Cădere în gol

unu.

îți amintea de supernove, de tăierea respirației, de povești romantice înainte de culcare. îți era curcubeu, cer senin, umăr pe care să te sprjini și cântecul pe care adormeai seara.

nu puteai să ți-l scoți din minte. nici măcar nu voiai.

doi

nu ai avut o opțiune, nu ai putut alege, nu ai avut nimic. nimic în afară de el, de promisiunile din ochii și de pe buzele lui.

Când muzica se oprește

Sursa foto

1.

 Am încercat să dansez pe răsuflarea timpului cu tine dar am sfârșit doar împiedicându-mă. 

Te-aș fi lăsat să fi nava mea spațială dacă eu aș fi spațiul. (spațiul e negru, singur, gol - navele spațiale sunt impunătoare, frumoase, ele au o destinație.)

2.

Asta-i umbra unei amintiri, speranța unei șanse.

Puteam să ne petrecem zilele ploaioase urmărind visele din inima ta. Si poate, dacă aveam mai mult timp, am fi putut să ne oprim și să ne gândim la noi ca la o grădină. Poate așa am fi realizat că semințele sunt acolo cu un motiv. Poate atunci m-ai fi crezut că ți-am spus că ești frumos.

3.

Definiția victoriei

Știi ce e victoria? a întrebat o voce blândă din spatele ei.

Fata cu ochii stinși nu a privit în sus. Nu a putut. Nu a vrut. Întregul ei corp era tatuat cu ploaia care începuse acum câteva ore, iar părul era îmbibat în lacrimi din cer. Nu voia să-și usuce tristețea vremii pe pielea ei.

Te-am întrebat dacă știi ce este victoria. Vocea era blândă, dar puternică. Și era ceva în acel glas care o îndemna să fie atentă.

Încă nu a vorbit și un oftat dezamăgit s-a auzit din spate. Era ca și când ploaia i-a furat vocea.

Victoria e atunci când te întinzi noaptea și te rogi pentru sănătatea altora decât pentru a ta. E atunci când inima aceea rănită care te-a torturat, te vindecă în schimb. Este atunci când înveți să te ierți pe tine pentru trecut și să privești către viitor.

Ești în regulă?

Ești în regulă?
M-ați întrebat de atâtea ori și răspunsul a fost întotdeauna da. Dar sincer acum, de ce vă pasă? Ce ați face dacă răspunsul ar fi nu? Ați încerca măcar să mă ajutați?
Niciodată nu m-am gândit dacă sunt într-adevăr bine. E mai ușor să pretinzi a fi fericită decât să te gândești la toate motivele pentru care ai putea să nu fi. E mai ușor decât să mă gândesc la tine.

Încă îmi amintesc cum mi-ai luat mâna - un gest neobișnuit pentru cineva ca tine. Atunci m-am îndrăgostit și am fost fericită. Tristețea a venit mai târziu. Tristețea a venit în ziua când mi-ai spus că sunt singura din viața ta, că nu poți trăi fără mine, iar eu am știut că nu e adevărat.
Tristețea a venit în ziua când mi-ai luat inima din piept și ai purtat-o cu tine către lumea ta mizeră.

Ofilire

Sursă foto

Ai face bine să-ți amintești cuvintele astea, căci o să le zic o singură dată.

Mi-ai spus să nu-mi mai fac griji, pentru că lumea se poate descurca și singură, iar eu mă pot întoarce la gustul dulce al viselor de vară. Ți-am spus că am coșmaruri, nu vise și că dorințele mele erau departe de a mai fi îndeplinite. Poate am vrut doar să știi adevărul. Dar uram să-ți văd fața contorsionându-se de durere, doar pentru că mă iubeai prea mult.

M-am trezit cu tine scriindu-mi cuvinte în palmă. M-ai numit frumoasa din pădurea adormită și mi-ai închis pleoapele ca ale unui mort. Nu am mai deschis ochii decât atunci când soarele era mult prea sus pe cer pentru a mai fi dimineață. Și totuși nu-mi doream să o fac, însă știam că trebuie, măcar pentru tine. Mă ofilesc. Poate că nu voiam să cred cuvintele astea, dar lacrimile mele le credeau, așa că au șiroit pe obraz.