Sistemul educațional

Timpul trecea și se auzea fiecare bătaie a ceasului. Încă o zi de școală. Știam că Mr. K. era mai mereu în întârziere așa că și noi stăteam mai mult în pauză. Acest Mr. K. era un om foarte ciudat. Uneori venea în sală plin de furie, alteori prea adormit ca să îi pese iar de cele mai multe ori, întârziat dar fericit. Astăzi așa era.

A intrat ca de obicei, calm și fără nicio emoție vizibilă. Privirea îi era fixată pe ferestră în timp ce se îndrepta spre catedră. A luat o bucată de cretă și fără să scoată un cuvânt a scris pe tablă Sistemul educațional. Hmm, se pare că nu sunt așa de bună la a-i citi stările de spirit din moment ce acum habar nu am ce e în gândul lui.

- Astăzi, spune el întorcându-se, vom vorbi despre sistemul educațional.
Pentru un curs de literatură, studiam surprinzător de puțină literatură.

- Întrebări?
Învățasem până în acel moment că singurul răspuns posibil la această întrebare era Nu.
- Bine. Banca 13, care sunt gândurile tale despre sistemul educațional din țara noastră?
Niciodată nu ne striga pe nume. Era prea mult efort sa le rețină.
- Păi... băiatul din banca 13 ezita, formându-și un răspuns. Este... un lucru bun?
- Banca 14?
- Da, 14 a răspuns, cu siguranță un lucru bun.
- Greșit! se întoarce spre tabla și scrie: Acest sistem acoperă tinerii cu noroi și are tupeul să militeze pentru o mai bună educație. De ce?
Știam că cel mai indicat era să îl lăsăm să dea singur răspunsul la întrebări:
- Pentru că nu sunteți oameni, spune în timp ce aruncă bucata de cretă la gunoi. Sunteți numere!
A scris ceva pe tablă ce nu am putut descifra și cred că nici el nu prea știa ce scrisese.
- Sunteți doar niște teste. Când veți absolvi veți deveni propriul vostru venit, dar veți rămâne tot numere. V-ați născut și veți muri doar niște numere!! 
Spunea asta cu o așa convingere încât aproape că țipa în timp ce gesticula și se plimba împrejurul sălii.
- Astea nu sunt școli. Sunt fabrici. Iar notele sunt doar mașinării destinate în a va transforma în numere.
Vorbea în timp ce înșiruia pe tablă linii prea putin inteligibile. Nimeni nu a punctat totuși că se contrazicea singur.
- Dar ce se întâmplă dacă refuzi să iei forma pe care o vor ei? Ce se întâmplă dacă vrei să rămâi un cuvânt, nu un număr? Spuneți!!
Se uita peste umăr la noi iar la rândul nostru ne uitam mirați la el fără să avem un răspuns. După un minut de tăcere a scos din geantă un pachet de țigări.
- Ajungeți ca mine, a murmurat și și-a aprins țigara. Am uitat să fac un plan al lecției astăzi. Duceți-vă acasă sau faceți orice altceva.
- Domnule, de ce fumați în sală? întreabă banca 21, un nou-venit.
- Pentru că e prea devreme să beau.