Badea Bianca. Un produs Blogger.

joi, 9 august 2012

Iubire amară


Problema e că pentru mine nimic nu va fi la fel de frumos precum ești tu.

Simt că sunt oarbă.

Asta m-ar speria, doar că acum știu că întreaga lume s-a întors pe dos de când te-am văzut ultima dată în visele mele iar acum tot ceea ce fac este să mă uit după tine oriunde m-aș duce, chiar dacă știu că ești la sute de kilometri depărtare. Dar tot ceea ce vreau este să îți văd zâmbetul, chiar dacă este ultimul lucru pe care o să-l fac.

Vreau să îți văd chipul căci mă obișnuisem cu singurătatea de aici. Îți aud  vocea, numele, îți simt degetele pe pielea mea și respirația pe obraz, dar nu te văd nicăieri.  Poate tot ceea ce vezi tu este o fată prostuță și aiurită, cu un zâmbet tâmp, pe care vrei să o cunoști mai bine, dar singurul lucru pe care eu îl văd este distanța de 500 km pe care nu o voi putea parcurge niciodată și persoana aflată la capătul drumului pe care nu știu dacă o s-o văd. Și lucrul cel mai rău este că știu unde-mi e inima.

Și nu e aici;
E acolo cu tine;
Nu o s-o primesc niciodată înapoi.

Muse - Uninteded
   

sâmbătă, 4 august 2012

Un joc crud


Niciodată nu o să fiu acea fată.

Nu contează de câte ori mă voi trezi dimineaţa pe canapeaua ta albă din acel apartament de la etajul doi, nu voi fi genul de fată pe care chiar vei vrea să o duci acasă. Nu contează încercările tale de a mă apropia - de parcă aş avea un câmp magnetic ce te atrage înspre mine.

Doar că.. îţi spun cu mâna pe inimă că nu am niciun câmp în jurul meu şi chiar nu sunt înclinată să cred că dragostea funcţionează aşa. Ca şi cum e ceva tangibil, pe care îl putem defini, demonstra sau teoretiza. Ca şi cum chiar sunt nişte sfori invizibile ce ne atrag unul spre altul. Ca şi când oamenii chiar pot simţi ceva pentru totdeauna. Eu incă nu conştientizez asta, din moment ce singurul lucru capabil să dureze înauntrul meu e singurătatea.

Şi totuşi... stau aici la 4 dimineaţa în braţele tale, simţindu-ţi suflul cald pe umăr, încercând să-mi dau seama ce naiba încerc să fac. Căci am impresia că fac ceva groaznic acum.

Dar mă conving me mine că tu ştii ce se întâmplă. Ce sunt eu. Ce suntem noi. Sper că ştii că eu doar aştept momentul când întreaga lume îmi va părea locuibilă din nou. Pentru că mă trezesc în fiecare zi şi nimic nu mai e cum obişnuia să fie. Nu contează dacă mă trezesc încurcată printre aşternuturile tale, ghemuită sub ale mele sau pe o saltea în camera unui ex-best-friend, sunt incredibil de singură. Chiar şi când îţi simt mâinile mângâindu-mi creştetul, nu pot să şterg toate amintirile lucrurilor pe care le credeam nemuritoare şi care acum nu mai sunt. Ştiu că m-am schimbat. De-asta când îmi şopteşti că mă iubeşti, închid ochii pentru a nu te vedea. Aşa e deja mai puţin real. Deja ai plecat. Deja doare mai putin.

duminică, 29 iulie 2012

Premiul MWB


Da, după cum vedeți, am fost recompensată cu un cadou tare drăguț din partea echipei MWB pentru câștigarea premiului de popularitate la concursul Moștenirea. Trebuie să știți că nu stă în firea mea să mă laud câtuși de puțin, dar voiam să demonstrez seriozitatea de care dă dovadă întreaga echipă, lucru despre care vorbeam și într-o postare precedentă despre concursuri online.

Premiul a constat, așa cum se observă și în imagine, într-un tricou, un magnet de frigider și o cană, toate cu emblema site-ului. Cana din păcate nu pot să o folosesc, pe motiv că mi-a fost acaparată de mami pentru imensa și obișnuita cafea de dimineață. Magnetul s-a alăturat colecției de pe frigider iar tricoul mi-a venit de minune (puteți observa, desigur :-").


