Intr-o zi

Intr-o zi... o sa-mi amintesc de tine.

Atunci cand vanturile de toamna vor adia prin parul meu, atunci ma voi intinde pe iarba deasa, voi inchide ochii si voi infrunta toate amintirile cu tine. Imi voi aminti felul in care bateai cu palma in picior atunci cand radeai si cum zambeai pe sub mustati atunci cand te prefaceai suparat. Imi voi aminti faptul ca nu eram niciodata sigura de locul in care ma aflu, dar mereu am stiut ca nu voiam sa ma aflu nicaieri altundeva daca nu erai tu.

Exact atunci ma voi ridica si voi privi inspre orizont. Gandurile mele vor zbura impreuna cu suflarea vantului, iar eu le voi lasa sa plece libere. Insa ele iti vor desena fata in inaltul cerului, lucru ca nu ma va surprinde deloc, pentru ca tu mereu imi insotesti gandurile.

Asta ma va face sa ma gandesc la momentul in care ti-am pus mana peste inima mea si ti-am spus ca mi-e teama sa nu o zdrobesti doar in cateva secunde.

Stiu ca daca ai fi acum aici, ai spune ca nu ai vrut sa ma ranesti... Sau poate ca ai vrut.

Dar eu iti voi mangaia obrazul si iti voi sopti "Nu fii prostut". Probabil te va rani in orgoliu, insa nu voi regreta nimic. O sa iti amintesc si faptul ca inima nu se va distruge niciodata, oricate rani i-ai provoca. Stiintific, este imposibil.

In viitor voi avea alte amintiri. Amintiri in care o sa alerg in mijlocul unei multimi si o sa rad de propria mea prostie din adolescenta. Dar de tine o sa imi amintesc mereu cu placere. Cand te voi intalni, te voi imbratisa si iti voi multumi. Apoi o sa te las din nou sa pleci cu un oftat si o strangere de inima.

Si o sa zambesc pentru mine, pentru amintiri, pentru felul ciudat in care decurg lucrurile.
Dar in primul rand, o sa zambesc pentru tine.