Badea Bianca. Un produs Blogger.

luni, 7 mai 2012

Probleme in paradis


Este frumos, nou, neexplorat. El a vrut sa o sarute inca de cand a vazut-o prima data, acum o saptamana, si a cazut prada unei incredibile atractii.
-Nu ! ii spune ea, miscandu-si mainile in jurul gatului lui, sugerand un da subconstient. Nici macar nu stii culoarea mea preferata. 
-Rosu. Banuieste el, probabil incorect.
-Si cati caini am? 
-Doi, zice el razand, dandu-si seama ca a nimerit.
--

Soarele straluceste in dimineata urmatoare intr-un mod mai mult artificial. Confuza, dar fericita, se ridica si se duce in varful degetelor sa-l sarute de ramas-bun.
-Daca o sa te mai vad vreodata... o intrerupe el cu un sarut.
-Cand o sa ma mai vezi. Cand , nu daca.
Ziua urmatoare, cand ea cerea comanda unui client, el intra in local si comanda un expresso lung.

--
A durat o luna pana sa inceapa sa se intalneasca oficial, si inca doua pana ca el sa spuna primul te iubesc.
In schimb, ei ii luase doar o ora sa-si dea seama ca el va fi cel ce ii va schimba viata pentru totdeauna.

--
-De ce nu mai scrii? o intreaba el, stand pe scaunul alaturat. Ea pune stiloul jos si ofteaza.
-Nu-mi vine nimic in minte. Parca nu mai am cuvinte.
Dupa ce mai ia o gura de cafea, ii spune: Ai incetat sa scrii cand m-ai intalnit pe mine.
Ea se uita in gol, fara sa confirme sau sa nege. In schimb, se ridica, se aseaza pe genunchii lui si ii promite ca va incepe iar sa scrie. Apoi un zambet larg ii apare pe fata: Inca ma vei mai privi cu ochi buni cand voi fi o autoare celebra?:D Dand sa se ridice, el isi infasoara mainile in jurul taliei ei spunand:
-Pai... vei fi sotia mea, deci cred ca da.
--


-Meriti mai mult. ii spune el. Sunt un nimic, un nimeni. Tu meriti ceva..perfect.
-Dar eu nu vreau perfectiunea, te vreau pe tine.
--
Certuri din ce in ce mai frecvente au inceput sa apara. Cea mai recenta a lasat-o aproape fara suflare. Amandoi fusesera fanatici, condusi de nervi si de durere. Nu-si putea permite sa-l piarda asa dupa ce luptase atat de mult sa-l pastreze.
-Am inceput sa fumez iar, rasuna cuvintele lui in linistea camerei. Neputand sa-i raspunda, ele au ramas plutind in aer.
Ceva ce nici macar nu mai trebuie sa rosteasca cu voce tare: Sunt slab.
Ceva la care nici nu mai trebuie sa raspunda cu voce tare. Stiu...

--

Nu se mai putea opri din sarutari. Se simtea din nou iubita, fericita si in siguranta. Dar simtea ca din partea lui ceva nu mai e la fel.
-Esti sigur ca vrei sa facem asta? Chiar vrei sa locuiesti cu mine? Pentru totdeauna? il intreaba mai nesigura pe vocea ei, ca niciodata.

-Nu mai conteaza acum, asa e? sparge el din nou tacerea, luandu-si o haina pe el. Nu ar fi trebui sa facem asta. Poate ar trebui sa luam o pauza.
Atunci ea si-a dat seama de toata vulnerabilitatea ei..."Deci chiar conteaza.." se gandeste in timp ce el se incalta si pleaca. "Conteaza mai mult decat orice."
--


Sambata asta parea ca orice alta sambata din cele 18 luni in care au fost impreuna. El stand pe scaun, bandu-si cafeaua, ea incercand sa lege doua fraze pe o hartie.
-Uite, imi pare rau... spune el fortat. Asta nu va merge. Am nevoie de libertate. Nu pot sa ma ingrijorez acum si de relatia noastra. Vocea lui parea mai straina decat oricand.
Ea ramane cu privirea fixata pe cuta dinspre sprancenele lui.
-Nu vreau sa termin asta ca intr-una din scrierile tale. Dar stiu ca intr-o zi vei face un milion de euro din romanul in care vei spune despre cum ti-am frant inima.
-Ai promis ca nu tu vei fi cel care o va frange. Se straduieste ea in disperare sa lege literele intre ele, simtindu-se penibil, dar nestiind cum sa reactioneze.
-Am spus minciuni...
Se uita la barbatul din fata ei, un barbat pe care credea ca il cunoaste si se gandeste ca poate asta e singurul adevar pe care el i l-a spus vreodata. Cheile de la masina o taie in palma, colierul ii e prea strans la gat. Isi priveste viata distrugandu-se, asa cum cineva priveste un accident de masina cu o curiozitate morbida.
-Cred ca vei regreta ca faci asta. Articuleaza incet cuvintele si incearca cu greutate sa faca un pas catre usa.
-Probabil.
-Atunci de ce o faci?
-Pentru ca acum nu regret.
--


Intr-o zi va intalni un barbat uimitor, frumos, nou, neexplorat. O va saruta si o va tine de mana in public, va stii ca violet e culoarea ei preferata si ca acum are doar un caine. O va iubi. Nu o va dezamagi. Nu o va parasi exact cand totul era asa intunecat. Si alaturi de el va reusi sa treaca peste dezamagirea de acum.

Si pune stiloul jos...

