Trandafiri

Iubești prea mult. Mi s-a spus în vis de către un om cu inima sângerândă și o coroană de spini. Ventriculele i se prăbușeau, bătându-i slab în pieptul plăpând. Mă privea cu ochi mari ce aproape îi corodau pe margini iar mâinile aspre mirosind a fum de țigară stăteau pe umerii mei, ținându-mă pe loc.

Pentru prima dată am realizat că e mort. Inima lui plină de mărăcini s-a uscat atunci când iarna a ucis trandafirii. Tatăl meu, era acoperit de spini.



Îmi strânge umerii, prea tare. Semeni cu mama ta, să știi, îmi șoptește cu ochii privind spre grădină la trandafirul galben ce îl plantasem pentru el. Am iubit-o prea mult. Și avea lacrimi în ochii fără viață, lacrimi grele ce îi cădeau pe obrajii uscați și apoi se rostogoleau pe iarba de sub noi.

Nu știam ce să spun așa că m-a gândit la trandafir, la ea. Cred că anul acesta o să arunc flori pe valurile mării pentru ca petalele să devina grele ca plumbul și să se scufunde, acoperindu-i pleoapele. Și am plâns și eu pentru că mama mea se află în ocean, împrăștiată la fel ca acele petale, iar tatăl meu e atât de mort precum e și ea.

Și eu am iubit-o. i-am șoptit cu un zâmbet vag și șters pe chip. Doar că eu iubesc toată lumea la fel de mult cum am iubit-o pe ea. I-ar fi plăcut asta. Întotdeauna îmi zicea că am o inimă mare și că ar trebui să o împart. Am zâmbit mai larg când mi-am amintit cum i-am spus odată mamei că iubesc oamenii. Atunci m-a îmbrățișat. Știam amândouă că o să fiu rănită într-o zi. Iubesc toți oamenii pe care îi cunosc și pe care o să îi întâlnesc vreodată. Mi-aș dori să le dăruiesc tuturor câte o bucățică din mine, indiferent dacă e ceva fizic sau doar ceva dinăuntrul meu nevăzut nimănui. Vreau ca ei să știe că cineva îi iubește.

Își mută privirea de la trandafir la mine și îmi zice : Tu, fetițo, o să ai mult de suferit.

Știu, același lucru mi l-a zis și mama. Dar sunt în regulă cu asta.

Îl îmbrățișez repede și alerg către trandafir. Tata își aprinde ultima țigară dar o stinge și o ascunde atunci când mă întorc la el cu mâinile tăiate de spini dar pline de trandafiri. I le așez pe piept, lângă pământul ce mai avea puțin și-l înghițea.

Să știi că te iubim amândouă.