Bineînțeles că nu a lipsit nici diploma, de care sunt cea mai mandră, dar ce m-a bucurat cel mai tare a fost cartea Andrei Pavel, În brațe străine, și ea unul dintre deosebiții autori din echipă. Cartea o puteți comanda de aici, iar eu v-o recomand cu cea mai mare plăcere, așa cum vă invit și pe voi să participați alături de noi la întreaga activitate MWB.

miercuri, 25 iulie 2012

Defineşte frumosul!


Ieri i-a spus că e frumoasă.

Ar fi vrut să-i spună: Eşti aşa frumoasă, aşa pură, aşa angelică. Te iubesc!
Dar de fapt i-a zis: Bună frumoaso! Mergem la film? Sună-mă!


De ce sunt replicile astea două aşa de diferite? Până la urmă, în ambele o consideră frumoasă. Dar nu aşa cum dorea ea.

Înainte şi ea îi spusese că e frumos. I-a zis că pielea îi e fină şi că părul îi e mătăsos. I-a zis că întotdeauna a vrut să-i sărute buzele roşi ca vinul. I-a spus că e frumos.

Acum.. nu mai e atât de sigură. Pentru că, până la urmă, "frumos" e un termen subiectiv. Şi chiar dacă are părul mătăsos şi buze perfecte pentru sărutat, poate să nu mai fie atât de frumos pentru ea.

Pentru el.. ea nu era mai frumoasă decât orice altă fată.

"Frumos" nu e doar un nume. Reprezintă o întreagă fiinţă.

Iar el nu mai era. Dar ea da! Când o rănea, ea plângea. Dar acum nu! Acum speră să găsească pe cineva cel puţin la fel de frumos pe dinăuntru precum e ea.

Defineşte frumosul!


Poets of the Fall - Cradled in Love
   

vineri, 20 iulie 2012

Bătrânul și marea


Stătea acolo de atât de mult timp, încât fetița se întrebă dacă nu cumva face parte din plajă, dacă algele și scoicile se înfășoară noaptea pe gleznele sale și cresc de-a lungul picioarelor sale maronii. E atât de nemișcat,  atât de împietrit, cu ochii focusați pe ceva în orizontul mării, ceva ce fata nu putea vedea. Omul avea o fața atât de indescifrabilă iar ea și-ar fi dorit să poată să-i citească gândurile.

L-a urmărit toată ziua cu colțul ochiului, dar nimeni nu a venit lângă el. Umbrele se măreau și se lungeau in jurul lui pe măsură ce soarele apunea. Fata se întreba oare ce simți când ești atât de singur și și-ar fi dorit și ea să iși poată petrece o zi întreagă pe plajă decât în compania oamenilor, mai ales a celor pe care îi cunoștea ce nu mai conteneau cu întrebările.

Omul aștepta, instinctiv aștepta și ea...

---

A fost singura care l-a văzut când și-a tăiat palma într-o scoică și cum picături de sânge îmbibau nisipul.
- Ești bine? întreabă ea în timp ce se apropia. Auzind-o, bătrânul se ridică speriat de pe scaun.
- Da. E doar o zgârietură. 
- Ar trebui să îți speli puțin rana în apă.
Fără să vrea, omul își apropie mâna de piept. Nu, nu, nu, mi-e bine așa. Nu mă duc niciodată în apă, prefer să o privesc doar.
- Pot să mă alătur? întrebă ea sfioasă, iar el acceptă. Priveau amândoi în depărtare, deși fata era prea sfioasă ca să îl întrebe ce ar fi trebuit să vadă. Când căldura devenea insuportabilă, ea intra in apă și înota. Bătrânul încă stătea acolo, fără să-și fi mișcat vreun mușchi, când ea se întorcea.
- De ce nu intri în apă? 
- Rechini. I-a răspuns el serios, întorcându-și ochii către ea. Și balene. Sunt o mulțime de creaturi marine ce așteaptă să mă înghită imediat cum vor avea ocazia.
Fata doar a ridicat din sprânceană. Cuvintele lui păreau ca poveștile de groază pe care i le spunea fratele ei seara. Îl privea ca și când își revedea bunicul, cu părul lui gri și cutele dintre ochii lui ce păreau a fi cicatrici. Pentru o secunda își imagină că propriul ei bunic nu murise acum câțiva ani, când ea era încă mult prea mică. De atunci se plimba în fiecare zi de-a lungul plajei, gândindu-se că poate omul pe care îl iubise atât de mult o să se întoarcă. Poate bătrânul din fața ei chiar era bunicul, dar sub o alta înfățișare.
- Ți-e teamă. Îndrăzni ea să observe și fără să-și dea seama, își spuse gândurile cu voce tare.
- Da, îmi este...
Nu, nu, nu avea timp de fantezii și povești de adormit copiii despre bunici pierduți. Acest om nu era cel pe care îl căuta. Bunicul ei era puternic și nu i-ar fi fost teamă de ocean. Ar fi înfruntat amândoi fiecare val, ținând-o de mânuță.

