Am tot observat în ultima vreme bloguri ale unor scriitori destul de cunoscuți (căci da, pentru mine toți bloggerii sunt scriitori) care au dispărut pur și simplu din online. De 4 ani de când am scris prima dată am adunat aproape 400 de urmăritori. Poate pentru unii e mic numărul ăsta, dar pentru mine e cu adevărat important. Ce mă doare însă pe mine este că mai bine de jumătate din ei nu mai sunt activi pe blogurile personale. Mă tot întreb de acum ce i-a determinat să se oprească și tot ce îmi vine în minte este frica - o frică intensă pe care am simțit-o și eu. Dar așa cum o numesc eu, sindromul de panică, pe mine nu m-a doborât.
Nu l-am lăsat să mă înfrângă, m-am predat nebuniei ce voia să mă cuprindă și am devenit mai protectoare pentru ceea ce fac decât putea oricine să-și imagineze. Am început să caut cuvinte în mijlocul ploii, printre picături de apă și prin pământul ud. Nu le-am găsit așa cum voiam, dar am dat peste un pasaj ascuns în moleculele aerului ce ducea direct spre sufletul meu. Mi-era teamă să intru. Întotdeauna mersesem către o singură direcție, acea a gândurilor și a minții mele. Acum că îmi apărea și o alternativă, nu știam pe ce cale să o apuc.
Am realizat că pot să combin cele două drumuri astfel încât ambele să ducă în același loc: imaginația mea. Am găsit acolo un loc magic, neștiut de mine dar mai ales nelimitat. Până și o căutare pe google oferă un număr finit de rezultate și mai sunt și toate stagnante, învechite, albite de timp. Am luat punctuleț din ăsta alb și l-am fixat cu privirea - o privire ce părea goală, dar mi-a transformat tot ecranul într-un negru infinit ca de smoală. Am găsit acolo lucruri ascunse în mine ce nu le-aș fi aflat niciodată.
Un scriitor nu este acela ce își chinuie creierul în căutare de cuvinte. Un scriitor le găsește natural, simplu și surprinzător, ca la un joc de ruletă. Dacă nu poți uni două puncte pentru a forma o linie, încearcă un cerc sau ia o acuarelă. Dar pentru mine cea mai bună soluție a fost cea a lui Paler: să devin un nebun ce nu se mai teme de nebunie.
Sursa foto
scriitoare frumoasa ce esti tu :)
RăspundețiȘtergereMultumesc la fel, Monica :*
Ștergerecu placere :*
Ștergerepe mine m-a scos din mediul blogului :)) pana de inspiratie :-/ am cateva foldere cu diferite texte + alte probleme care mi dau impresia ca nu se mai termina :))
RăspundețiȘtergereDe ce nu iti postezi scrierile din acele foldere? Chiar daca sunt din trecut...
ȘtergereLipsă de timp și dezinteres față de blogosferă, două motive foarte întemeiate să nu mai scrii pe blog. :)
RăspundețiȘtergereSă știi că dacă-i curg unuia natural cuvintele, asta nu-l face scriitor (cel puțin nu-l face neapărat scriitor bun). Sunt mulți oameni cu talent care dedică mult timp elaborării unui text. Nu tot ce vine natural e și bun.
Daca iti pierzi interesul in blogosfera inseamna ca iti pierzi interesul in a scrie. (banuiesc ca nu te apuci sa scrii pe caiete...sau poate ma insel?) Si daca iti pierzi interesul in a scrie, deja nu te mai poti numi scriitor.
ȘtergereTe inseli. Poti scrie doar pentru tine in word...sau pe un caiet... daca ai scrisul in sange nu o sa dispara
ȘtergereEu ma indoiesc ca cei care au renuntat la blogging au inceput sa scrie pe caiete.
ȘtergereEu sunt unii dintre ei
Ștergereeste foarte greu sa faci fata, nu imposibil! :)
RăspundețiȘtergereMulte lucruri par imposibile la prima vedere.
Ștergere