Badea Bianca. Un produs Blogger.

sâmbătă, 5 decembrie 2015

Încep și sfârșesc cu tine

Sursă foto
 Cum reușești să explici dragostea cuiva care nu a simțit-o niciodată? Cum pui în cuvinte dulceața primului sărut, tristețea primului la revedere, sau sutele de emoții pe care le simți când sunteți împreună? Dacă aș încerca, nu aș începe cu prima îmbrățișare, prima atingere, primul te iubesc sau prima plimbare ținându-ne de mână.

Nu.
În schimb, aș vorbi despre prima dată când m-ai învâțat ceva. Aș vorbi despre cum am stat în aerul nopții de iarnă, cum mi-ai băgat mâna rece în buzunarul pufos al gecii tale - ca și cum ar fi fost cel mai familiar loc pentru mâna mea - și cum te-ai aplecat spre mine ca vocea să îți fie cât mai șoptită. Nu îmi mai amintesc ce mi-ai explicat, dar îmi amintesc căldura ce m-a cuprins. Nu a fost dragoste de trup și nici chiar de spirit; a fost dragoste de minte. O minte spațioasă, plină și strălucitoare cu idei. O minte care provoca, ascuțea și intriga. Așa că dacă ar fi să explic dragostea, de aici aș începe. Aș începe cu inteligența care m-a atras, cu prima respirație pe care nu ai mai simțit-o cu fum în plămâni. Totul a fost ca și cum aș fi găsit apă în deșertul în care trăiam.


Dar nu m-aș opri aici. Nu, aș spune despre dragostea ta pentru alții. Aș spune despre prima dată când mi-ai povestit despre bunicul tău. Aș vorbi despre lacrimile din ochii tăi în momentul în care mi-ai zis că nu îl voi putea cunoaște vreodată. Despre toate poveștile pe care mi le-ai împărtășit cu voi doi din vremea copilăriei tale. Apoi aș vorbi despre prima întâlnire cu părinții mei si despre cât de emoționat ai fost. Despre cât de bine te-ai simțit totuși în prezența lor. Nu a fost dragoste de pasiune sau dragoste de umor; a fost dragoste de compasiune. Compasiune și sensibilitate care îți ieșeau la iveală prin fiecare por. Așa că dacă aș vrea să vorbesc despre dragoste, aș continua în zona asta. Aș vorbi despre cum inima îmi tresălta, picioarele îmi tremurau și oasele mi se dizolvau privindu-te în acele momente. Totul a fost ca atunci când după o zi plină de efort, vine în sfârșit momentul în care te poți scufunda în pat și adormi.

Dacă ar trebui să continui aș încerca să pictez dragostea și m-aș opri la o ultimă poveste. Aș extrage-o din cel mai întunecat și bântuit colț al inimii mele și aș oferi-o ca dovadă. Aș vorbi despre prima dată când ai auzit scuze de pe buzele mele. Aș vorbi despre acele camere reci, bântuite și pline de demonii mei. Despre cum tremuram știind că acela ar fi putut fi ultimul nostru moment, despre cum ai fi putut alege să pleci și nu te-aș fi învinovățit măcar o secundă. Aș vorbi despre furia, disperarea și apoi frica pe care am simțit-o - acele sentimente care îți mănâncă sufletul și te schimbă într-un monstru. Aș spune despre expresia ta atunci când vorbeam, ca și cum fantome ieșeau târându-se din gura mea. Aș vorbi despre clipa în care m-am liniștit și, secată de puteri, ai reușit să mă tragi în brațele tale și să începem un dans nevăzut al inimilor noastre. Aș vorbi despre buzele tale atingându-mi fruntea și obrajii, despre cum nu erau cuvinte, dar fiecare gest al tău vorbea despre iertare împăcare. Nici până în momentul de azi nu știu dacă îmi imaginez cum trebuie rănile pe care ți le-am creat. Eu știu doar de tandrețea cu care m-ai ținut și cu care mi-ai alungat demonii.

Asta, aș explica, e dragostea. Nu îmbrățișarea pasională pe care o vezi în filme și nici cuvintele fade pe care le auzi din guri goale. Este uniunea minții, a trupului și a spiritului în două persoane. Este atunci când poți să te îmbrățișezi pe tine însuți de fericire, când să-ți ștergi zgârieurile inimii cu buretele e atât de ușor, când momentele solitare despre care nu știe nimeni nu vin din singurătate, când te trezești dimineața mai devreme pentru a privi persoana de lângă tine dormind, când te dăruiești cu totul fără niciun pic de teamă, când te dezvăluiști pe tine însuți cu tot cu părțile urâte. Nu este frumos și nu este lipsit de durere, de fapt, poate fi uneori lucrul cel mai urât și dureros pe care l-ai simțit. Dar este cinstit, glorios, adevărat.

Pentru că vezi, dragule, anii au trecut și totuși când încerc să definesc dragostea, încep și sfârșesc cu tine.

8 comentarii:

  1. sa pictam dragostea? interesant...cred ca o sa ma gandesc la idee...vad ceva cu albastru intens eu...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Atat de coloraa mi-o imaginez eu. In mii de nuante.

      Ștergere
    2. ma bucur...sa ai un nou an minunat!!!!!!!!!!!!

      Ștergere
  2. Ao passar pela net afim de encontrar novos amigos e divulgar o meu blog, me deparei com o seu que muito admiro e lhe dou os parabéns, pois é daqueles blogs que gostaria que fizesse parte de meus amigos virtuais.
    Pois se desejar visite o Peregrino E Servo. Leia alguma coisa e se gostar siga, Saiba porém que sempre vou retribuir seguindo também o seu blog.
    Feliz Ano Novo.
    Minhas cordiais saudações, e um obrigado.
    António Batalha.
    http://peregrinoeservoantoniobatalha.blogspot.pt/

    RăspundețiȘtergere
  3. E aceeași iubire de acum 4 ani, Nimfă frumoasă? :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Blogul a inceput acum 7 ani cu povestea unei iubiri care acum s-a dus...
      Apoi a inceput alta ce dureaza de 3 ani si 4 luni.
      Eu sper sa nu se mai schimbe :))

      Ștergere

Va ascult!