Life in pictures - Macro

My life in my pictures.

La Costin gasiti mai multi participanti.

Am facut un 2 in 1 si am publicat articolul la Ora MWB.

O ultima cuvantare

Sa pasesti cu stangacie pe-un culoar aproape gol,

Ghete ude de zapada si un sentiment de “nou”,

Un ecou si-o amintire sa-ti apara pe retina

Cand privesti peretii albi sub o groasa, gri cortina.

Sali de clasa neschimbate de patine ale vremii,

Pline ochi de povesti cu multe, multe premii

Si de vise adunate pe-un sirag de dulci margele.

Toate astea chiar au fost si-nceputurile mele.

Da! Fost-am si eu un elev, plin de lucruri bune, rele,

Uneori vorbeam prea mult, alteori era tacere.

Copil cu soare-n vene, copil cu ochi de cer

Copil curios, naiv, oh, tu, copil efemer.

Asezat insa-n banca purtatoare de-amintiri,

Ma gandeam cum e afara, sa ma joc cu fluturi, mii.

Mintea mea cutreieratoare doar la mate nu gandea

Insa timpul crud si sacru niciodata nu statea.

Paseam atenti pe nori, usor sa nu-i strivim

Vise faurite incercam sa zugravim,

Vorbeam in jurul clasei, finalul asteptam,

Iar cand el a venit, parca nu mai plecam.

Frumusetea paleste ca fumul de tigara,

Educatia se-arata in tot ce ne-nconjoara.

Scriam rand cu rand pe pagini de matase

In coltul caietului, cu rime calduroase.

Toate cate le zaresti, in vechea cladire muta

Ordinare geamuri reci, doar asculta si asculta

Voci a sute de copii ce spre casa se grabesc,

Pasii lor fara de urme ii vor rasfira incet.

Oglinda

-Meriti mai mult decat atat, stii?
-Poftim?
-Am vazut privirea asta de un milion de ori. Nu  e greu sa spun ceea ce simti.
-A, da? Si cum ma simt atunci?

-Inutila. Ca si cand nu ai merita nimic din ceea ce ti-a fost oferit.
-...Nu stii nimic despre mine. Pleaca!
-Stiu ca meriti o a doua sansa.
-Si mai exact cum de stii tu asta? Nu ma cunosti si nu stii prin ce am trecut.
-Dar poti sa-mi spui.
-Nici macar nu-ti stiu numele.
-Si?
-Si nu vreau sa vorbesc despre asta. Vreau doar sa ies de aici.
-Nimeni nu merita sa sufere.
-...
-Si toti meritam sa fim iubiti.
-Pleaca odata!
-Stii ca esti frumoasa?
-Poftim?!
-Nu ti-a spus nimeni asta?
-Nu.
-Ei bine, multi ar fi trebuit sa o faca. Inseamna ca au fost orbi.
-Mda...
-Toti merita o a doua sansa.
-Chiar si eu?
-Bineinteles.
-Dar nici macar nu-mi stii povestea.
-Nu e nevoie.
-Poate am facut ceva teribil.
-Regreti?
-Da...
-Atunci te iert.
-Dar..
-Acum tu trebuie sa te ierti.
-Multumesc...
-Ramas bun!
-Stai...
-Da?
-Ai spus ca ai vazut privirea asta de un milion de ori. Unde?
-In oglinda.


Am avut onoarea de a primi cele mai multe voturi la editia trecuta, pentru articolul Probleme in paradis, asa ca a trebuit sa aleg tema pentru BlogPower22: Cuvinte cu mine. Ce mi-as adresa daca m-as intalni cu sufletul meu? Pentru ce m-as certa? Pentru ce m-as lauda? Mi-as ierta greselile? Pana acum au fost inscrise doar articolele: Taceri printre cuvinte, Vreau sa-mi impart viata cu MINE si Intalnirea lui IO cu EU

Printre randuri

Nu o sa-ti spuna nimeni despre noptile cand o sa plangi, cand o sa tipi, o sa blestemi si o sa arunci cu servetele umede in monitor. Nu o sa-ti spuna nimeni de cate ori vei dori sa arunci creionul sau stiloul la cosul de gunoi sau sa stergi cu guma tot.

Nu o sa-ti spuna nimeni despre momentele in care vei scrie ca o nebuna randuri pe care nimeni nu le va vedea, nu le va aprecia, nu le va intelege. Nimeni nu va spune altceva in afara de dragut sau frumos, cuvinte care nici nu se apropie de ceea ce ai simtit tu cand le-ai scris. Iti vor spune doar cum te vei simti in momentul in care vei straluci ca un zeu ce abia a creat lumea. Doar atat!

