După ceva timp un alt geniu al lumii preistorice s-a gândit să atașeze descoperirea colegului său inginer la un șasiu. Cum fierul nu se aflase încă, minunatele roți legate de un șasiu de lemn au format o căruță. Deci da, vă vine să credeți sau nu, inițial eu eram o căruță. Chiar și în ziua de azi mai am rude îndepărtate ce nu au renunțat la grelele percepții de viață din trecut. Asta e problema cu generațiile vechi: nu se pot adapta cerințelor din prezent.
După alte câteva mii de ani și de mici ajustări, prin secolul 18 cineva mi-a adus în design în ceva cu totul nou: un motoraș cu aburi. Dacă până atunci mă simțeam ca o sclavă a oamenilor, în momentul acela am fost foarte mândră de ei și de noua mea achiziție. Au urmat fel și fel de îmbunătățiri, de la motoare cu ardere internă până la motoare electrice.
Am ajuns în prezent pe mâinile unor oameni ce par a fi urmașii geniilor din trecut ce au pus bazele a ceea ce sunt acum. Am ajuns în grija celor de la Toyota. Ei sunt cei care m-au șlefuit, m-au aranjat, m-au îmbrăcat până am ajuns ceea ce mi-am dorit întotdeauna.