Te las să mă modelezi

Sursă foto

Aș putea scrie un cântec despre colori și curcubee. Te-aș putea ține aproape și ți-aș șopti povești de dragoste, dar cred ca ai adormi. M-aș putea juca cu degetele tale și aș bate ritmul pe clavicula ta, dar cred că ai da drumul la radio ca să asculti ceva mai bun.

Mereu te retragi. De ce?

Te-ai enervat când ai văzut hârtiile. Ai spus că tot ce scriu e prea trist, că fiecare lucru pe care îl citești scris de mine e despre inimi frânte, moarte, nebunie sau suferință. Mi-ai spus că vrei să fiu fericită. Dar dacă chiar ai vrea asta, ai înțelege că inimile frânte nu sunt mereu rele iar moartea nu e mereu urâtă. Nebunia e relativă iar suferința poate fi frumoasă.

Mereu doare

Sursă foto

Acum o oră îți era frică să trăiești.
Acum 55 de minute iubirea vieții tale a trântit ușa din față și a ieșit. Pur și simplu. Iar lumea ta s-a sfărșit.
Stai pe marginea unei prăpăstii și refuzi să sari, ți-a zis înainte să plece. Refuzi să trăiești. Ești condamnată.
Și acum stai pe marginea unui pod întrebăndu-te cu cu ai greșit sau ce nu e bine dacă refuzi să recunoști că iubești. Realizezi căt de greu e să renunți și să sari. Apoi faci calculul și afli că vei mai trăi încă 10 secunde pănă să lovești apa. Și e ok.
Pentru că atunci nu vei mai fi condamnată.

Acum 40 de minute ai dat cu pumnul în peretele din dormitor și ai lăsat o gaură. (dar a rămas o gaură și mai mare în interiorul tău)
Și te întrebai dacă durerea va pleca, dacă ai putea să dai tot ce ai, casa, mașina, jobul, doar ca să nu mai doară.

Dar apoi te-ai gândit că poate asta-i viața. Poate viața înseamnă mai mult decât suferință provocată de alții și poate tu ești cel care are de câștigat. Dar ți-a zis cineva că tot ce ai de câștigat sunt vânătăi și răni pe suflet?

Când suferi, nici soarele nu mai strălucește așa puternic dimineața. Așa că te îmbraci, te urci în mașina pe care nu ai avut curaj s-o dai și mergi buimac pe străzi. Te opreși în fața unui cerșetor, îi dai 5 lei și te întrebi ce s-ar fi întâmplat dacă în altă viață ai fi fost tu în locul lui.
Și speranța îți apare din nou pentru că dacă ai fi fost tu, ar fi venit cinevasă te ajute, nu? Și din nou te gândești că poate asta-i viața. Dar de data asta îi acorzi credit că poate viața îi ajută pe unii doar pentru acel spirit al dreptății.

Dar în loc să-și cumpere mâncare îl vezi pe om cumpărându-și țigări și speranța îți dispare din nou. Viața-i doar trădare, egoism și decadență.

Și acum ești pe pod și sari și așa ironic e cum simți că trăiești.

Singura întrebare e dacă a meritat. Ai fi putut să-ți faci viața mai frumoasă, mai bună, mai fericită?
Dar acum, în alea 10 secunde tu trăiești și nu te mai simți condamnat. Acum zâmbești, te simți liber și simți vâtul prin păr. Ești fericit.

Încă 1 secundă și totul dispare. Vid.

Exista o scurgere in inima mea

Aș vrea să stau dezbrăcată într-o cameră cu tine și să-ți ating doar fața.

Vreau să mă minunez la durerea din ochii tăi și la tremurul din vocea ta rugându-mă să nu plec. Ochii tăi devin ca un fum negru și încep să murmur ceva despre plecări și căderi.

Așa de disperat îmi doresc să închid ochii, să mă închid într-o bilă și să-mi transform viața într-un instrumental. Dar ce se agață de corzile sufletului e doar o mână de te iubesc-uri și nenumărate sentimente de neputință. Nu sunt suficientă pentru tine și tu nu ești suficient pentru mine. Nu va fi niciodată suficient pentru noi în lumea asta. Noi suntem cei dezamăgiți. Noi suntem cei care iubim cu mai mult decât inimile noastre.

Versuri se formează din umezeala buzelor mele și ți le voi cânta fără să mă gândesc de două ori. Mi-e rușine de spărtura vocii mele pe care pretinzi că nu ai depistat-o. Îți strâng mâna sperând dincolo de speranță că timpul și calendarul a făcut o teribilă, teribilă greșeală.