Nu iti vor spune cum te vei simti cand acea stralucire nu va fi de ajuns. Nu iti vor spune ca poate niciodata nu va fi de ajuns. Intotdeauna va exista cineva care va fi mai bun, cineva mai laudat, cineva care iti va lua stralucirea.

Nu iti vor spune despre orele lungi, orele tarzii, orele in care vei deveni surda in fata ticaitului ceasului si iti vei auzi doar respiratia. Nu iti vor spune despre noptile in care vei zacea intinsa peste mormane de ciorne aruncate.  Sau despre toate diminetile ce te vor prinde consumand penita stiloului.

Nu iti va spune nimeni ca va trebui sa furi timpul destinat altor lucruri; sau ca atunci cand vei pune creionul jos va fi la fel de agonizant ca si cum ti-ai pierde mana intreaga. Nu iti vor spune ca va trebui sa treci prin asta de multe ori.

Nu iti vor spune ca uneori, inspiratia nu va fi acolo. Dar ca va trebui sa o gasesti oricum.

Nu iti vor spune ca unele lucruri nu sunt corecte. Ca uneori popularitatea e cea care conteaza, nu aptitudinile; ca uneori aptitudinile conteaza, nu talentul; ca uneori talentul conteaza, nu efortul. Si ca uneori efortul este singurul lucru pe care il ai.

Nu iti va spune nimeni ca poate nu vei fi niciodata respectata; ca te vei simti ca un unicorn in mijlocul unei multimi: o curiozitate frumoasa pe care multi o vor suspecta, insa, ca fiind falsa.

Nu iti vor spune ca singura cale prin care vei castiga respectul altora este sa te respecti pe tine insati, sa-ti respecti aptitudinile si abilitatile. Si ca uneori, facand asta, va fi unul dintre cele mai grele lucruri.

Nu iti vor spune lucrurile astea, pentru ca, in final, nu vor avea nicio importanta.
If you love it, you'll do it anyway.

Articol inscris la Concursul Mostenirea

Editia 2012 - Categoria: Creatii literare

Probleme in paradis

Este frumos, nou, neexplorat. El a vrut sa o sarute inca de cand a vazut-o prima data, acum o saptamana, si a cazut prada unei incredibile atractii.
-Nu ! ii spune ea, miscandu-si mainile in jurul gatului lui, sugerand un da subconstient. Nici macar nu stii culoarea mea preferata. 
-Rosu. Banuieste el, probabil incorect.
-Si cati caini am? 
-Doi, zice el razand, dandu-si seama ca a nimerit.

--

Soarele straluceste in dimineata urmatoare intr-un mod mai mult artificial. Confuza, dar fericita, se ridica si se duce in varful degetelor sa-l sarute de ramas-bun.
-Daca o sa te mai vad vreodata... o intrerupe el cu un sarut.
-Cand o sa ma mai vezi. Cand , nu daca.
Ziua urmatoare, cand ea cerea comanda unui client, el intra in local si comanda un expresso lung.

--

A durat o luna pana sa inceapa sa se intalneasca oficial, si inca doua pana ca el sa spuna primul te iubesc.
In schimb, ei ii luase doar o ora sa-si dea seama ca el va fi cel ce ii va schimba viata pentru totdeauna.

--

-De ce nu mai scrii? o intreaba el, stand pe scaunul alaturat. Ea pune stiloul jos si ofteaza.
-Nu-mi vine nimic in minte. Parca nu mai am cuvinte.
Dupa ce mai ia o gura de cafea, ii spune: Ai incetat sa scrii cand m-ai intalnit pe mine.
Ea se uita in gol, fara sa confirme sau sa nege. In schimb, se ridica, se aseaza pe genunchii lui si ii promite ca va incepe iar sa scrie. Apoi un zambet larg ii apare pe fata: Inca ma vei mai privi cu ochi buni cand voi fi o autoare celebra?:D Dand sa se ridice, el isi infasoara mainile in jurul taliei ei spunand:
-Pai... vei fi sotia mea, deci cred ca da.

--

-Meriti mai mult. ii spune el. Sunt un nimic, un nimeni. Tu meriti ceva..perfect.
-Dar eu nu vreau perfectiunea, te vreau pe tine.