Acesta postare am inscris-o la Blog Power 21, unde tema a fost aleasa de Doamna Carmen, castigatoarea editiei trecute. Tema per ansamblu este despre dezamagirile pe care le-am experimentat. Am ales sa vorbesc despre un moment deziluzoriu fictiv, caci reale am trait destul de multe si nu stiu cat vreau sa-mi amintesc de ele. E printre primele mele povestioare. Nu dati cu pietre:)) S-au mai inscris Losty, Zhao,Cry

39 comentarii:

  1. Cât de frumos ai scris :x îmi place mult muult. :x

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai ideea ce tare e postarea asta?
    Imi plac lucrurile profunde si a ta e cu mult peste
    Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  3. Off, daca si in paradis sunt probleme...:-<
    Si mie imi place foarte mult! Se vede ca stii sa captezi atentia cuiva prin modul cum scrii!
    Frumos!:D

    RăspundețiȘtergere
  4. de unde atata imaginatie :-? la tine deluzoriu si fictiv se pretinde verosimil ;))

    RăspundețiȘtergere
  5. Reusita poveste. :) Cred ca atunci cand ai timp ai putea s-o dezvolti pe alocuri si sa vezi ce iese.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiu daca mai merita continuata. Cred ca povestea lor e mai bine ca s-a terminat definitiv.

      Ștergere
  6. Un articol frumos care mi-a plăcut. Să ai o zi liniştită şi plină de împliniri.

    RăspundețiȘtergere
  7. ce pietre dragule? ce pietre? cristal, poate!... e frumoasă tare povestea ta. violet deci, da?
    felicitări şi maaari îmbrăţişări pisiceşti, te-am citit cu plăcere, cu drag! şi presimt că până duminică, la vot, te voi mai citi de câteva ori!

    RăspundețiȘtergere
  8. :| Wow!!! Sunt cam fara cuvinte.. Stii, imi amintesc cu greu perioada trecutului din viata mea, probabil inca ma doare, desi o recunosc cam greu.... Offf...:( Ce e al nostru e pus deoparte!

    RăspundețiȘtergere
  9. Mm..am ramas cam fara cuvinte.

    RăspundețiȘtergere
  10. Sunt incantata ca ti-a placut asa mult:D

    RăspundețiȘtergere
  11. Pai asa te-a invatat Dana?!? Indemnul era sa nu dam cu rosii :))
    Lasand gluma la o parte, frumoasa poveste.. si chiar cand vei deveni o scriitoare celebra te voi privi cu ochi buni :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Era fictiva povestea, nu voi ajunge eu o scriitoare celebra in veci :))

      Ștergere
  12. Destul de interesant :)
    Exista si momente ca astea in care simtim cum toate cad in jurul nostru :(

    RăspundețiȘtergere
  13. Eu zic sa lasi facultatile de real si sa te pui pe treaba cu scrisul :D
    E a treia oara cand citesc postarea ta si ma regasesc in cateva fraze. NU in cele cu mutatul :)))
    De fapt, cred ca toti ne regasim la un moment dat.

    RăspundețiȘtergere
  14. Aaa..am probleme cu netul, nu stiu exact daca ai primit commentul. Il mai las o data :D

    Eu zic sa lasi facultatile de real si sa te pui pe treaba cu scrisul :D
    E a treia oara cand citesc postarea ta si ma regasesc in cateva fraze. NU in cele cu mutatul :)))
    De fapt, cred ca toti ne regasim la un moment dat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. SI eu am avut probleme cu netul de la vreme. Imi pare rau sa te dezamagesc dar nu pot sa-ti ascult sfatul. Scrisul este si va ramane mereu un hobby, o metoda de a scapa de toate. Sigur nu as putea sa ma specializez pe asta.
      Toti am avut relatii cu suisuri si coborasuri asa ca mai mult ca sigur toti ne regasim in astfel de povesti.

      Ștergere
  15. Superb...ma regasesc in cuvintele tale.Ceea ce mi se pare ciudat este ca nu ma regasesc nici in "el" nici in "ea" ci in acea persoana care tu spui ca o sa apara si va vindeca dezamgirea.Acum imi dau seama ca este greu sa fac asta....

    Felicitari..m-a "atins" ce ai scris!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate este greu sa faci asta, dar cred ca e si minunat in acelasi timp. Sa stii ca vindeci suferinta cuiva este un lucru fantastic iar tu cred ca ai reusit s-o faci excelent.

      Ștergere
    2. E foarte greu.Cand iubesti cu adevarat simti orice durere a persoanei iubite si cand auzi ca sufera din cauza trecutului suferi de 2 ori mai mult.Un sentiment pe cat de ciudat pe atat de urat.Foare putini cred eu ca ar intelege.Insa ai dreptate,este si minunat.Ma bucur ca sunt ceea ce sunt in viata "ei" si ca impreuna traim iubire.

      Succes!

      Ștergere
    3. Imi place sa vad oameni care se iubesc asa de mult. Succes si voua!

      Ștergere
  16. Mi-a placut povestea ta. Mi-a placut felul cum ai reusit sa gradezi actiunea...ca sa zic asa. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  17. Nymph, in ziua votului macar, dezactiveaza moderarea comentariilor, te rog.
    Am comentat, si nici nu stiu daca a reusit sa fie trimis comm-ul pt. ca net-ul imi face fite.
    Spuneam ca imi place mult felul cum ai gradat actiunea povestii tale de iubire,de la elanul inflacarat al primei intalniri la dezamagirea ultimei... De aceea voi vota articolul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc elly si pentru vot si pentru comentariu. Te pup!

      Ștergere
  18. Imi place foarte mult..mai ales finalul :D mereu exista speranta ca exista ceva "mai bun"

    RăspundețiȘtergere

Va ascult!