Scrieri de dragoste

Nu pot să explic ce simt. Aș spune că te iubesc dar cuvintele sunt overused și se aud diferit față de cum se simt. Nu mă învinovăți. E vina ta. Ești... dacă ar trebui să te descriu într-un cuvânt probabil că ți-aș spune indescriptibil. Tot ceea ce ești este dincolo de înțelegerea umană. Ești mult mai mult decât ar putea spuune câteva vibrații ieșite din gâtul meu. Știu că sună poate un pic cheesy dar sentimentul ăsta, crede-mă, e minunat. Să nu mai vorbesc de faptul că aș sta non-stop lângă tine de parcă ai avea un lipici magic pe haine.

Am uneori momente în care ți-aș săruta ochii așa de rău încât dacă aș face-o mi-ar fi teamă să nu-i înghit. Exprimă tot ce vrei să spui dar nu poți. Sunt o amestecătură de apusuri și umbre și se potrivesc formei feței tale la fel de bine ca o limonadă rece în mijlocul verii. Cred că o să ți se pară prea girlish ce zic acum și poate o să rânjești pe sub mustăți. Ah. și în caz că nu știai, rânjești așa des și zâmbetul tău e fermecător. Dacă aș putea, ți-aș îmbutelia toate zâmbetele iar pe etichetă aș scrie Inocență de copil. Le-aș păstra pentru momentele când o să fiu tristă, le-aș asculta atunci până când sticla s-ar goli iar eu m-aș simți mai bine. Și dacă sticla nu mi-ar fi de ajuns, încă mai am rama foto de la tine, aș porni-o și aș privi ore întregi cum se derulează fotografiile cu tine.

Suntem fericiți

Te-ai uitat. Am clipit. Ne-am întâlnit. Ai zâmbit. Ți-am zâmbit înapoi. Un cuvânt. O propoziție. O amintire. Am împărtășit. Ai ascultat. Ai împărtășit. Te-am auzit. Am sărutat.

Suntem fericiți.

Mâini împreunate. Picioare dansând. Am glumit. Ai râs. Ai cântat. Am roșit. Scările urcau vise în cer. Stelele erau destine. Mai multe cuvinte. Mai multe amintiri. Mai multe de recunoscut. Mai multe de regretat. Erai confuz. Eram dezamăgită.

Suntem fericiți.

Nu ai mai zâmbit. Nu ai mai râs. Cuvinte ieșeau nerostite. Mai multe iertări. Neatingeri. Buze crăpate. Scările urcau coșmaruri în cer. Stelele erau lumină moartă din rai.

Cea mai frumoasă zi de naștere

Of, B., zâmbești ca o prostuță uitându-te la calendar cu privirea fixată pe data de azi: ziua ta. Ai chicotit fericită și ai intrat la duș cântând veselă și pe lână ritm. Dar cui îi pasă? Doar e ziua ta! Și nu orice zi de naștere, ci prima de când te-ai mutat cu logodnicul tău. Da, da, băiatul ăla, Alfred sau Alfi sau care o fi porecla aia care nu știi încă de la ce vine. Și nici nu-ți pasă. Ți-a tot zis de luni de zile că va face ceva special de ziua ta așa că te-ai îmbrăcat într-o rochie de culoarea lui preferată, te-ai machiat discret în oglindă spunându-ți ție că astăzi vei fi frumoasă pentru el. 

~ ~

I-ai deschis ușa radiind de fericire și brusc te-ai trezit cu o felicitare mare în fața ochilor. La mulți ani, iubito! ti-a zis Alfred zâmbind. Ai luat felicitarea și i-ai întors zâmbetul. Pe ea era desenată o animație cu Superman și Superwoman luptându-se cu tipii răi și scria: La mulți ani super-iubitei mele, de la super-eroul ei! Ai rânjit bucuroasă și i-ai dăruit cea mai strânsă îmbrățișare posibilă. 

- Nu-mi mulțumi încă. O să petrec toată ziua cu tine ca să mă asigur că ăsta va fi cel mai frumos cadou pentru femei pe care îl vei primi.  

Te-a lăsat să îți iei poșeta, să te încalți, ți-a pus eșarfa și ați plecat amândoi.

Bianca, purcelul, baba și boul

Vă povestesc azi despre aventurile mele de acum câteva săptămâni în ograda bunicilor. Știți toți că atunci când vine toamna, vin și muncile câmpului. A fost la modă printre săteni atunci culesul porumbilor, deci cum să se dea mamaie în lături de la această plăcută activitate? Și cum la vârsta ei cică îi mai trebuie mișcare, că altfel  mi se anchilozează oasele, mamaie, s-a dus cu mâncarea de prânz la spinare să-și adune recolta tocmai la capătul celălalt al satului... vecin.

