Miercurea fără cuvinte - Role

Mi-am amintit că de câteva luni bune nu v-am mai arătat poze așa că acum recuperez. Cum a dat puțin căldura, hop și eu în parc să mă dau puțin în spectacol cu rolele. La a doua mea apropiere de aceste încălțări ciudate, iată ce-a ieșit:

Un vis

Subconștientul meu mă urăște. Poate chiar mai mult decât mă urăsc eu, deși cred că asta ar fi imposibil.
Te-am visat azi noapte pentru prima data după o lungă perioadă. M-ai chemat. Vocea ta îmi dă și acum fiori bolnavi în întreg corpul. Nu într-un sens rău, totuși. Dar în orice caz, m-ai chemat și nu erai nervos, nu erai dezamăgit. Erai doar tu.

Am zâmbit și nu a fost un zâmbet fals. A fost bucurie. Am visat că încă m-ai putea iubi sau că încă o faci. Una din două; nu-mi mai amintesc așa bine, dar oricare ar fi fost, mă simțeam completă din nou. Era un sentiment pe care credeam că îl uitasem. Poate chiar ar trebui să-l uit.

Maturitate și sacrificiu - Guest post

Am descoperit blogul lui Vlad nu de foarte mult timp, dar a ajuns destul de rapid în lista mea. Am avut și plăcerea de a-l cunoaște personal, așa că am hotărât să-l invit la un guest post. I-am dat de ales între două teme asupra cărora chiar mă interesa să aflu diverse păreri: maturitatea și sacrificiul din dragoste. A ales - și foarte bine a făcut - să combine cele două subiecte și iată ce a ieșit:

***

Ce inseamna sacrificiul din dragoste? Renuntarea la niste chestii mici pentru confortul de cuplu? Sacrificarea propriei bunastari pentru fericirea celuilalt? Cand intervine acest aspect in cadrul unei relatii?

Greșeli

Cea mai mare greșeală a mea a fost să pretind că sunt specială.

Când un moment perfect ți se întipărește în minte, pare să fie mult mai important decât ți-ai imaginat vreodată. Dintr-odată, sentimentele îți sunt mai puțin nostalgice. Realizezi că toate marginile ascuțite și toate golurile pot fi umplute de cuvintele unor oameni importanți. Chiar te simți în siguranță în brațele cuiva după o viață întreagă în care ți-a fost prea frică să te apropii de cineva. Așa că atunci când toată lumea îți spune că asta înseamnă dragoste, tu îi crezi.

Emil Călinescu despre iubirea egoistă

Am fost de curând invitată să scriu un guest-post pe blogul lui Emil Călinescu, am acceptat cu plăcere, iar cum el s-a simțit îndatorat să-mi inaugureze primul guest-post pe Nymphetamine, iată cu ce articol a venit despre iubirea egoistă.

***

Ce este iubirea egoista? Pai, din punctul meu de vedere, este iubirea fata de o persoana asemanatoare tie. Cica este profund gresit sa iubesti o persoana doar pentru ca iti este asemanatoare. Nu, tu ar trebui sa iubesti neconditionat, indiferent de gusturi, de cum arata, cum se comporta, cum se imbraca, cum vorbeste. Extremele se atrag, nu-I asa?In continuare o sa va dau cateva exemple la intamplatoare despre chestii diferite, pe care DRAGOSTEA NEMARGINITA ar trebui sa le rezolve:

Efectul de fluture

Teoria efectului de fluture poate o știți cu toții: este vorba de ideea cum că bătaia aripilor unui fluture poate declanșa o furtună în cealaltă parte a globului. Povestea este de fapt o parte din teoria haosului ce spune că nimic nu e întâmplător și că în tot universul există o ordine nevăzută.

Informații despre părțile științifice ale acestor teorii se pot găsi oriunde pe internet. Chiar și eu spuneam acum ceva vreme într-un articol despre călătoriile în timp:

Captivi în amorțire

Nu se mai întoarce de data asta.

