Uneori cred ca sunt doar un amalgam de linii prost desenate. Sunt doar vene slab inlantuite sub piele de hartie intinata cu cicatrici de la oameni din trecut. Chiar si zambetul intarzie sa apara de multe ori, dar el nu pare sa observe.
Pielea mea raspandita peste schelet e un monoton tipar de pori peste care soarele nu a trecut niciodata. Eu nu pot sa vad frumusetea in multitudinea de cute de pe corpul meu. Dar el o vede.
De ce ma iubesti ?
Ma faci fericit.
Nu mi-am putut da niciodata seama cum. Erau biletelele mele de dragoste pe care uneori nici nu le intelegea? Sau inimioarele pe care le desenam cu unghia pe spatele lui? Dar cred ca era felul cum ii suneam pe o voce joasa, joasa, sub nopti cu stele, ca il iubesc.
In orice caz, imi facea inima sa scape batai in plus si ma facea sa ma simt frumoasa, lucru de care stiu mai mult ca sigur acum ca nu sunt.
Esti asa frumoasa!
Oh, dar ce mincinos bune era. Spunea lucruri asa dragute despre picioarele mele fine, despre parul meu matasos si despre cum ma iubea. Baietii draguti nu iubesc fete urate. Nici macar la televizor.
Am plans de cateva ori in bratele lui si ii inhalam mirosul ca si cum ar fi fost o mostra de parfum scump. Tot ce mi-a putut spune a fost "Aratai asa simpatica atunci cand plangi."
Dar stiu ca nu eram.
Am asteptat un ramas bun. L-am asteptat precum astepti noaptea dupa o zi grea de lucru. Am crezut ca nu va durea asa de tare.
Dar a durut.
Era o durere pneumonica ce traia in plamanii mei si se manifesta cu fiecare respiratie. O durere ce a inceput in talpile mele si a rupt cateva coaste in drumul ei catre inima. A fost o durere ce mi-a tipat in ureche "Baietii draguti frang inimi".
pretty boys break hearts. Mi-am tatuat asta pe picior, doar ca sa nu uit vreodata.
