Ma gandesc uneori cat de usor ne este sa criticam si sa judecam. In legatura cu viata altora suntem experti in psihanaliza. Chiar si eu ma surprind spunand lucruri de parca as detine intotdeauna adevarul. Fals! Iar atunci cand trebuie sa luam decizii pentru propria noastra viata nu putem judeca la rece si esuam lamentabil. Abia dupa ne dam seama ce ar fi trebuit sa facem (unii nici atunci).
Odata cu maturitatea si experienta va veni probabil si schimbarea. In cazul meu, cand am fost "judecata" de altii am realizat ca habar nu au cine sunt eu de fapt. Oamneii isi creaza impresii, superficiale de multe ori, dupa care trag concluzia. "Informatia" se imprastie "inflorita", apoi este filtrata prin prisma personalitatii fiecaruia, si asa ajungem sa fim ceea ce nu suntem.
Am observat ca si eu fac acelasi lucru si ma cert pentru asta. Nimeni nu poate sti ce se ascunde in sufletul unui om, sau care sunt motivele pentru care o persoana face ce face sau se comporta cum se comporta. Nu trebuie sa ne grabim sa etichetam in secunda doi. Nu suntem in masura sa facem acest lucru. E frustrant chiar atunci cand oamenii se lauda "a citi" o fiinta imediat, dupa care urmeaza o insiruire de adjective.
Putem afla lucruri noi despre cineva, traind o viata intreaga alaturi. So, let's not judge!
