Badea Bianca. Un produs Blogger.

marți, 12 iulie 2016

Haos

Sursa foto

Esti o dansatoare, o drama queen cu par mic si murdar si miros constant de tigari. Dar Doamne, esti atat de frumoasa invartindu-te si miscandu-te sub lumini circulare ...
(si vomitand cand ai terminat ca deh, acidul nu sta prea mult in stomac).

Parul ti-a fost odata blond si frumos ca ochii, dar acum zace incurcat in calti de caine. Nu stiu ce ti-e atat de greu sa-l pieptani. Dar fac eu asta pentru tine... si nu m-am oferit niciodata sa plec, sa stii.

Si e mereu acel cantec pe care te tot aud ca il asculti, acelasi rahat despre dragoste si suferinta si cum nu esti tu capabila sa uiti o persoana din trecut. Ma enervam inainte cand credeai ca asta cica-i arta.
Dar acum o las moarta pentru ca data trecuta chiar te-am facut sa plangi.

Ai prefera sa zbori sau sa citesti ganduri si sa aflii ce gandeste toata lumea? Sa stii ca poti zbura intr-un avion in orice zi, dar nimeni nu gandeste vreodata la fel. Ai dat din cap fara sa intelegi nimic, ti-ai luat privirea de ganditoare si ai inceput sa studiezi peretii.
Dar in noaptea aia te-am vazut sarind de pe veranda si inca imi vine rau gandindu-ma ce creatura stupida poti fi.

De fiecare data cand te saturai de mine plecai pe usa din fata, dar nu ai trantit-o niciodata. Spuneai ca vrei sa ma vezi imbolnavindu-ma privindu-te cum te-ndepartezi din ce in ce mai mult. Si totusi nu ti-am spus ca eu chiar ma simteam rau atunci si odata chiar mi-am pus ochelarii sa te privesc plecand in toata gloria ta.

Nu stiu cum a venit vremea cand pur si simplu nu ai mai fost fericita. Dar imi amintesc vremea cand te-am uitat. Chiar si asa, tigarile nu mai au acelasi gust fara tine, iar la fiecare calatorie imi doresc sa ma arunc din acel nenorocit de avion.

Dar luminile circulare inca se rotesc iar eu tot mai pot sa-ti vad ochii din spatele lor.

vineri, 8 iulie 2016

Fantasme

Sursă foto

Gândește-te că ești ca o gură de aer, comparată cu întreaga atmosferă ești mică, nesemnificativă... Dar cineva în lume te respiră, cineva trăiește datorită ție. Tu ești oxigenul din plămânii acelui om, curgând prin venele lui, ținându-l în viață.

Cred că ai dreptate, doar că aș fi acea parte din aer poluată, pe care nimeni nu o vrea și care ajunge să omoare oameni... Dacă aș cădea, m-ai prinde? l-am întrebat simțindu-i degetele reci în palmă.

Căderea nu e niciodată atât de rea precum o fac alții să sune.

Asta e un nu? dar am ținut întrebarea pentru mine.
De ce anume îți amintesc eu?

Nu am un răspuns pentru asta. Dar cândva o să-l am și o să-ți scriu o scrisoare, pentru că până atunci voi fi departe, știi bine. O să-ți spun că îmi amintești de vise. Uneori mă trezesc fericit, alteori
cu teamă. Din când în când mă trezesc gol. În suflet.
Dar în final... niciodată nu mi le pot aminti mai mult de o secundă.