Am fost goala pe dinauntru si nu am avut nimic. N-aveam timp sa respir pentru ca iubeam. Iubeam mai presus de orice. Iubeam mai presus de propria-mi viata. Aveai arma in mana. Si ai tras. Atunci m-am intrebat daca nu cumva iubirea absoluta ucide.
"Nefericirea inseamna sa nu stii ce-ti doresti, dar sa ucizi pentru acel lucru". Iti poti imagina sentimentul asta ?
Trecutul...
Dar...
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele marii.
De-al meu propriu vis, mistuit ma vaiet,
Pe-al meu propriu rug, ma topesc în flacari...
Pot sa mai re'nviu luminos din el ca
Pasarea Phoenix?
Acel dar a schimbat totul. A schimbat lumea. Ne-a schimbat pe noi.
Cunosti versurile, nu ? Bineinteles. Renasterea iubirii, regasirea, eternitatea, minunea, speranta, viitorul - totul a renascut. Intensitatea iubirii initiale; acea iubire suprema. Amplific-o de un infinit de ori. Caci acum, atat de puternica e!
Te iubesc fara "dar", fara "daca" si fara "de ce". Doar te iubesc!