America 2014

America mă enervează.

Din primele momente pe pământ american m-am simțit mai mult într-o lume extraterestră decât pământeană. Toată lumea mă întreba care-i scopul vizitei și nu mereu într-o manieră draguță. Am trecut prin tot felul de controale, pe la tot felul de ofițeri din aeroport care mai aveau un pic și îmi descoseau răspunsuri pe care nici cea mai bună prietenă a mea nu le știe. Zău? N-am venit să arunc o bombă în aer, credeți-mă pe cuvânt! Dar zâmbeam cu cea mai prietenoasă față pe care o puteam afișa în combinație cu durerea de stomac de la cuș-cuș-ul din avion și încercam să nu par frustrată, nervoasă și nerăbdătoare.
Proceduri, linii de așteptare, întrebări de probă, ștampile și semnături, verificări de securitate, pașapoarte, amprente, body scan iar la final obișnuitul Welcome to United States!

America mă amuză.

Nu mai suntem ce am fost odată

Nu știu ce vreau să spun când îmi spui că nu știi ce am spus. Implicaţiile fiecărei propoziţii rămân în atmosferă ca lumina unui neon după ce s-a stins. Apoi gândurile mele plutesc în aer confuze cum după atâtea indicii, încă nu ai idee ce am vrut să spun. Cum după atât de mult timp, atâtea vorbe împărtășite, atâtea minute împreună, încă nu pricepi? Înca nu mă cunoști.

Asta e partea în care trebuie să îți reamintesc că nu voi fi nciodată cu adevărat a ta dacă nu reușeși să faci asta.

Poate că nici nu voi fi vreodată a cuiva pentru că nu există vreo frază suficient de simplă încât să mă facă să rămân. Două cuvinte și opt litere nu sunt de ajuns să mă țină în brațele tale pentru totdeauna. Și nu există vreo idee atât de complexă încât să mă arunce în mrejele dragostei pentru a rămâne captivă acolo.

De ce rămân în blogosferă

Am observat mulți oameni explicând de ce au blog și de ce scriu. M-am întrebat și eu asta și mai ales de ce continui să scriu aici chiar și după 5 ani de când am făcut-o prima dată. Răspunsul mi-a venit repede: sunt aici să învăț, să împărtășesc gânduri, să dau și să primesc sfaturi, să fiu eu.
Atât de puține cuvinte care invoca o lume de posibilități. Invoca un destin.

Am suferit. Așa cum au făcut-o mulți alții la un moment dat. Dar cred că toți suferim pentru un motiv: să ne maturizăm, să devenim ceea ce ne este scris. Refuz să cred că suferim doar pentru că trebuie să o facem.

Sunt încă în blogosferă pentru că aici am găsit atât de mulți oameni care îmi acceptă firea fără ezitări. Sunt aici pentru că am de la cine învăța. Nu sunt judecată pentru ceea ce nu am. Sunt acceptată pentru ceea ce am de oferit. În fiecare zi aici aflu mai multe despre mine și despre oameni. Așa mă schimb. Și cel mai frumos lucru este că și eu provoc schimbări la oameni. În bine sper eu.

Lecții de viață din jocuri video

Sursă foto

1. Viața ar trebui să vină cu un buton de pauză.
2. Oamenii extraordinar de frumoși sunt răi.
3. Calea cea mai rapidă nu e întotdeauna cea mai sigură.
4. Indiferent de câte ori ai salvat prințesa, mereu va trebui să o faci încă o dată în runda următoare.
5. Războiul ar trebui să fie purtat așa încât să câștige mereu dreptatea.
6. Poți să furi oricâte mașini vrei, căci poliția va înceta urmărirea odată ce ieși dintr-o anumită zonă.

Tristețea naște inspirație

Sursă foto

Pot să îl miros oriunde: în mașină, în dormitor, printre haine. Mă surprind zi după zi începând să-i mărturisesc, dar îmi ridic ochii către el și nu îl mai regăsesc lângă mine.

Se spune că mirosul este cea mai bună modalitate de a ameți mintea cuiva. Aș dori să nu fie, căci tot el e cel care rămâne cel mai mult în amintire.

....

Miercurea fara cuvinte - Yellowstone

Despre tot ce inseamna Miercurea fara cuvinte gasiti la Carmen