Nymphetamine pleaca

De astazi inchid usile. Opt ani si jumatate am lasat totul deschis catre Nymphetamine si cuvintele curgeau scriind povesti. Astazi cuvintele se opresc aici. In suflet s-au oprit demult, pe pagina la fel. In ultimul an am mai tras de ele, le-am fortat, dar nu mai era la fel. Nu mai pot sa scriu si ma bucur. Ma bucur pentru ca am scris 8 ani de zile despre o copila, o fata, o adolescenta, si in ultimul timp, mai rar, despre un adult care a trecut prin atatea transformari ca sa devina ceea ce este astazi. Si imi place cine sunt. Am realizat ca m-am cunoscut pe mine insami prin scris. Gandeam, iar gandurile luau forma cuvintelor. Cand reciteam cap-coada un articol intreg, o poveste, o poezie, o realitate gaseam intelesuri pe care nu le-as fi putut vedea altfel in interiorul meu, lasand gandurile doar in minte, nedescifrate de nimeni, nici chiar de mine. Nu mai pot sa scriu pentru ca Nymphetamine nu ma mai reprezinta. Citesc ce am scris in trecut si citesc despre atatea suflete care sunt diferite de-al meu.

Nu mai vreau sa scriu pentru ca m-am gasit pe mine. Stiu cine sunt si imi place persoana pe care o vad in oglinda si prin oglinda. Mi-a luat mult sa ma descopar dar am reusit. Am facut asta cu ajutorul oamenilor care au trecut prin viata mea, dar mai ales a celor care au ramas. Inainte aveam nevoie de scris, simteam ajutorul si linistea pe care mi-o ofereau cuvintele cand le asterneam. Acum cuvintele nu-mi mai sunt asa importante, ci oamenii si faptele lor. Acum am oameni. Acum am omul caruia i-am spus, “Da, imi petrec tot restul vietii alaturi de tine”. Azi nu mai sunt o nympha speriata in cautare de alte suflete speriate. Nymphetamine va spune adio si va multumesc ca m-ati citit atata amar de vreme.
Si pentru ca orice sfarsit are si un inceput...Totul se incheie cu o noua poveste ce va dura o viata