Ești în regulă?

Ești în regulă?
M-ați întrebat de atâtea ori și răspunsul a fost întotdeauna da. Dar sincer acum, de ce vă pasă? Ce ați face dacă răspunsul ar fi nu? Ați încerca măcar să mă ajutați?
Niciodată nu m-am gândit dacă sunt într-adevăr bine. E mai ușor să pretinzi a fi fericită decât să te gândești la toate motivele pentru care ai putea să nu fi. E mai ușor decât să mă gândesc la tine.

Încă îmi amintesc cum mi-ai luat mâna - un gest neobișnuit pentru cineva ca tine. Atunci m-am îndrăgostit și am fost fericită. Tristețea a venit mai târziu. Tristețea a venit în ziua când mi-ai spus că sunt singura din viața ta, că nu poți trăi fără mine, iar eu am știut că nu e adevărat.
Tristețea a venit în ziua când mi-ai luat inima din piept și ai purtat-o cu tine către lumea ta mizeră.



Sunt în regulă? Nu, nu cred. Nu sunt nici măcar sigură că am fost vreodată. Tu nu m-ai întrebat, tu doar ai plecat. Dar nu-i nimic, m-au întrebat alții. M-au întrebat ei, iar eu sufeream că nu ești tu, deși tu erai în toți ei.