Ea este...

Ea este străina din metrou, cea despre care te întrebi mereu de ce o fată ce pare așa rafinată e nevoită să circule prin tunele întunecate și aglomerate. Întotdeauna vei coborî înaintea ei, uitându-te pentru o secundă înapoi, dorindu-ți să-i fi spus Hello!. Dar apoi o vei uita repede.

Ea este persoana retrasă din colțul cafenelei tale preferate, înconjurată de aburii cafelei tocmai adusă de chelner. Te-ai putea gândi pentru moment că ar trebui să te așezi lângă ea. E drăguță, până la urmă. Te vei simți stânjenit un pic poate, dar o vei uita repede.

MWB evoluează

Probabil fiecare dintre voi a intrat cel puțin o dată până acum pe site-ul Most Wanted Blog sau dacă nu, măcar a auzit de el. Unii dintre voi poate chiar ați primit premiul acordat la fiecare două luni, una dintre cele mai importante distincții din blogosfera românească. Și dacă încă mai sunt persoane ce nu au luat la cunoștință despre ceea ce reprezintă acest site, vă voi spune că este o publicație online creată de către bloggeri, iar valoarea acesteia crește cu atât mai mult cu cât atât membri cât și autorii grupului sunt oameni ce scriu cu pasiune și responsabilitate pentru o largă gamă de categorii: literatură (poezie, proză), sociologie, psihologie, artă, jurnal personal, istorie, social media etc.

Mers pe bicicletă

Încetarea unui tratament este ca mersul pe bicicletă.

Doctorul ma ține de mâner și îmi micșorează doza. Îmi iau avânt înainte și heeeei, uite-mă cum zbor! [...] Un cer albastru deschis stă să cadă pe mine iar eu sunt răsturnată la marginea mării cu bicicleta pe jumătate îndoită, dar cu amândouă roțile încă învârtindu-se.

Auuu! Și doctorul îmi masează tâmplele, pune un pansament pe genunchi și îmi prescrie o rețetă.

Încerc să merg fără mâini de vreo două luni, dar întotdeauna ajung într-un copac sau pe vreun șanț, în cel mai bun caz, pe nisipul plajei. Sunt o catastrofă.

Logică Vs. Credință

Ateu: Hello!
Creștin: Mă întrebam dacă ai câteva momente să vorbim despre Dumnezeu.
Ateu: Cum dorești. Dar să știi că sunt ateu, așa că nu va fi așa interesant.
Creștin: De ce ai început să nu mai crezi?
Ateu: Păi... am început să citesc. Cărți, nu Biblia pe care o ai tu în mână. Literatură: De veghe-n lanul de secară, Harry Potter, Codul lui Da-Vinci. Înțelegi tu, beletristică. Și problema mea cu Biblia știi care e? E greu de citit și de înțeles și pe lângă asta, nu are nici o poveste suficient de captivantă.
Creștin: Dimpotrivă. Eu cred că vei găsi cea mai frumoasă poveste citită vreodată.
Ateu: Unde-i acțiunea? Unde-i romantismul? Unde-s mașinile scumpe ce se ciocnesc? Staaaai, stai, nu face fața asta, glumeam. Ce vreau să spun este... cine naiba a scris chestia asta? Cine spune că ce e scris acolo e cu ceva mai adevarat decât ce aș scrie eu poate despre... Anglia. Nu am fost niciodată în Anglia. Iar cine a scris Biblia, nu a fost niciodată în  Rai sau Iad. Înțelegi ce vreau să spun?

Bătrânul păianjen, iubirea

Hello!

Promite-mi că mă asculţi!
Din moment ce m-am obişnuit să fiu ignorată atât timp, e frumos să pretind că aș putea fi cineva. Că aș putea spune ceva să conteze. Şi că undeva, cineva ascultă. Şi pentru moment, o să cred că tu o să faci totul să fie mai bine. Că aerul va mirosi a răsărit chiar dacă a plouat de zile întregi. Sau că inima mea nu e deconectată şi poate buzele mele vor primi mesajul. Sau poate chiar că pentru următoarele două minute şi jumătate o să mă iubeşti.

Feminin Vs. Masculin

Blog Power 38 aduce în discuție o temă propusa de Arcon, Bătălia sexelor.