duminică, 15 iulie 2012

O viitoare eu


Cand baiatul dragut care tocmai te-a invitat la o cafea te intreaba care e formatia ta preferata, iar tu vei spune "Nickelback" (pronuntie corecta), iar el va spune "Nickelback" (pronuntie incorecta), nu-l corecta. Las-o asa, chiar daca tu stii, cand te va saruta mai tarziu si va pleca (pentru totdeauna, apropo), isi va aminti mereu de tine spunand "Nickelback".
De fapt nu. Corecteza-l. mai bine sa-si aminteasca de tine exact asa cum esti tu.
Ca tot suntem la subiectul muzica: sterge toate acele cantece. Nu trebuie sa treiesti prin versurile pe care odata un baiat francez (care te-a cerut in casatorie)  le asculta. A plecat si nu o sa se mai intoarca. Iar Gotta be somebody nu era o melodie pe care ti-o canta pentru ca insemna ceva pentru voi amandoi, ci pentru ca il amuza.
Esti neinfricata. In ciudat faptului ca ti-au trebuit 30 de minute sa-ti aduni intreg curajul pentru a trimite mesajul : Hey, voiam doar sa-ti spun ca mi-e dor de tine. In ciuda faptului ca nimic nu s-a schimbat si inca este agonie pura, sa nu incetezi niciodata a spune ce simti, sa o faci mereu, caci asta inseamna vitejie adevarata. Nu inseamna ca o sa si castigi, dar pur si simplu nu o sa regreti faptul ca ai tacut.
Vorbesti prea mult. Sa-i ignori pe toti cei care-ti vor zice asta, caci vei avea un infinit de lucruri pe care va trebui sa le impartasesti. De-asta vei continua sa scrii, sa stii. Pentru ca nu iti vei putea exprima multitudinea de senzatii pe care o sa le simti in cuvinte aruncate in aer. Ele trebuie sa ramana scrijelite undeva.
Te rog, intotdeauna sa ramai o romantica incurabila. Iar celor care iti vor spune ca esti o fire slaba, sa iti desfaci nasturii de la camasa in fata lor si sa le arati multimea de cicatrici metaforice cu care te-ai ales din trecut.

marți, 10 iulie 2012

Nu te mai iubesc


Nu pot sa plang pentru tine. Lacrimile s-ar transforma in cenusa. Si ar fi ignorate oricum.
Cand pot sa spun ca m-am saturat sa fiu data la o parte si aruncata?
Se pare ca niciodata. Sunt o persoana care nu merita sa fie amintita. Sunt doar una dintre fetele pe care le vezi pe strada si nu le mai tii minte.
Pasiunea mea este gluma ta. Iubirea mea este terenul tau de joaca.
Spui ca am probleme mintale pe care nu poti sa le rezolvi, ca exagerez prea mult si ca dependentele mele sunt stupide.
Poate sunt. Poate nu sunt.
Ti-am spus temerile mele, secretele mele, sperantele mele.
Lucruri pe care nu le-am spus nimanui.
Ai sustinut ca te-am ranit. Si cand ai plecat Te iubesc! a fost bun-ramasul tau.
Mincinosule!

vineri, 6 iulie 2012

E iubire?


Daca te-as imbratisa
Mi-ai da drumul vreodata?

Daca te-as saruta
Ai pretui momentul?

Daca te-as tine de mana
Mi-ai incalzi degetele mereu reci?

Daca voi avea nevoie de un umar
Ma vei lasa sa plang pe al tau?

Daca voi avea nevoie sa vorbesc
Chiar m-ai asculta?

Daca voi vrea sa tip
Vei tipa cu mine?

Daca va trebui sa plec
Vei veni cu mine?

