Cea mai mare greșeală a mea a fost să pretind că sunt specială.
Când un moment perfect ți se întipărește în minte, pare să fie mult mai important decât ți-ai imaginat vreodată. Dintr-odată, sentimentele îți sunt mai puțin nostalgice. Realizezi că toate marginile ascuțite și toate golurile pot fi umplute de cuvintele unor oameni importanți. Chiar te simți în siguranță în brațele cuiva după o viață întreagă în care ți-a fost prea frică să te apropii de cineva. Așa că atunci când toată lumea îți spune că asta înseamnă dragoste, tu îi crezi.
La un moment dat vei începe să nu poți face nimic fără să te consume pe dinăuntru. Ți se pare nesănătos - total greșit - dar în același timp simți că îndepărtarea acelei persoane din înfundăturile minții tale ar fi imposibilă fără ca întreaga ta personalitate să se prăbușească.
Ăsta-i motivul pentru care a doua mea mare greșeală este că gândesc prea mult.
Îmi trăiesc mai toată viața înăuntrul minții mele în ultima perioadă. Uneori, când mă trezesc dimineața, trebuie să-mi reamintesc că nu mai visez doar ca să nu fiu nesăbuită cu deciziile mele. Să nu îmi petrec întreaga zi în mașină conducând fără niciun scop, încercând cu disperare să nu mă mai simt așa pierdută. Poate chiar am întâlnit persoana care ar trebui să fie sfârșitul drumului pentru mine, dar nu am realizat așa că am tras de volan într-o altă direcție și am mers mai departe atunci când trebuia doar să mă opresc.
E ora trei dimineața și conduc pe un drum de țară, la distanță de sute de kilometri de casă și tot ce îmi doresc este să știu unde ești tu acum. Cum m-ai putut lăsa să mă îndepărtez atât de mult de locul unde ar fi trebuit să fiu? Spune-mi unde sunt, te rog.
Nu vreau să-mi petrec toate zilele golindu-mi mintea prin încercări inutile de a lovi tot ce-mi intră în cale. Ca și cum asta ar șterge trecutul. Ca și cum aș putea găsi oamenii pe care îi caut. Tot ce vreau este să mă simt mai puțin singură. Așa că mă leg de cineva pe care abia cunosc doar că să mă simt apropiată de o ființă umană. Dar nu sună bine. Nu se simte a tine.
Și mă întreb... poate chiar asta e cea mai mare greșeală pe care o voi face vreodată.
Gand din cuvant - Irealia
Frumos articol !
RăspundețiȘtergereAsa e cand gandesti mai mult, curiozitate te face sa te gandesti la drumurile pe care nu le-ai urmat. Pentru mine viata frumoasa e cea in care am cat mai multe optiuni, cat mai multe alegeri de facut, daca ar trebui sa-mi traiesc viata intr-un mod unidimensional, fara nici o bifurcatie, cred ca ar fi trist.
Cat despre sentimentul de singuratate ... e unul urat !
Acum..nici nu mai stiu ce sa zic. Cateodata ceea ce scriu nici pentru mine nu are sens, asa ca nu pot sa-ti dau un raspuns. Am scris tot ce am simtit atunci, sa vorbesc mai mult despre asta nu pot.
ȘtergereSunt unele stari cand cuvintele nu mai sunt de niciun ajutor. Poate e singuratatea, poate sunt alegerile gresite. Poate...
Parca m-ai fi descris pe mine...nu inteleg cum de pot fi asa similare situatiile, trairile...cred totusi ca fiecare e special in felul lui, si sper sa mai existesi frumos pe lumea asta...
RăspundețiȘtergereDe obicei ma bucur cand cititorii se regasesc in cuvintele mele, dar in situatii ca astea, cand lucrurile nu stau asa roz, pot doar sa fiu trista...pentru mine..si pentru voi.
ȘtergereNu cred ca ai gresit cand ai pretins ca esti speciala, dar poate a 2a e corecta, cand gandesti prea mult uneori te pierzi in ganduri si nu mai vezi esentialul...
RăspundețiȘtergereGândesc mult și prost. Asta e impresia mea de la un timp de vreme.
ȘtergereȘi specială chiar nu sunt, nu am nimic care să-mi atribuie calitatea asta.
Aceleasi greseli le repetam activ de-a lungul vietii. Aceleasi intrebari mi le-am pus si eu
RăspundețiȘtergereDiferenta e ca tu probabil ai gasit niste raspunsuri.
ȘtergereCea mai mare greșeală a ta e să pretinzi că nu ești specială! E incorect. Dar recunosc că sunt momente în care gândesc la fel. Apoi, mă urc pe schiuri și nu mă mai încape lumea! ;)
RăspundețiȘtergereAlte greșeli facem toți, gânditul intră în categoria asta doar când se dovedește distrugător, când include pesimism, unde scurte, fără luminițele de la capete de tuneluri.
Bianca, mă gândesc că am avut anii tinereții tale, fără să fiu mai puțin tânără acum, :) dar e o diferență, și-am ales de prea multe ori să fiu tristă. Când puteam să fac poze, să mă duc la zăpadă, să scriu. Uite, măcar tu scrii! :) Ești pe drumul cel bun. Te pupific!
Oare chiar sunt? Bineinteles ca am si eu momente cand sunt mandra de mine, dar asta nu ma face cu nimic speciala.
ȘtergereEu cred ca nici tu si nici eu nu alegem sa fim triste. Doar ca de multe ori se intampla pur si simplu sa ne simtim la pamant.
SI eu te pup si multumesc de vizita!
Da, chiar ești. Cu tot cu tristețile tale, pentru cineva, măcar, ești mai specială ca însăși definiția specialului. Am forțat un grad de comparație aici, dar pentru ceea ce vreau eu să spun, asta-i intensitatea potrivită. :)
ȘtergereMda, sunt de acord cu Sorana, mai sus, Aladinul lui de google, a reușit-o și p`asta! ;)
RăspundețiȘtergereCred ca ma prindeam eu intr-un final:D
ȘtergereȘi eu gândesc excesiv, pot spune, analizez de multe ori greșit, iar asta nu e deloc bine. Cred că trebuie să încercăm să fim mai relaxate și să medităm asupra lucrurilor care chiar merită atenția noastră.
RăspundețiȘtergereM-am simțit de câteva ori singură, dar am conștientizat că nu eram suficient de atentă la oamenii și la cuvintele frumoase care chiar trebuiau să mă facă să zâmbesc. Încearcă să te bucuri de fiecare lucru mărunt și să te gândești că nu ești singură, în pofida faptului că te simți așa. E un sentiment firesc.
O zi cât se poate de frumoasă îți doresc!
Ganditul excesiv dauneaza cred in orice situatie. Normal ca nu trebuie sa facem nici toate lucrurile sub impuls de moment dar eu una cred ca mai trebuie sa ma las manata si de instincte.
Ștergeremă confrunt cu aceeași problemă. și eu mă gândesc prea mult. și nu asta ar fi problema, dar de făcut, nu prea fac multe. îmi propun zece lucruri pe zi și fac nici jumătate dintre ele.
RăspundețiȘtergereAici cred ca intervine comoditatea.
Ștergere