Atât de controversata luptă intre genuri declanșează uneori o întreagă nebunie încât nici măcar eu nu-mi pot da seama de partea cui sunt.
De cele mai multe ori imaginea tipică a genului masculin este cea de macho. Se uită la fotbal în timp ce bea bere și își scarpină zone random ale corpului. Nu are abilitatea de a-și comunica sentimentele și atunci când este întrebat Mă iubești? se simte încolțit. Are un comportament de neînțeles de cele mai multe ori în relațiile cu persoanele de sex opus. Câtă vreme știu că ele tânjesc după ei, nu le vor, dar în momentul în care le văd ale altuia, au toate simptomele unui câine prins în capcană.
Pe de alta parte, imaginea tipică a genului feminin este o bombă cu ceas. Îi ies coastele prin abdomen și se plânge că e grasă. Îi face plăcere să se ducă la baie în turmă și nu mănâncă un mic dejun mai mare decât unghia de la degetul mic. Are un atac de panică dacă i se rupe unghia și trebuie neapărat să aibă în dulap 10 mii de perechi de pantofi.
Cu toate standardele astea sociale învârtindu-se în jurul meu, cum să pot alege partea favorită?

Cenușă de trandafiri

E toamna caldă a minciunilor
la prima raza de soare
ce vine să te întâmpine -
cuvinte ce intră pe fereastră
şi îţi promit
să nu plece niciodată.
Ele risipesc zorile
şi miscă cearşafurile aşa gentil -
poţi să miroşi
plecarea verii
pe spatele lui.
Şi crezi că trupul lui
va bloca
frigul iernii.

Aventura cunoașterii

Pentru prima dată câștigător la Blog Power, Lotus a propus ca temă pentru ediția 37: Ce înseamnă pentru tine cunoașterea?

Voltaire zicea că nu există cunoaștere înnăscută pentru motivul că nu există copac care să iasă din pământ cu frunze și fructe. Pentru mine cunoașterea e sinonimă cu educația. Dar oare cât de important e rolul pe care îl joacă ea în viețile oamenilor, așa cum ne întreabă și Lotus.
Educația - sau cel puțin așa o numesc ei, ei cei care ne învață să facem, nu să gândim. Un geniu nu răspunde perfect la orice întrebare, dar un geniu făurește perfect câte o întrebare pentru fiecare răspuns.
Un sistem care judecă și definește succesul în funcție de mormanul de facturi pe care le primești lunar, care ne obligă să muncim atâtea ore suplimentare fără nicio satisfacție și care ne taie sufletul în două, transformându-ne într-o nimic mai mult decât o adunătură de clone.
Chiar suntem doar niște mașini făcute numai pentru a răspunde anumitor cerințe, a umple niște răspunsuri și a nu primi nimic în schimb? Poate doar un șut în fund spre coșul de gunoi dacă nu reușim să urmăm instrucțiunile, pe motiv că împiedicăm creșterea profitului.
Un sistem care ne educă să renunțăm la pasiunea din fiecare activitate, să învățăm doar să supraviețuim, iar când în sfârșim descoperim secretul pentru a face asta, ne omoară. Un sistem educativ care ne controlează complet viețile și care încă mai are tupeul să susțină militarea pentru dezvoltare.

Inimile rupte nu bat

Câteodată e dimineață. Și am uitat să ma pieptăn; sau cum să-mi leg șireturile; sau cum mă cheamă. Și deja nu mai cred în nimic. Dar acum e momentul când realizez că pierd mici bucăți din mine pe drumul către tine.

Și vârful limbii mele e îmbibat de gustul dulce-amărui de la renovările pe care le-ai făcut în mintea mea. Și pentru următoarele patru sute șaptezeci și trei ore și jumătate o să ma uit la cer; și o să aștept ca gustul tău să dispară. Sau poate doar aștept să te întorci la mine. Din moment ce degetele mele își pierd simțul tactil; iar vârfurile părului meu se electrizează. Adun ani în sens invers; sau mult prea repede înainte. Următoarea dată când o să ma vezi o sa fiu mai bătrână decât am fost vreodată. Asa că apasă play. M-am săturat să fiu blocată pe pauză.

Și în unele zile, când aștept ca pământul să se mişte din nou, îmi număr fiecare geană şi măsor distanţa până la pământ; aşa îmi dau seama de toate dorinţele pe care le pierd. Şi în o sută cincizeci şi una de zile poate mi-aş dori să nu te fi întâlnit niciodată sau să mă iubeşti şi tu. Şi mă gândesc uneori la buzele tale apăsate pe fruntea mea; poate dacă mă tot gândesc de mai multe ori e suficient sa devină realitate.

Life in pictures - Munții României