E greu să-ți amintești că uneori atunci când se închide o ușă, rămâne închisă. Nu există o altă consecință. Nici o altă oportunitate. Doar încă o cale pe care nu poți să mergi. Câteodată rămâi blocat pe o anumită stare și nu contează că pământul călătorește un milion șase sute de mii de mile prin spațiu în fiecare zi. Tu ești în același loc ca și ieri așa că toate celelalte mișcări sunt neînsemnate. Nu aduc pe nimeni împreună. Nu conduc către niciun fel de destinație. Niciun sfârșit. Niciun punct. Sunt doar mișcări neîntrerupte printr-un univers în continuă expansiune care nu obosește să se mărească la nesfârșit până ce tu devii doar un punct minuscul și invizibil. Neimportant. Inutil. Și toate astea le simți într-un mod copleșitor de adevărat.

Toate drumurile din preajma ta duc către un singur sens.

Nu-mi spune că sunt frumoasă

Nu-mi spune că sunt frumoasă.

Și ce simt acum nu e vreo formă mofturoasă de subestimare. Este adevărul învelit într-o prescripție foarte bine informată. Poate chiar ai observat singur asta în interiorul tău iar eu îmi răcesc gura de pomană, dar dragule, sunt un dezastru nenatural și îți promit că o să sap găuri în cele mai bune intenții ale tale. Citește asta și ia-o ca pe un avertisment. Suntem pe un câmp de luptă, sau poate chiar eu sunt câmpul iar tu mă ucizi încetul cu încetul. Dar de cele mai multe ori sunt doar un drum doar dus către înfundături (de obicei la ușa ta unde mă prăbușesc fără puteri).

Se pare că ne facem unul altuia cele mai rele lucruri în cele mai ilogice moduri.

Lectura din 2013

Am aflat de la Vlad de o campanie numită Biblioteca bloggerului român inițiată pe blogul chinezu.eu. Trebuie să nominalizez 10 cărți citite anul trecut, dar eu prefer nu doar să le dau numele, ci să vă și povestesc câte ceva despre ele. În felul ăsta poate vă va atrage atenția vreuna și vă apucați să o savurați.

Le numerotez, dar vă anunț că ordinea în care le-am citit e aleatoare.

1. 1984 - George Orwell
Cu cartea asta am terminat anul. O capodoperă spun unii, un volum interesant zic eu. Nu s-a potrivit cu stilul preferat de mine, motiv pentru care am citit-o într-un timp relativ lung raportându-mă la numărul mic de pagini. Aveam pretenții puțin mai mari de la ea având în vedere cât mi-o lăudaseră câteva cunoștințe.

Cuplul perfect

M-am convins de curând că am trăit în ultimele luni cu o impresie greșită despre mine și despre relația în care ma aflu de un an și câteva luni. Credeam și eu, ca și alții, că să ai o relație frumoasă înseamnă să trăiești lângă o persoană alături de care îți găsești liniștea și pacea. Să existe armonie, înțelegere și să nu dai peste nimic ce ar putea tulbura atmosfera zen dintre voi. În momentul în care m-am împotmolit de situații ce ridicau valuri deasupra mea, am crezut ca fericirea mea și a relației mele se disipa încetul cu încetul.  

Am aspirat întotdeauna la o iubire perfecta deși niciodată nu am putut să definesc ce înseamnă acest termen. Probabil ca aveam în minte iubiri faimoase din filme și cărți și speram să ajung și eu o eroina cunoscuta de întreaga lume. Credeam că ăsta e lucrul de care am nevoie pentru a fi împlinită pe plan sentimental. Îmi plăcea când auzeam cunoscuți vorbind despre relația mea ca fiind una specială în care mă completam de minune cu partenerul. Deși nu era vorba de “ întreaga lume” , adoram să văd admirația în ochii altora. Asta nu mă împiedica să-mi doresc întotdeauna mai mult.