Pe mine mă invită, așadar, să rămân la ea acasă pentru a veghea pe bietul tataie, care nu prea mai e în toate puterile fizice și intelectuale. Și dacă tot stau de pază, să nu mă plictisesc, primesc ordin să pregătesc mâncarea de cu seară a oamenilor lihniți de foame după o zi de muncă. Despre peripețiile mele în bucătăria minusculă a lui mamaie nu am ce să vă povestesc, că atât ciorba de pasăre, cât și pilaful de orez cu cârnăciori mi-au ieșit atât de bune, că a mâncat norodul cu tot cu castroane.

Din sufletul unui câine

Către un câine:
- Să bei apă de la un izvor e mult mai gustos dacă o lași să curgă pe botic în jos.
- Familiarizează-ți nasul cu lucruri importante, fie că e păturica de acasă, resturi de mâncare sau persoana preferată.
- Protejează-i cu viața pe cei pe care îi iubești.
- Prețuiește fiecare gustare și ai grijă să dai din coadă drept mulțumire pentru fiecare os primit.
- Aleargă cel puțin o dată în viață într-un lan de iarbă mai înaltă decât tine.
- Când ești în mașină nu ezita să stai cu capul pe geam și cu limba scoasă.
- Când ești nesigur în privința chestiilor pe care le găsești de mâncare, miroase întâi. Ai fi surprins să vezi câte poți afla cu nasul.

Premieră

Probabil voi, cei care mă citiți constant, ați observat că sunt o fidelă participantă a concursurilor de blogging. Până acum în mod special m-au atras doar cele organizate de MWB și din când în când mă mai înscriam și la altele cu care mă mai ciocneam prin blogosferă. Bineînțeles că trebuiau să fie cu adevărat interesante și demne de timpul meu, care trebuie să spun că e foarte prețios. Pe lângă asta, premiile trebuiau să fie pe măsură. Așadar, toate condițiile astea fiind îndeplinite, mă puneam pe scris articolul pe tema cerută.

De ceva vreme auzisem vorbindu-se de un concurs super șmecher, cu premii foarte mari, cu lume bună și serioasă. Am văzut că se numea SuperBlog și așa cum îi zice și numele, erau înscrise numai super bloguri. M-am simțit un pic mică văzând atâtea nume mari așa că am renunțat la ideea de a-mi trece blogul în rândurile participanților.

Dragă, ar trebui să-ți amintești

1.
Lucrurile pe care le atingi se cufundă în tăcere.

Inimile pot fi întunecate, prăfuite, arse. Dar tu le iei cenușa și o arzi, arzi, arzi până când tot ce rămâne va fi doar o amintire a ghețarilor și țurțurilor.

Mă lași goală, rece așa ca tine și tot ce simt e că nu mai vreau să respir.

2.
Dragă, ai face bine să-și amintești -
Nu poți avea lumină la capătul tunelului
dacă nu ai un tunel.

Oameni cu etichetă

Îl batjocoriți, îl împingeți, îl păcăliți.
Și el acceptă tot...
Nu înțelege. Sau poate că o face dar nu reacționează cu nimic. Poate îi e teamă că ar pierde atenția - singurul lucru bun ce consideră că i l-a adus boala.
Dar e greșit. Lui nu-i trebuie atenție. Lui îi trebuie prieteni. Are nevoie de oameni care nu îl iau peste picior din cauza hainelor pe care le poartă sau a lucrurilor care îi plac; de oameni care nu îl cataloghează pentru o grimasă sau nu îi pun porecle bazate pe simptomele bolii.

Totuși nu vede unde greșește pentru că nimeni nu l-a învățat. Nimeni nu i-a spus când e momentul potrivit să se strâmbe sau că glumele cu moldoveni nu sunt binevenite lângă Prut. Nimeni nu l-a învățat că nimeni nu merită să i se spună retardat sau nebun așa cum lumea îi spune lui.
Dar ea a încercat să-i arate lucrurile astea și o va face în continuare. Mulți vor râde și de ea pentru că îi este companie. De fapt sunt sigură că deja a devenit și ea ținta glumelor răutăcioase. Dar asta nu contează pentru ea. Ceea ce spun ei e irelevant. Ei nu îi va păsa că până și el va arunca sarcasm în ea toată viața sau că uneori nu se va mai opri din vorbit despre filmele Disney. Va putea trece chiar și peste crizele lui din timpul nopții.