Badea Bianca. Un produs Blogger.

duminică, 27 ianuarie 2013

Ce vreau de la tine


Nu vreau să fiu doar o fată pe care ai putea să o ai. Nu vreau să fiu cea pe care ai putea să o săruţi, cea pe care poate ai iubi-o sau cea cu care te-ai întâlni doar pentru o aventură. Nu vreau să fiu co-autorul minciunilor tale și autorul păcatelor tale. Nu vreau să fiu singură în fiecare sâmbătă seara, nu vreau să pierd timpul așteptându-te și mai mult ca sigur nu vreau să fiu doar o colegă de clasă pe care o mai ajuți din când în când la teme.

Vreau să fiu fata pentru care vei lupta. Vreau să traversezi oceane și focuri trei zile și trei nopți doar ca să ajungi la mine. Vreau să fiu așa de irezistibilă încât să înfrunți furtuni ca să mă săruți, să mă iubești, să-mi miroși părul, să-mi spui că îți amintesc de cel mai frumos răsărit din lume. Vreau să fiu fata care e mereu în preajma ta. Vreau să mă tratezi ca pe o prințesă... Ba nu, vreau să mă tratezi ca pe o regină.

miercuri, 23 ianuarie 2013

Poem fără cuvinte

I-am spus că mi-e dor de ea și a și a doua zi a apărut pe o pană de pasăre într-un stol de cocori.
Era legată cu fundiță roșie între paginile ziarului meu de dimineață și mă întrebam dacă va rămâne așa frumoasă pentru totdeauna.
I-am spus că o iubesc și mi-a zâmbit timid; ador cum sună numele meu pe buzele ei, limba ei rostind fiecare silabă dulce și apăsat, ca și cum mi-ar savura întreaga semnificație a numelui.
E întruchiparea unei melodii, a unei poezii și e atât de frumoasă că nu mă pot îndura să o sărut, la fel cum nu mă pot îndura să nu o fac.
Pot să te ating? m-a întrebat; și i-am răspuns hotărât că da.
Promiți că n-o să mă crezi o ciudată? și bineînțeles că am promis.

vineri, 18 ianuarie 2013

Despre oameni


Fata plinuță se uită cu ură
La fata slăbuță cu altă alură.
Iar fata slăbuță se uită-napoi
La fata plinuță cu ochi de vulpoi.

Plinuța vrea un gât subțire,
Slăbuța-i plină de mâhnire
Că n-are sâni prea mari, frumoși,
Ca ai plinuței, cei făloși.

Plinuța se gândește amar
La talia ei, mare coșmar!
Și-ar vrea silueta slăbuței
S-o fure măcar o zi, drăguței.

Dar între atâtea secrete ascunse
În ochii slăbuței surprinse,
Plinuța nu știe de fapt
Durerea din sufletul mat

Și viața slăbuței - corvoadă,
Căci lumea o strigă schiloadă.
Efortul ei intens depus
Să aibă corp exact opus.

Fetele plinuțe le-invidiază pe slăbuțe,
Le cred doar niște fâțe,
Dar ele de fapt doresc
Forme pline, ce nu le definesc.

joi, 10 ianuarie 2013

Fetele sunt groaznice

Dacă aș fi știut ce urma să se întâmple în acea zi, probabil că m-aș fi despărțit de el prin telefon. Nici măcar nu e problema mea, e problema lui. A întârziat. Mereu întârzie. Nu așa mult, dar nu contează. Întârziase și știa că o să mă supăr. Dar nu eram supărată pentru că știam că tot ceea ce o să-i spun va fi: S-a terminat. Nu vreau să te mai văd vreodată, mă dezguști, mă despart de tine.
Așa că nu m-a deranjat că a întârziat 5 minute sau o oră sau oricât. Nu m-a deranjat pentru că eram sigură că aia va fi ultima dată. (Mi se face rău când mă gândesc, eram așa de aproape!)

Să continuăm... Stăteam pe terasa cafenelei înainte ca soarele să apună. Îmi amintesc perfect. Încă simt cum razele îmi băteau în ceafă. La masa alăturată era o doamnă cu o pălărie imensă și cu un cățel lățos la picioarele ei. Parcă îl și aud lătrând. De fapt, de oricâte ori aud un câine lătrând, îl aud pe acel câine și iar îmi amintesc de cumplita după-amiază.

vineri, 4 ianuarie 2013

Oameni frumoși


Oameni frumoși, îi vezi și îi crezi,
Dar sunt bolnavi, ca omizile-n livezi.
Și urlă, și țipă, și vor să accept,
Și umblă târâș, cu găuri în piept.

Încearcă să te tragă, încearcă să-mpingă,
De-oroarea ce-o au vor să te convingă.
Se uită la tine, cu scârbă ascunsă,
Vino! îți zic, cu privirea lor plânsă.

Și tu îi admiri, n-ai nicio bănuială
Că sub pielea lor albă se-ascunde-o crudă boală.
Și viermi lipicioși ce intră-n a lor carne
Putredă, stricată și plină de larve.

Te-nvață să trăiești și cum să fii ca ei;
Dar respirația lor strică limpezimea apei.
Închiși în oglinda sufletelor spurcate,
Îngropați în boala numită vanitate.

Te zbați, te agiți, din cursă vrei să ieși,
Prezența lor sumbră vrei s-o ocolești.
Dar deja te afunzi în smoala cea negră
Și viața-ți devine o dulce corvoadă.