El ma va salva

Inchide-mi ochii si promite-mi ca asta e cea mai buna metoda de a vedea. Apasa-ti buzele pe buzele mele si lasa-ti veninul sa imi ajunga in stomac. Spune-mi ca sunt o greseala si ca toata lumea e o minciuna. Ignora-ma cand intreb. Enerveaza-te cand insist. Loveste-ma!

Continua sa ma tarasti in jos.

Priveste in tacere cum incerc sa ma agat ca o musca in parul tau. Apoi taie-ti parul! Pleaca atunci cand sunt acoperita cu mocirla asta in care a decazut intreaga lume. Striveste-ma si lasa-ma sa ma dizolv pe asfaltul fierbinte. Sopteste-mi insa ca voi reveni la forma initiala. Nu te deranja sa ma aduni. Lasa-ma sa zac acolo pana la moarte.

Continua.

Pentru ca, undeva, candva, el ma va gasi abandonata in spatele unei statii de autobuz. Candva, el imi va pieptana claia de par incurcat. Candva, el va plange pentru mine si lacrimile lui imi vor vindeca toate ranile. Ma va asculta cand ii voi spune toate lucrurile teribile pe care le-am facut, ororile pe care le-am comis si pacatele pe care nu le-am marturisit niciodata. Ma va lua in brate si imi va incalzi sufletul cu vorbele lui.

Va cicatriza fiecare rana, cele infectate si cele unde am fost prea inceata sa le previn. El va fi rabdator cand ma voi trezi tipand in noptile cu vise negre si intelegator cand voi plange pe umarul lui. Imi va aduce sufletul inapoi din purgatoriu si va lupta pentru eliberarea lui pana la epuizare.

El va lupta pentru libertatea si inima mea si apoi ma va lasa sa iau propriile decizii. Imi va tine ochii deschisi cu orice pret, va extrage toxinele din corpul meu si ma va readuce la viata impreuna cu speranta si increderea ca nu s-a inventat inca omul/lucrurl caruia sa nu ii rezist. El imi va sopti numele pana cand voi invata cum se simte sa nu il urasc, sa nu ma urasc pe mine. Sa nu urasc nimic. Ma va saruta pana cand voi fi inecata doar in rasuflarea lui.

Asa ca, te rog, continua: distruge-ma!
Intr-o zi, el va veni. Iar atunci, pana si tu vei fi meritat.