Miercurea fără cuvinte - Împreună

Dragoste pentru cineva ca mine?

Crezi că există iubire pentru cineva ca mine, impulsivă, încăpățânată, tăcută, rea - o plantă care refuză să crească?
Există vreo ureche să mă asculte sau vreo voce moale să-mi șoptească vorbe de dragoste?
Există în lumea asta brațe care să îmbrățișeze un corp inert, fără viață și rece ca cel al unui cadavru?
Există ochi suficient de blânzi încât să privească un aluat de lut nelustruit și plin de cicatrici?
Există cineva așa de răbdător căruia să-i ofer cuvinte adânc ascunse într-un suflet prea gri și prea greu?
Poate cineva chiar să prețuiască aceste lucruri din străfundul inimii? Să treacă peste toate instabilitățile mele și chiar să mă iubească?

Muza

O chem în fiecare noapte. Uneori vine, uneori nu. Uneori mă cheamă înapoi doar pentru a-mi spune Nu acum. Știu totuși că zâmbește la capătul celălalt - o simt în vocea ei.
Uneori se oprește în fața casei mele pentru o secundă și așteaptă. Îmi trimite un sărut fugar și pleacă la fel de repede cum a venit. Iar de cele mai multe ori asta e suficient pentru mine.
Câteodată am sentimentul că ar trebui să trec peste și să găsesc pe altcineva. Dar știu că mi-ar fi imposibil. Nimeni nu mă cunoaște așa cum o face ea, nimeni nu mă iubește la fel de mult ca ea.

Uneori, când deschid ușa, apare în prag cu o sticlă de șampanie și cu acel zâmbet neastâmpărat mereu prezent pe buzele ei. Niciodată nu dorm în nopțile acelea. În unele cazuri nici nu e nevoie să o chem. Apare neanunțată, cu sticla în mână, gata să mi se arunce de gât. Alte dăți apare când sunt ocupat și spre nefericirea mea, niciodată nu așteaptă până când termin.

Miercurea fara cuvinte - Vacanta

Motivul sufletului

Stau pe scările din fața casei unui necunoscut. Sunt încinse de la atât de multă căldură. și îmi transmit și mie zăpușeala lor. Mi-e milă de ele. Oare cum e să stai în soare și în frig o viață întreagă și să te calce atâtea tălpi în picioare?
Aș putea găsi un petec de iarbă undeva la umbră, dar nu vreau. Mi-e dragă arsura razelor, căci simt cum îmi topește sufletul prea rec și prea plin - un suflet ce nu mai aparține trupului meu. O natură și ea prea moartă să mă mai primească în brațele ei.

Universul

Uneori pierd lucruri. De cele mai multe ori sunt lucruri mici, mărunte. Lucruri precum ipod-ul sau cheile.
Alteori sunt lucruri mai mari, mai importante. Lucruri precum telefonul, bani sau acte. Sau motivul pentru care am intrat într-o cameră. În unele zile uit chiar și ce am mâncat la micul dejun.
S-a întâmplat să-mi pierd șirul gândurilor sau ideea pe care voiam să o spun. Pierd argumente, pierd prieteni.

Îmi place să cred că toate lucrurile pe care le pierd merg într-un anumit loc. Un loc spațios, dar intim, plin de chestii aparent neînsemnate, dar bine organizate. Și îmi place să mai cred ca toate așteaptă acolo răbdător ca cineva să le găsească.

Slim Duo Forte are grijă de noi

Sunt prea înaltă? Sunt prea scundă? Sunt urâtă? Sunt grasă? Întrebări la care alți oameni ne fac să ne gândim. Genul de întrebări pe care ni le punem atunci când se holbăm la noi în oglinda de la baie, gândindu-ne care din ele sunt adevărate. Vei încerca să-ți ascunzi coșurile cu loțiuni pline de chimicale, să porți tocuri ce îți distrug picioarele, să-ți sugi burta sau să te înfometezi.

Iată că acum există o soluție pentru a scăpa de toate aceste complexe sau cel puțin de o parte din ele: acea parte care ține de domeniul Slim Duo Forte. Și după cum ați aflat deja într-un alt articol publicat de mine acum ceva timp, Slim Duo Forte este probabil cel mai natural produs de slabit din Romania. Ajungând la acest nivel, echipa s-a gândit să-și ajute clienții din ce în ce mai mult, astfel că a venit cu o idee unică la noi în țară, și aceea de consultanță nutrițională.

Cuvintele ucid

Te rog să continui, domnule! Continuă să mă înjunghi și să mă insulți cu ale tale cuvinte. Spune-mi cuvintele tale veninoase şi crude căci nu îmi mai pasă. Sunt prea amorțită de la atât de multă agonie ca să mai simt durere.
Fiecare silabă pe care o spui e ca un cuțit înfipt în mine, fiecare deschizând o altă rană, fiecare tăind altă venă, fiecare cauzând un alt râu de sânge, fiecare spărgându-mă în bucăți (mai ales că nu am fost eu niciodată persoana cu cele mai bune reflexe).

De ce încă mai cred vorbele tale cu atât de multe tăișuri? De ce toate ajung în inimă dar și în minte, încercând să mă convingă că tot ce spui e adevărat? Nerușinatule, încă mă mai crezi atât de fraieră? Chiar am față de clovn? Sunt curioasă dacă ai fi în stare să râzi dacă aș pleca din lumea asta.

La plimbare cu mașina

E un an jumate de când mi-am luat permisul și de când conduc cu drag mașina alor mei. Ce-i drept e că o fac destul de rar, mai ales acum de când am stat mai mult în București la facultate.
Nu știu dacă am față de șoferiță bună sau nu, dar adevărul este că... nu sunt! Sau cel puțin am momente și momente, cele mai proaste ajungând la un deznodământ nu foarte fericit pentru mașină. Să nu mai vorbesc de faptul că reflexele mele sunt îngrozitoare: de cele mai multe ori, dacă îmi apare ceva în față ridic picioarele de pe toate pedalele, iau mâinile de pe volan și închid ochii. Sau poate și exagerez un pic acum. Ideea era ca mașina alor mei a avut grav de suferit cu mine la volan.

Nici nu trecuseră câteva luni de când mi s-a permis să conduc mașina fără însoțitor că am și făcut-o de oaie. Le-o cerusem să mă duc la meditație că deh, draguța de mine nu mai avea chef să folosească transportul în comun acum că eram posesoarea unui cartonaș roz și lucios la mine în portofel. Mă sfătuise al meu tătic să o las lângă un anumit parc, unde nu era așa mult trafic, însă cum eu mă credeam mai cu moț am mers cu ea pana în spatele blocului profei, am făcut pe dracu-n patru și am reușit s-o parchez cu bine.

Mâncare pentru suflet

Ce ar trebui să știi:
Aici nu e un restaurant și eu nu sunt în meniu. Dragostea nu poate fi comandată. Un ipocrit ar spune să nu te uiți la mâncarea pe care știi că nu ți-o poți permite.

Ce ar trebui să știu:
Nu fac parte dintr-un mic dejun copios și nu sunt nici hemoglobina din venele tale. Nici tu în ale mele. Amândoi avem deficit de fier, dar să știi că nu sunt anemică. Dar nu sunt nici doctorul tău și nu mă plătește nimeni să îți scriu rețete (deși o fac).

Ce sugerez:
O dietă sănătoasă fără mine. Știm prea bine cât de dezordonată este piramida noastră: slăbiciunea mea este paloarea ta, inima mea are prea multe calorii. Poate și a ta, nu sunt sigură, știi că nu mi-a păsat niciodată de chestii nutriționale.