Când muzica se oprește

Sursa foto

1.

 Am încercat să dansez pe răsuflarea timpului cu tine dar am sfârșit doar împiedicându-mă. 

Te-aș fi lăsat să fi nava mea spațială dacă eu aș fi spațiul. (spațiul e negru, singur, gol - navele spațiale sunt impunătoare, frumoase, ele au o destinație.)

2.

Asta-i umbra unei amintiri, speranța unei șanse.

Puteam să ne petrecem zilele ploaioase urmărind visele din inima ta. Si poate, dacă aveam mai mult timp, am fi putut să ne oprim și să ne gândim la noi ca la o grădină. Poate așa am fi realizat că semințele sunt acolo cu un motiv. Poate atunci m-ai fi crezut că ți-am spus că ești frumos.

3.

Punem mantii peste părțile din noi pe care vrem să le ascundem. Tu respirai cascade, găuri negre și explozii. (pe cât de mult îți plăceau lucrurile frumoase, pe atât de bun erai la distrugere).

Îmi găseam liniștea în umbrele tale, dar ele nu au fost niciodată prea iertătoare. Reușeam doar să mă pierd fără vreo busolă pe mâna ta să mă îndrume.

Și oricât de mult te iubesc, trebuie să recunosc că ne-ar fi fost mai bine ca străini.

4.

Îmi pare rău că timpul ne-a pierdut. Dacă te-aș fi ascultat, probabil ți-aș fi auzit vocea spunându-mi că mă înțelegi, că tu ești acolo, că nu ar trebui să las lumea să-mi răpească zâmbetul.

Dacă te-aș fi ascultat, probabil mi-ai fi spus că viața poate fi considerată un dans, cu diferența că în viață nu trebuie să aștepți ca muzica să înceapă.

5.

Urăsc faptul că am pierdut singurul drum care duce înapoi către tine.