Daca ma voi indragosti de tine
Imi vei prinde dragostea,
Sau o vei lasa sa loveasca podeaua?

marți, 26 iunie 2012

Concursuri online



Maria m-a intrebat ce parere am despre concursurile desfasurate pe internet: de creatie, concursuri de comentarii sau fulger (nu prea am idee cu ce se mananca), de tragere la sorti sau altele. Nu am de gand, totusi sa vorbesc despre fiecare in parte din moment ce nu stiu cam in ce constau fiecare.
De cand am eu blogul, adica de trei ani, nu mi-a placut niciodata sa particip la concursuri, asta pentru ca intotdeauna mi s-au parut subiective. Nu gasisem niciunul care sa imi satisfaca toate "mofturile" si pe care sa il consider cu adevarat corect. Asta pana cand a aparut MWB-ul. Nu, nu! Nu va ganditi ca MWB este un concurs:)) Most Wanted Blog, mai bine zis, este "o publicatie online creata de catre bloggeri, oameni cu suflet mare, menita sa fie un punct de referinta pentru blogosfera romaneasca." Dar asta este doar o definitie seaca, daca imi este permis sa spun, pentru ceea ce este de fapt MWB, tot ceea ce acest grup reprezinta, este mult deasupra unei astfel de defintii.
Dar sa revenim la concursuri. Ei bine, cei din MWB au la activ numeroase concursuri, iar aspectul cel mai important este corectitudinea. Au mai incercat unii sa se creada destepti si sa "fraudeze alegerile" , sa influenteze juriul, sa se milogeasca in stanga si in dreapta sa primeasca voturi, sa-si aduca galerii, sa fie deasupra regulamentului sau tot felul de astfel de fapte ce tin de educatie pana la urma. Ce conteaza cu adevarat este ca nimeni dintre aceste persoane nu a reusit sa treaca de cei 41 de autori ai site-ului ce au grija ca regulile sa fie respectate intocmai.
Personal, particip cu placere la la tot ce inseamna blogging interactiv: Blog Power (care deja a ajuns la editia 28), Cuvinte pe portativ, Mostenirea, (concurs anual cu tematica fixa), Monday Seven, Blogstorming si multe alte activitati ce le puteti gasi pe pagina site-ului.
Nu toate sunt concursuri, ci doar activitatati menite sa descopere bloggeri talentati si sa le scoata in evidenta capacitatile !!
Most Wanted Blog acorda in fiecare luna premii si ofera sansa de a deveni membru MWB sau cine stie, poate chiar autor:)

joi, 21 iunie 2012

Drag prieten


Drag prieten,
Consider ca e necesar sa incepem cu drag pentru ca asa am fost invatati sa scriem scrisori. Dar unii oameni incep direct cu numele persoanei, ceea ce ii face sa para suparati. Mie imi place, insa, sa ma adresez cu scump, iubit, al meu, etc.

Scump prieten,
Uneori imi imaginez ca sunt fiica unui actor, muzician sau scriitor faimos. Cat de tare ar fi?! Dar cu cat ma gandesc mai mult, cu atat realizez ca nu ar fi chiar atat de entuziasmant precum cred eu. Probabil copiii lor nu ii considera superstaruri. Si asta ma face sa-mi amintesc ca familia pe care o am eu este cel mai mare superstar.

Iubit prieten,
As vrea sa-mi traiesc viata ca intr-o carte foarte buna. Mai stiu o persoana care isi doreste asta, dar el e mult mai sincer, mai amibitios, mai frumos si mult mai atent. Sper sa ma pot controla in continuare si sa nu ii strig in gura mare ca probabil m-am indragostit de el. Abia il cunosc, dar e si asta un inceput, nu?

Frumos prieten,
Cred ca poti iubi pe cineva doar daca iti lasa putinel loc si pentru a-l putea uri cand o sa vrei. Te-ai uitat vreodata la o veche fotografie cu tine in care apareau straini in fundal si te-ai intrebat cumva oare ce fac ei in momentul de fata? Oare e ceva de viata lor sau oare mai respira?

Al meu prieten,
As vrea ca pe piatra mea funerara sa scrie: Tu urmezi! Ar putea fi ceva amuzant, dar de fapt, ar trebui sa scrie: Eu chiar mi-am trait viata. Acum e randul tau! Sper doar ca literele ingrosate sa nu coste prea mult.

