Dragostea... isi joaca rolul binisor, lipsita de constiinta, reuseste uneori, asa moarta si pustie cum este, sa ucida mai mult decat a nascut sau a creat vreodata.
Noi toti suntem niste muritori nemuritori. Ne traim moartea si ne murim viata. Traim ca monstrii si iubim precum criminalii.
Cadavrul nostru va fi aruncat in groapa comuna, in acel colt al cimitirului unde nu se plateste, care e al tuturor si al nimanui. Din fericire insa, Dumnezeu stie unde sa gaseasca sufletele. Vom ajunge in paradis si vom deveni demoni, ori vom ajunge in iad si vom deveni ingeri. Dar nu avem de ales. Pana va veni clipa acea, trebuie sa traim. Nu exista decat un singur mod de a respinge ziua de maine: a muri.
Dar vom trai si vom muri impreuna. Caci separat, ne vom trezi in chinuri. Separat, ne-am lungi unul peste mormantul altuia si am muri acolo ca niste caini credinciosi. Separat this life ain't worth living.
Atunci ce vom face? Iti spun eu! Ne tinem mainile in jurul inimii noastre, ne-o vom smulge si ne-o vom goli unul altuia de sange. Ne vom ademeni catre moarte.
Dar ce alta optiune avem? Ce alta salvare perfect conturata in clipe si spatii deschise, decat o potentiala iubire fara regrete si negativism?
