Atingeri

Câteodată cuvintele nu sunt de ajuns.

Aș vrea să merg cu tine prin ploaie și să-ți ascult vocea povestind despre tot și nimic, despre problema la programare pe care ai reușit să o rezolvi aseară, despre discuțiile cu ai tăi, despre cât de mult aștepți plecarea noastră, cât îți dorești să-ți petreci toate zilele alături de mine și cât de greu trec clipele în care nu sunt cu tine.

Aș vrea să-mi trec palmele peste bumbacul moale al tricoului tău și să fiu geloasă pe el că te atinge atât de des. Aș vrea să-ți umplu spațiul dintre degete cu propriile mele degete. Aș vrea să-ți simt palmele pe spatele meu, urmărindu-mi curbura umerilor și să tremur când urmezi linia coloanei până la final. Aș vrea să-mi înlănțui brațele în jurul taliei tale și să nu-mi dau niciodată drumul; să schimbăm fericire tăcută și să simțim realiatea unei persoane atât de aproape, atât de adevărată, atât de iubită.

Sunetul unei relații

Sursă foto

Eram așa armonioși, tu și cu mine...

Ascultam vâjâitul vântului printre frunzele de toamnă și gânduri despre tine și despre toate cele prin care am trecut împreună dansau printre crengi arămii. Îmi amintesc foșnetul frunzelor bolnave sub presiunea picioarelor noastre când alergam în parc jucându-ne de-a dragostea.

Mi-aș dori să aud lemnele troznind în sobă în tmp ce stăm întinși în fața șeminelui,iar fulgii de zăpadă să se topească lin pe genele tale. Să se audă o vioară pe fundal întreruptă doar de zgomotul unui tunet, apoi de râsul tău când mă ascund zgribulită în brațele tale și în secunda următoare camera se luminează a fulger. Apoi fulgii să se transforme în ploaie și simfonia transformării unui anotimp să ne mâmgâie îmbrățișarea.

Încă mai există oameni buni

Uneori să-mi exprim mulțumirile către anumite persoane pare un gest atât de mic... Dar ce pot să fac? De cele mai multe ori cuvintele sunt tot ce am. Oamenii de peste tot din lume pe care i-am cunoscut pe internet s-au dovedit a avea mai multe de oferit decât păreri, tipsuri sau sfaturi. Unii dintre ei au avut de oferit întreaga lor prietenie, iar aici mă refer la Cristina.

Am fost și suntem amandouă interesate de artă, fie că este literatură, fotografie, sau orice altă formă ce ne ajunge la suflet. Chiar dacă am avut de multe ori sisteme de crdință sau puncte de vedere complet diferite, ea a fost acolo pentru mine, incurajându-mă în momente în care aveam cea mai mare nevoie.

Miercurea fără cuvinte - Madame Tussauds

Dragoste cu ciocolată

Sursă foto

Dragostea are gust de ciocolată.

Întotdeauna am păstrat o linguriță din prăjitura de ciocolată și pentru tine. Știam că o să vii. Ai gustat-o cu o atât de mare plăcere încât m-am înfiorat. Au mai rămas doar firimituri pe marginea bolului, pe care le-ai înfulcat cu poftă - atât de bună m-ai făcut să cred că e dragostea mea.

Cu toate că întotdeauna am pus prea mult unt în prăjituri, tu îmi ziceai cât de bune sunt. Sănătatea nu a fost niciodată punctul tău forte până la urmă. Dulcele a fost întotdauna aroma alegerii tale de a rămâne cu mine. Îmi savuram ciocolata caldă în nopțile reci în timp ce tu o devorai pe a ta atât de repede încât mă întrebam cum de nu te arzi.