--

Certuri din ce in ce mai frecvente au inceput sa apara. Cea mai recenta a lasat-o aproape fara suflare. Amandoi fusesera fanatici, condusi de nervi si de durere. Nu-si putea permite sa-l piarda asa dupa ce luptase atat de mult sa-l pastreze.
-Am inceput sa fumez iar, rasuna cuvintele lui in linistea camerei. Neputand sa-i raspunda, ele au ramas plutind in aer.
Ceva ce nici macar nu mai trebuie sa rosteasca cu voce tare: Sunt slab.
Ceva la care nici nu mai trebuie sa raspunda cu voce tare. Stiu...

--

Nu se mai putea opri din sarutari. Se simtea din nou iubita, fericita si in siguranta. Dar simtea ca din partea lui ceva nu mai e la fel.
-Esti sigur ca vrei sa facem asta? Chiar vrei sa locuiesti cu mine? Pentru totdeauna? il intreaba mai nesigura pe vocea ei, ca niciodata.

-Nu mai conteaza acum, asa e? sparge el din nou tacerea, luandu-si o haina pe el. Nu ar fi trebui sa facem asta. Poate ar trebui sa luam o pauza.
Atunci ea si-a dat seama de toata vulnerabilitatea ei..."Deci chiar conteaza.." se gandeste in timp ce el se incalta si pleaca. "Conteaza mai mult decat orice."

--

Sambata asta parea ca orice alta sambata din cele 18 luni in care au fost impreuna. El stand pe scaun, bandu-si cafeaua, ea incercand sa lege doua fraze pe o hartie.
-Uite, imi pare rau... spune el fortat. Asta nu va merge. Am nevoie de libertate. Nu pot sa ma ingrijorez acum si de relatia noastra. Vocea lui parea mai straina decat oricand.
Ea ramane cu privirea fixata pe cuta dinspre sprancenele lui.
-Nu vreau sa termin asta ca intr-una din scrierile tale. Dar stiu ca intr-o zi vei face un milion de euro din romanul in care vei spune despre cum ti-am frant inima.
-Ai promis ca nu tu vei fi cel care o va frange. Se straduieste ea in disperare sa lege literele intre ele, simtindu-se penibil, dar nestiind cum sa reactioneze.
-Am spus minciuni...
Se uita la barbatul din fata ei, un barbat pe care credea ca il cunoaste si se gandeste ca poate asta e singurul adevar pe care el i l-a spus vreodata. Cheile de la masina o taie in palma, colierul ii e prea strans la gat. Isi priveste viata distrugandu-se, asa cum cineva priveste un accident de masina cu o curiozitate morbida.
-Cred ca vei regreta ca faci asta. Articuleaza incet cuvintele si incearca cu greutate sa faca un pas catre usa.
-Probabil.
-Atunci de ce o faci?
-Pentru ca acum nu regret.

--

Intr-o zi va intalni un barbat uimitor, frumos, nou, neexplorat. O va saruta si o va tine de mana in public, va stii ca violet e culoarea ei preferata si ca acum are doar un caine. O va iubi. Nu o va dezamagi. Nu o va parasi exact cand totul era asa intunecat. Si alaturi de el va reusi sa treaca peste dezamagirea de acum.

Si pune stiloul jos...

Acesta postare am inscris-o la Blog Power 21, unde tema a fost aleasa de Doamna Carmen, castigatoarea editiei trecute. Tema per ansamblu este despre dezamagirile pe care le-am experimentat. Am ales sa vorbesc despre un moment deziluzoriu fictiv, caci reale am trait destul de multe si nu stiu cat vreau sa-mi amintesc de ele. E printre primele mele povestioare. Nu dati cu pietre:)) S-au mai inscris Losty, Zhao,Cry

Dorinte neimplinite

Denisa m-a facut datoare cu o leapsa simpatica, dar un pic cam trista atat pentur mine, cat si pentru ea, se pare.
Trebuie sa va povestesc despre cateva dorinte ce nu mi s-au implinit. Nu prea as mai vrea sa imi amintesc, dar sper sa nu incep iar sa fac o tragedie din ele.

1. Imi doream sa devin un detectiv renumit sau un criminalist bun. Din pacate toate portitele acestui vis s-au inchis. O sa urmez o cariera mediocra in inginerie, incepand cu Politehnica.

2. Mi-am dorit de multe ori ca timpul sa stea pe loc; ca unele momente sa dureze o vesnicie; ca unele lucruri sa nu se termine niciodata. Mi-am dorit sa-i pot fura timpului clipe si sa mi le insusesc oricand doresc. Nu am reusit niciodata...

3. Imi doream sa studiez in Anglia. E o dorinta inca neimplinita, dar nu se stie unde ma va purta vremea.

Acum... am preluat de la Lady*izuh o idee draguta:
Am o poza, da-mi gandurile tale!

Ce va inspira?