Drag prieten,
Nu cred ca Dumnezeu este un El. Ce ar putea face Dumnezeu cu un penis si doua testicule? De asemenea, nu cred ca numele lui Dumnezeu este Dumnezeu. De fapt, nu cred ca este o persoana, un lucru, o fiinta, un spirit sau orice altceva. Dar cred cu tarie in orice ar fi!

Pretios prieten,
Am un asa sentiment cateodata, caci atunci cand ma uit la un strain simt ca e atat de frumos si ca l-as putea imbratisa si iubi din toata inima. Iar oamenii batrani ma intristeaza. In special cei care nu au invatat ca fericirea nu e ceva pe care o cauti si o gasesti, ci o stare care poate fi atinsa foarte usor.

Scump prieten,
Plang prea des si nu imi place asta. Iar atunci cand sunt nervoasa si cineva ma vede, daca incepe sa rada, indiferent cat de suparata sunt, o sa zambesc si eu. Si nici asta nu-mi place, caci urasc sa trec prea repede de la o stare la alta.

Oh, minunat prieten,
Daca as putea, mi-as petrece toata viata ascultand probleme altora si aratandu-le dragostea si respectul pe care il merita. Dar... nu am timp. O sa incep insa cu tine:)

Drag prieten,
Cred ca totul e conectat, deoarece, uneori, scenarii pe care nu le-am vazut niciodata apar in mintea mea dar doar pentru o secunda, apoi se ascund din nou. Mi-ar placea sa-mi traiesc viata in stiluri diferite si sa nu ma ancorez in acea rutina plictisitoare. As vrea sa intalnesc tot felul de oameni si sa invat tot atatea lucruri noi.  Vreau sa simt multe sentimente si sa gandesc multe ganduri. Dar vreau sa le traiesc doar cu o singura persoana.

Iubit prieten,
Cand scriu, timpul parca se opreste. Cand iti scriu tie, timpul nici nu exista. Si imi e mult mai bine sa scriu decat sa vorbesc.
As vrea sa invat sa cant la un instrument, pentru ca ador muzica. As vrea sa ii cant cuiva la pian.

Frumos prieten,
As vrea sa ma imbogatesc intr-o zi. Sa am o casa mare, o barca, un apartament dragut, cateva masini scumpe, o bucata de pamant, poate chiar o insula si cu multi bani agatati in copaci. Dar doar pentru o singura zi (si nu cand o sa fiu batrana). Apoi as dona totul.

Al meu prieten,
Imi vine uneori sa ma duc sa imi intreb un parinte De ce ai facut asta? De ce ne dorim copii daca viata e asa de confuza si de grea? Oare pentru a avea pentru cine trai? Un motiv pentru a simti ca existenta noastra nu e in zadar? Pentru a-i iubi atat de mult cat inima ne lasa si pentru a stii ca atunci cand ne va veni si noua randul, cineva va plange pentru noi? Nu pot sa-mi dau seama, dar sper ca atunci cand voi fi mare, copiii mei sa-mi dea raspunsul.

Drag prieten,
Imi place sa cresc, pentru ca daca nu as face-o, atunci tineretea nu ar mai avea niciun farmec. Totusi, nu cred ca o sa cresc prea mult si in gandire. Imi imaginez ca voi avea discutii cu copiii mei cand vor avea doar cateva luni. Si inca ma voi juca de-a v-ati ascunselea cand vor avea 10 ani. Ma vad dansand si cantand in fata oglinzii, poate cu sotul, invatandu-mi copiii sa spuna si altceva decat "mama" la primul lor cuvant, luand parte la momente stanjenitoare cand isi vor aduce iubitul/iubita acasa, cantand I will always love you in mijlocul unui camp ori pe malul unui lac. Ma vad spuand inca glume deocheate chiar si pe patul de moarte.

Bunul meu prieten...
Nu cred ca putem sa schimbam lumea. Nu putem sa mutam muntii, raurile sau continentele. Poate vom putea sa faurim altele, dar sa le mutam dintr-un loc in altul, sigur nu. Deci nu putem schimba lumea. Dar putem... Putem macar sa schimbam oamenii din ea.

Cu dragoste nemarginita, B.
Blog Power 27 este lansat saptamana asta cu o tema propusa de mine: Scrisoare catre...
Articole: Scrisoarea, O ultima scrisoare, Scrisoare destinata trecutului, Scrisoare catre copilarie