Crema care mi-a redat frumusețea

Dacă urăsc ceva în lumea asta, probabil că urăsc să mă plâng. Am evitat întotdeauna să o fac și nu îmi plac nici oamenii care se lamentează tot timpul despre cât de ocupați sunt, câte rele li s-au întâmplat, ce îi doare, cum s-au îmbolnăvit sau altele. Îmi place să mă mențin fermă pe poziții indiferent ce îmi oferă viața și așa reușesc să trec cu brio peste orice.
Am făcut asta timp de 20 de ani dar iată că de curând m-am lovit de o perioadă în care oricât am încercat, nu am putut să rămân acea fată sigură pe ea, mândră că e capabilă să înlăture orice obstacol și să iasă la suprafață neșifonată din orice situație.

Am intrat în cel mai aglomerat interval de timp de până acum, un interval cu nopți întregi nedormite, plin de termeni limită aducători de stres, toate astea acumulându-se și fiind perfect vizibile pe expresia feței mele. Ajungeam la cursuri dimineața și mă întrebau colegii ce s-a întâmplat cu mine de par atât de obosită. Le spuneam că de fapt chiar sunt obosită, nu doar par. Și nu știu dacă vă puteți imagina în ce stare eram dacă ajunsesem să îmi calc pe orgoliu, să mă plâng în fața oamenilor (apropiați, ce-i drept) și să cer ajutor. L-am primit prin binevoința persoanelor dragi dar înfățișarea mea deja era complet schimbată. Stăteam privindu-mă în oglindă neștiind cum să repar ceea ce singură îmi cauzasem prin refuzul de a mă lăsa ajutată și prin încăpățânarea de a lupta cu toate problemele singură.



Eram acasă, după o lungă perioadă stat plecată. Pe fundal se auzea televizorul, pe care nu-l mai băgasem în seamă de secole întregi, ținând cont că în camera unde stăteam de vreo 2 ani, acesta nu exista. Chiar de-ar fi fost, probabil s-ar fi învechit stând degeaba. Mi-au atras totuși atenția câteva versuri:

Doina - o vedetă în poșetă

Doina - de top, dar nu secretă

Doina - legendar, strămoșesc

Doina - original, românesc! 

M-am întors exact când rula următorul videoclip:

Reclamă la crema Doina în colaborare cu Krem. Mi-am amintit de ultima vreme în care mă mai simțisem așa de... bătrână din punct de vedere moral. Mă gândeam la clasa a 12-a și la momentele în care stăteam nopțile învățând și dormind doar 2-3 ore pentru a mă trezi a doua zi și a o lua de la capăt. Semăna puțin cu ceea ce se întâmpla acum dar într-o cantitate mult mai moderată. Văzând videoclipul am realizat care era remediul la problema prin care treceam. Crema Doina Antistres pe care o foloseam și în zilele de dinaintea bac-ului pentru a șterge urmele de oboseală și uneori chiar de depresie și de lacrimi  (când mă mai apuca o criză de teamă că nu îl trec - Stupid me! ).

Amintindu-mi de efectul genial pe care îl avusese asupra aspectului meu fizic, am dat fuga să mi-o achiziționez și acum. Drept să spun, nu-mi făceam prea mari speranțe, având în vedere că examenele din clasa a 12-a nici nu se comparau cu toate lucrurile pe care le aveam de făcut la facultate. Am aplicat-o seara pe față și pe gât, mi-am pus al meu companion la bine și la greu să îmi facă un masaj ușor până la absorbția completă, după care am adormit așteptând nerăbdătoare dimineața.

Era ora șase și alarma trebuia să sune. Eu deja eram trează și gata de a mă ridica energică din pat pentru o nouă zi. Nu-mi venea să cred că mă simțeam atât de pozitivă iar cu doar o zi înainte îmi venea să plâng când bâzâia telefonul deșteptător. M-am privit din nou în oglindă și ceva mi se părea schimbat. Fața mea arăta excelent, radia de strălucire și chiar aveam impresia că lumina camera. Voiam să-mi ating tenul dar mi-era teamă să nu stric cu ceva momentul de bine prin care treceam. Am îndrăznit totuși și am fost izbită de catifelarea pe care o simțeam. Nu doar că revenisem la aspectul corespunzător vârstei mele, dar chiar aveam impresia că sunt mai tânără. Așa mă și simțeam. M-am îmbrăcat repede, mi-am masat din nou fața cu noua cremă pe care deja o iubeam, am pus-o cu grijă în geantă, mi-am sărutat iubitul de bună dimineața și am tulit-o din casă radiind de fericire.