspre ce-mi acopereau trupul deshidratat și cum ochii îmi erau prea lărgiți și prea goi. O să scriu despre mersul obosit al pacienților pe holuri și despre oamenii căzuți în baie, stând în fund, rezemați de piciorul chiuvetei, cu capul sprijinit în mâini - și eu printre ei. O să scriu despre agonia faptului ca te-am pierdut și despre nebunia ce m-a cuprins, despre cum visez în fiecare noapte că renasc din flăcări amare ce ling fiecare bucățică goală din mine. Așa cum ai făcut tu când m-ai cuprins la pieptul tău oceanic.


Dar nu, azi refuz să scriu despre tine.
În schimb o să scriu despre cum leneveam în câmpurile cu flori și cum priveam stelele. O să scriu despre cușca în care mi-am încuiat temerile și despre scutul ce mă apără de lume. O să scriu despre cum ridicam mâna să număr fiecare lumină de la orizont, știind că ar fi imposibil să reușesc dar încercam oricum. O să scriu despre cum obișnuiam să mă visez unduindu-mă odată cu flăcările focului și cum acum am ajuns să mă târăsc prin cenușa lui, înecându-mă în praf. O să scriu despre constelațiile din mintea mea, despre căldura palmei tale atingându-mi șoldurile și despre buzele tale urmând Calea Lactee spre gâtul meu.

Deci nu, am promis că azi nu scriu despre tine.
Nu o să apăs tastele scriind despre linia bărbiei tale sau despre umerii tăi drepți, nici despre zâmbetul tău cald sau fața zâmbitoare - despre nimic ce mă inspira la tine. O să scriu despre viață, despre dragoste, despre întreg raiul ce s-a hotărât să cadă peste mine strivindu-mă. O să scriu despre durere și teroare, despre mări reci ce s-au ridicat să mă cuprindă în străfunduri. O să scriu despre lumea dimprejurul tău, despre venele tale ce se încordau de fiecare dată când te supăram și mă împingeai din brațele tale. O să scriu până când o să mi se îngingă laptopul și o să-mi sară tastele, o să scriu până când o să ma dizolv în durere și pănâ să realizez ca mintea mea, inima mea, privirea mea, viața mea mi-au fost furate și fără legătură cu subiectul...
Întotdeauna o să scriu despre tine.
Sursa foto