Salvați delfinii!

- Știi ce ?
- Ce?
- Nu ar trebui să ne îndrăgostim. Niciodată!
- De ce?
- Păi, chiar e simplu.
- Nu înțeleg.
- Suntem opuși, tu și eu. Tu ești soarele, eu sunt luna. Tu ești ziua, eu sunt noaptea. Tu ești cald, eu sunt mereu rece.
- Tot nu m-ai lămurit. 
- Sunt o visătoare, iar tu ești visul meu.

Am încetat să scriu

Când te-am întâlnit, am încetat să scriu. Dar am încetat și să notez tot felul de superstiții pe post-it-uri, cum că ar fi ghinion să vezi mireasa înaintea nunții. Am încetat să-mi pară rău pentru lucruri inutile și am început să fiu mai atentă și să nu mai cad atât de des pe scări. Mi-am dat seama că stele noaptea ar putea avea o poveste dar că noi suntem prea ocupați ca s-o ascultăm. Și din nou am încetat să scriu.

Când te-am întâlnit, am încetat să mai încerc să fiu o persoană drăguță și am fost pur și simplu. Dar am realizat și că tăcerea ta e așa grăitoare și că vorbele mele sunt atât de tăcute. Când te-am întâlnit am început să-mi desenez steluțe pe tavan pentru că am realizat că nu voi putea atinge cerul niciodată.
Când te-am întâlnit ți-am urmărit harta oaselor și mi-am umplut mâinile cu ele pentru că am încetat să scriu. Am încetat să mai merg cu spatele gândindu-mă că aș putea pierde priveliștea, o priveliște frumoasă, una cu tine.

Pentru mine

Să știi că nu ai o inimă urâtă și nici ochii tăi nu ar trebui să fie triști. Dragostea nu e un război pe care trebuie să îl câștigi mereu, uneori mai și pierzi. Iar în acele momente închide ochii și o să-ți găsești calea. Amintește-ți să respiri corect pentru că viața e ca o bărcuță de hârtie care uneori se mai și scufundă. Astfel te poți trezi pe sub apă, de-asta trebuie să știi cum să ieși la suprafață. Dacă vei face asta deja vei afla răspunsul la toate întrebările tale.

Amintește-ți întotdeauna de lucrurile mărunte, precum versurile scrise pe marginea caietelor sau dă-ți seama de lucrurile pe care toată lumea le ignoră. Ascultă-ți gândurile apoi pierde-te în ele. Râzi până când începi să plângi. Vezi lucruri pe care nu le-ai mai văzut până acum la oameni. Încetează să-ți mai faci griji despre forma părului tău și sună-l doar să îi spui că ți-e dor de el.

Tăcerea dimineții

Își dorește să aibă picioare drăguțe, în schimb are doar un mod drăguț de a vedea lumea. Nu-i plac umbrelele, crede doar în stelele de la miezul nopții și în picăturile de ploaie ce i se preling pe față, pe gât, pe spate.
Cunoaște lucruri pe care mulți le consideră inutile. Sunt mai multe stele în univers decât fire de nisip pe Pământ. Câinii au peste 300 de expresii faciale, majoritatea realizate cu urechile. O persoană stă în întreaga sa viața 2 săptămâni așteptând culoarea roșu la semafor.
Se întreabă dacă stelele sunt doar pixeli morți pe suprafața cerului? Sau poate sunt spectre cu lumi vii în ele. Sau noi suntem doar umbrele altor persoane care la rândul lor se cred singure în univers.

Clopoței de vânt

Deci... Vreau să cresc, să am o slujbă, să fiu fericită, să am bani, să am familie. Dar nu pot; sunt prea ocupată cu clopoțeii de vânt din ușă. Adică... la dracu cu ei, nu? Stau întinsă pe podea (patul meu e prea tare) și ma las purtată de muzica aia nenorocită a clopoțeilor. Dar câteodată ador și visez că mă căsătoresc cu un criminal în serie sau că mă joc cu sora fostului meu prieten pentru că... de ce nu? Apoi mă trezesc și dau de facturi, taxe, cărți de credit, de oameni ce mor și alte porcării.
Și clopoței de vânt.
Nu știu ce se întâmplă cu mine.
De fapt știu, se cheamă obsessive compulsive disorder sau major depressive disorder sau severe anxiety  sau o mulțime de alte căcaturi ce ar dura prea mult să le detaliez, dar vorbesc despre cele pe care asigurarea de viață nu le acoperă.