Continuă să respiri, îți spune toată lumea. Dar tie îți e prea greu să-ți urmărești cicatricile, chiar și în lumina lunii. În mintea ta tu dansezi liberă, cu ochii închiși, așteptând să te ciocnești de ceva, orice. Ai urechile astupate, sângele rece ca gheața, visele întunecate, plămâni înfundați, iar ei îți spun să respiri.
Doar că acum nu mai ai timp să asculți la lucruri pe care nu le înțelegi.